Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 13 mai 1998
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
27-05-2020
20-05-2020 (comună)
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1998 > 13-05-1998 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 13 mai 1998

Dezbateri asupra Legii bugetului de stat pe anul 1998 (Dezbateri generale.)

Ședința a început la ora 9,30.

Lucrările au fost conduse de domnul Petre Roman, președintele Senatului, asistat de domnii Kovacs Csaba Tiberiu, secretar al Camerei Deputaților, și Corneliu Turianu, secretar al Senatului. Din prezidiu a făcut parte domnul Ion Diaconescu, președintele Camerei Deputaților.

*

 

Domnul Petre Roman:

Bună ziua, stimate colegi, stimați colegi!

Vă propun să începem lucrările ședinței noastre de astăzi și vă rog să vă ocupați locurile dumneavoastră în amfiteatru. Da. Vă rog să aveți amabilitatea de a vă ocupa locurile.

Birourile permanente ale celor două Camere s-au reunit în cursul zilei de ieri și vă propun ca ordine de zi pentru ședința comună de astăzi examinarea Legii bugetului de stat pe anul 1998 și a Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 1998.

Vă informez că, din numărul total de 486 parlamentari, și-au înregistrat prezența 363, fiind absenți 123, dintre care, cu însărcinări temporare primite din partea Parlamentului, 55. Ca atare, cvorumul de lucru este de 244.

Dacă la ordinea de zi, propusă de Biroul Permanent sunt obiecțiuni?

Da. Poftiți.

 
 

Domnul Petre Țurlea:

Domnilor președinți,

Domnule prim ministru,

Doamnelor și domnilor colegi,

Avem o ordine de zi cu un singur punct.

După cum vedeți, cred că o să lucrăm și mâine. Cred că ar fi bine chiar să lucrăm și în ziua de vineri, ca să rezolvăm această problemă extrem de importantă pentru țară.

Eu vreau să vă propun un lucru: săptămâna aceasta se împlinesc 150 de ani de la Revoluția română de la 1848. Încă din 2 februarie am propus celor două Camere și, în principiu, s-a acceptat, ca în prima jumătate a lunii mai să avem o ședință comună festivă dedicată acestui mare eveniment, legată evident, această ședință festivă, de Marea Adunare Națională de la Blaj, care a fost cel mai important moment al acestei revoluții.

Constat cu surpriză că săptămâna aceasta va trece, deci ultimul moment în care s-ar putea realiza această ședință festivă, și Parlamentul României nu-și găsește o singură oră măcar pentru a aniversa așa cum se cuvine acest mare eveniment de la Blaj.

În fiecare săptămână sunt câte două zile în Transilvania și această amânare permanentă este interpretată de românii de acolo ca un act ostil lor.

Mă întreb, domnilor președinți și vă întreb și pe dumneavoastră, doamnelor și domnilor colegi, de ce această amânare? După cum ați văzut, în Camera Deputaților, domnul Zoner a confirmat acest lucru, această amânare se datorește faptului că nu se vrea ca să fie supărat un anumit partid din coaliția actuală majoritară, pentru că aniversarea Marii Adunări de la Blaj, cu siguranță, va aduce în discuție și asasinarea celor 40.000 de români în acel moment - 1848-1849.

Vă propun, doamnelor și domnilor colegi, să țineți cont de faptul că suntem Parlamentul României și că avem datorii față de această generație de la 1848 și să acceptați să rupeți măcar o oră din programul dumneavoastră de mâine pentru aniversarea normală a acestei revoluții.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Poftiți, domnule deputat.

 
 

Domnul Constantin Șerban Rădulescu Zoner:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Datorită faptului că domnul deputat Gavra a mai făcut această propunere în Camera Deputaților, eu am venit cu niște argumente... Dânsul m-a făcut agentul ungurilor și așa mai departe. Eu am spus... N-am nimica contra, dar, oricum, consider că în cadrul Parlamentului României, ca și la Academia Română, evenimentul - 150 de ani de la Revoluția din 1848 - trebuie sărbătorit la 11 iunie. Așa a hotărât și Academia Română.

Revoluția a triumfat în Țara Românească, pentru o anumită perioadă, este primul pas al României spre Europa și al procesului de modernizare a României.

Evident, evenimentele din Transilvania nu pot fi neglijate și dacă dumneavoastră hotărâți să aniversăm de două ori, eu n-am nimic contra, dar propun ca să acordăm, într-adevăr, mai multe ore unei adunări festive în ziua de 11 iunie, cum de altfel a procedat, sau va proceda și Academia Română.

N-am nimic contra dacă dumneavoastră decideți ca să se țină un discurs, două, despre evenimentele din Transilvania, despre Adunarea de la Blaj, eu nu mă opun, dar protestez față de modul în care domnul deputat Gavra tot interpretează intervențiile mele.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea dreaptă a săli. Rumoare).

 
 

Domnul Petre Roman:

Da. Vă mulțumesc.

Stimați colegi,

În legătură cu omagierea acestei aniversări, acestei foarte importante aniversări, s-au exprimat mai multe puncte de vedere. Există intenția de a se organiza această manifestare și printr-o hotărâre de Guvern, care să privească ansamblul...

Da. Nu era vorba de domnul Ioan Gavra, ci de domnul deputat Petre Țurlea. (Hohote de râs în partea stângă a sălii de ședință.)

Există și o propunere venită din partea colegilor de la Senat, pentru acest moment aniversar pe 16 iunie, domnul deputat Zoner ne-a informat că Academia Română aniversează acest moment la 11 iunie... Eu vă propun, stimați colegi, ca să examinăm în ședința Birourilor Permanente reunite de astăzi această chestiune și să vă propunem o soluție, evident, la înălțimea calității acestui eveniment.

 
 

Domnul Petre Țurlea (din sală) :

Am făcut o propunere la ordinea de zi!

 
 

Domnul Petre Roman:

Ați făcut o propunere la ordinea de zi, eu am adus în discuție această propunere, după cum ați văzut, și am propus ca această chestiune să fie adusă printr-o hotărâre a Birourilor Permanente reunite.

 
 

Domnul Petre Țurlea (din sală) :

Dar trebuie pusă la vot!

 
 

Domnul Petre Roman:

Dacă doriți s-o pun la vot, o voi pune la vot, da.

Vă solicit dacă mai sunt alte intervenții în legătură cu ordinea de zi. Dacă nu, am să vă supun votului ordinea de zi. Mai întâi, propunerea pe care au făcut-o Birourile permanente reunite, dacă ea nu este adoptată, atunci, automat, vom lua în discuție propunerea făcută de domnul deputat Țurlea.

Cine este pentru ordinea de zi propusă de Birourile Permanente reunite? Vă rog. Vă mulțumim.

Împotrivă?

 
 

Domnul Adrian Năstase (din sală) :

Propun să se ia, mai întâi, în discuție, propunerea făcută de domnul deputat Petre Țurlea.

 
 

Domnul Petre Roman:

Eu am dorit ca să fac un gest mai elegant, dar am să țin seama de observația dumneavoastră.

Domnul deputat Năstase solicită să luăm în considerare, mai întâi, propunerea făcută de colegul dumnealui, domnul
Țurlea, și am să fiu de acord, că n-are rost să ne încrâncenăm pe această chestiune.

Cine este pentru propunerea făcută de domnul Țurlea? Vă rog să numărați.

Din partea stângă a sălii:

Să numere un român! (Numărarea voturilor este făcută de domnul Kovacs Csaba Tiberiu, care face parte din prezidiu).

 
 

Domnul Petre Roman:

Sunt 91 vouri pentru.

Împotrivă? (Partea dreaptă a sălii votează împotrivă. Din partea stângă a sălii se aplaudă și se strigă: "Bravo! U.D.M.R.-ul este împotrivă! Foarte bine !").

Sunt 126 voturi împotrivă.

Propunerea nu a fost acceptată.

Atunci, dați-mi voie să vă supun votului propunerea pe care am făcut-o, ca această chestiune să fie discutată și o soluție să fie adoptată de către Birourile Permanente reunite, în ședința de astăzi.

Cine este pentru această propunere? Uite, dumnealor sunt împotrivă! (Se referă la partea stângă a sălii de ședință). Ar fi 27 plus 116, deci 143. Sunt 143 de voturi. Cred că aceasta este propunerea care a întrunit majoritatea.

Vă mulțumesc.

În consecință, pentru ordinea de zi a ședinței de astăzi, propunerea Birourilor Permanente reunite, vă rog să vă exprimați votul.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? Nici un vot împotrivă.

Abțineri? Sunt 4 abțineri.

Vă mulțumesc.

La ordinea de zi figurează discutarea proiectului Legii privind bugetul de stat pe anul 1998.

Biroul permanent vă propune ca participarea la dezbateri să urmeze aceeași desfășurare ca și în anii anteriori, adică alocându-se fiecărui parlamentar câte 20 de secunde. Rezultă timpul acordat fiecărui grup parlamentar, respectiv: Grupul parlamentar P.N.Ț.C.D. - Civic Ecologist, timp total 40 minute; Grupul parlamentar P.D.S.R., 37 minute; Grupul parlamentar U.S.D. - P.D., 21 minute; Grupul parlamentar P.N.L., 17 minute; Grupul parlamentar U.D.M.R., 12 minute; Grupul parlamentar P.R.M., 9 minute; Grupul parlamentar P.U.N.R., 7 minute; Grupul minorităților naționale, 5 minute; Grupul U.S.D. - P.S.D.R., 5 minute și Grupul parlamentarilor fără apartenență la un grup parlamentar, 10 minute în total.

Vă propunem această desfășurare, care, repet, este utilizată în mod obișnuit pentru această dezbatere.

Dacă nu sunt intervenții, cine este de acord cu această desfășurare? Cine este pentru? Vă rog... Da. Vă mulțumesc.

Împotrivă? Un vot.

Abțineri? Nu sunt.

Deci, procedura a fost adoptată.

Pentru inițiator, ca de obicei, timpul afectat este de 30 de minute. Am fost anunțat de către domnul prim ministru Radu Vasile că în această perioadă acordată inițiatorului, adică Guvernului, intervine mai întâi dumnealui, apoi domnul ministru al finanțelor, Daniel Dăianu.

Între timp, rog grupurile parlamentare să facă înscrierea la cuvânt a persoanelor care urmează să vorbească în numele grupurilor parlamentare.

Aha! Deci, intervenția aparține domnului prim ministru, răspunsurile urmează să le acorde domnul ministru al finanțelor.

Aveți cuvântul, domnule prim ministru.

 
 

Domnul Radu Vasile:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Am onoarea de a vă prezenta dumneavoastră, Parlamentului României, bugetul României pe 1998, evident, întârziat, pentru ceea ce ne cerem scuze, dar evoluția politică și alte fapte - dacă putem spune așa - au determinat această situație.

Domnule Gavra!

Luați loc puțin, ca să pot să încep... (în acest timp, domnul Ioan Gavra, în picioare, discută cu un coleg).

 
 

Domnul Ioan Gavra (din sală) :

Aveți cuvântul!

 
 

Domnul Radu Vasile:

Vă mulțumesc foarte mult.

Pentru politica economică și pentru populație, anul 1998 nu va fi mai ușor decât anul care a trecut. Dificultățile economice sunt sporite, pentru că problemele mari ale economiei românești nu au găsit încă o rezolvare corespunzătoare. Anul 1998 va fi anul marilor încercări, obiectivele sale constituind o mare provocare pentru întreaga societate românească, pentru clasa sa politică, chemată să strângă rândurile și să așeze problematica economică a țării în centrul agendei politice a actului de guvernare și a actului politic, în general.

Pe fundalul obiectivului privind accelerarea reformelor structurale, componenta macro-economică a programului guvernamental pentru anul 1998 vizează: reducerea drastică a inflației; oprirea declinului produsului intern brut; redresarea procesului investițional; reducerea deficitului contului curent al balanței de plăți externe; consolidarea rezervei valutare oficiale; realizarea unui deficit bugetar în conformitate cu resursele disponibile pentru finanțarea acestuia, precum și cu cerințele realizării unei corelații judicioase între economisire și investiție și ale unei dinamici sustenabile a datoriei publice interne și externe.

Cel puțin din perspectiva cerinței de realizare a unui surplus primar al bugetului general consolidat, în anul 1998 va trebui să se producă mai mult decât se consumă. Programul economic pentru anul 1998 se bazează pe recunoașterea faptului că fără reducerea inflației nu se poate realiza o reluare pe baze sustenabile a creșterii economice. Din această perspectivă, obiectivul reducerii inflației este prioritar pe anul 1998. Astfel, ținta inflației decembrie 1997 - decembrie 1998, la prețurile bunurilor serviciilor de consum, este de 45%.

Evoluțiile din primele luni ale anului confirmă posibilitatea realizării obiectivului asumat. Rata inflației, în primul trimestru, a fost de 16,7%, comparativ cu nivelul programat, de 22%. Programul economic vizează o rată, iar datele preliminare pe aprilie indică o rată a inflației sub 3%. Programul economic vizează o rată a inflației de 8,5% în al doilea trimestru și 9,5% în ultimul semestru al anului.

Trebuie menționat, însă, că în raport cu ratele lunare ale inflației, care sunt asumate pe ultimele luni ale anului, ținta de 45% privind inflația anuală este ambițioasă. Acest obiectiv a fost fundamentat pe considerentul că inflația corectivă este în mare parte de domeniul trecutului, iar inflația de fond nu a ajuns să se reducă în mod substanțial. În aceste condiții, sursa principală a inflației pe termen scurt se află în controlul lichidității, precum și în calitatea combinației de instrumente de politică macroeconomică, politică monetară, fiscal-bugetară, a cursului de schimb și a veniturilor. De această combinație, inclusiv de măsurile de impunere a disciplinei financiare, depinde combaterea anticipațiilor inflaționiste.

Dacă pe termen scurt, lupta împotriva inflației presupune controlul strict al lichidității și al deficitului bugetar, pe termen mediu, însă, politica salarială, precum și politicile de protecție a concurenței și de contracarare a structurilor de monopol, au rol determinant.

În corelația cu obiectivul privind inflația, programul guvernamental pentru 1998 urmărește menținerea în termeni reali a produsului intern brut la nivelul anului 1997. În condițiile actuale, dinamica zero a produsului intern brut este un obiectiv mai degrabă ambițios.

Pe latura ofertei agregate, se anticipează o creștere a producției agricole cu 1,5% și a volumului de construcții cu 1%. Ca urmare a accelerării restructurării, se apreciază însă că producția industrială se va reduce cu 0,5%.

Pe latura cererii agregate, se așteaptă ca dinamica zero a produsului intern brut să fie susținută de procesul investițional.

Ca efect al accelerării restructurării și al unei politici salariale moderate, va exista posibilitatea reducerii, în continuare, a costurilor unitare cu mâna de lucru. Se anticipează, totodată, că exportul de bunuri va crește cu 5,6, iar importul cu 1,8.

În ceea ce privește intrările de capital extern, se anticipează că noua legislație privind privatizarea și investițiile directe va elimina incertitudinea investitorilor interni și străini și va stimula procesul de privatizare.

Programul Guvernului mizează pe realizarea unui volum al investițiilor directe de 2,9% din produsul intern brut și a unui volum al investițiilor de portofoliu de 1,8% din produsul intern brut.

În concordanță cu estimările privind deficitul contului curent al balanței de plăți externe și intrările nete din împrumuturi externe pe termen mediu și lung, se anticipează consolidarea rezervelor valutare oficiale la peste 3,5 luni importuri.

În ceea ce privește deficitul pe 1998, programul vizează realizarea unui deficit al bugetului general consolidat de 3,6% din produsul intern brut, comparativ cu 3,7% în 1997. Corespunzător obiectivului privind deficitul bugetului general consolidat, deficitul bugetului de stat pe 1998 se dimensionează la 3,1%, comparativ cu 3,6% în anul precedent. Acest deficit reflectă gradul de tensionare a bugetului general consolidat, al cărui punct de plecare este o bază de impunere afectată negativ de contracția economică.

Dimensiunea propusă a deficitului bugetar consolidat are în vedere considerații ce țin de gradul redus de monetizare a economiei, de necesitatea asigurării unei dinamici corespunzătoare a creditului nonguvernamental, precum și de dependența față de veniturile din privatizare.

Cu cât deficitul bugetar este mai mare și finanțarea externă mai anevoioasă, cu atât bugetul general consolidat absoarbe resurse mai însemnate de pe piața creditului, ratele dobânzii sunt mai ridicate, iar accesul sectorului nonguvernamental, respectiv sectorul privat la credite devine mai dificil.

Pentru 1998 se anticipează că finanțarea internă a deficitului bugetar al bugetului general consolidat va crește de la 1,5% din produsul intern brut în 1997 la 1,7%. Deficitul bugetar nu poate fi mai mare și datorită situației tensionate de pe piețele externe de capital, care face ca finanțarea externă privată să fie relativ scumpă.

Deteriorarea condițiilor de pe piața internațională de capital, ca urmare a crizei din Asia de Sud-Est a generat mărirea prețului atragerii de resurse din exterior.

Datorită tensionării piețelor externe de capital, nu se poate recurge la împrumuturi externe cât s-ar dori, eventual, astfel încât se anticipează că în anul 1998, finanțarea externă netă a bugetului general consolidat se va ridica la 1,9% din produsul intern brut. Această estimare privind finanțarea externă include și creditele externe de balanță de la "Grupul 24" și Banca Mondială.

Se cunoaște, de asemenea, că tensiunile în cadrul balanței de plăți precum și crizezele de lichiditate apar la deficite persistente de cont curent de peste 5% din produsul intern brut. Acest pericol poate fi amplificat și de faptul că în mediile economice cu inflație ridicată, cum este cazul și României, ca și din cauza dinamicii posibile a serviciului datoriei publice, dobânzile reale, înalte, devin o povară semnificativă asupra bugetului general consolidat și asupra stabilității sistemului economic. În asemenea condiții, apelul la finanțarea externă, atunci când este posibil, devine foarte periculos, datorită posibilității unei deprecieri majore a cursului de schimb.

Deși indicatorii datoriei publice interne și ai datoriei externe totale arată că România are încă o îndatorare redusă, unele tendințe încep să îngrijoreze și atrag atenția că nivelul, costurile și structura datoriei publice interne și externe ar putea, în mod separat, sau corelat, să genereze serioase probleme de politică economică. Din acestă perspectivă, una din sarcinile importante ale Guvernului este să atragă, prin intermediul privatizării și a investițiilor directe, fluxuri necreatoare de datorii, astfel încât să se creeze premisele ca România să facă față vârfului datoriei externe din anul 1998 și cel din anul 1999, să se diminueze costul datoriei publice interne și să se inverseze tendința de finanțare, de împrumut, prin împrumuturi externe a deficitului bugetar.

Prin construcția programului în ansamblu și a bugetului pe anul 1998, s-a avut în vedere crearea condițiilor pentru ca managementul datoriei publice să minimizeze costurile datorării și să efectueze plata serviciului datoriei pe 1998, fără a mări povara plăților pe anul 1999. Serviciul datoriei publice va fi plătit prin împrumuturi sau refinanțare pe piața internă sau externă, în funcție de costuri comparative, directe și indirecte, ale celor două tipuri de împrumuturil.

În efortul său de a diversifica instrumentele de împrumut, Ministerul Finanțelor a lansat câteva emisiuni de certificate de trezorerie către populație, în valoare totală la sfârșitul lunii martie, de 500 miliarde lei. Lipsa pieței secundare, însă, face ca fiecare emisiune de certificate de trezorerie să fie privită ca un eveniment și tratată ca atare de operatorii de pe piața primară a titlurilor de stat.

Guvernul va continua să se împrumute de pe piețele externe private de capital, ținând cont de necesitatea restructurării datoriei externe, în sensul obținerii unor scadențe mai lungi. Abilitatea României de a împrumuta la marje reduse va depinde însă de îmbunătățiri palpabile în politica macro-economică. În acest context, se cuvine să arătăm că încetinirea reformelor structurale începând din a doua jumătate a anului 1997 a avut ca efect o percepție înrăutățită a României în exterior.

O atenție deosebită trebuie acordată utilizării instrumentelor derivate de protecție împotriva riscului ratei dobânzii. Începând din 1992, România se confruntă cu o tendință sistematică de reducere a veniturilor bugetului general consolidat. De altfel, această tendință este comună tuturor țărilor din Europa centrală și de Est. Anvergura căderii veniturilor bugetare în România este, însă, printre cele mai pronunțate. Veniturile bugetului general consolidat au scăzut de la 41,9% în 1991 la 30,7% din produsul intern brut, evident, în 1997.

Căderea veniturilor bugetare este rezultatul insuficienței ajustării sistemelor de impunere și de administrare a impozitelor la condițiile dificile ale transformării economice. Fenomenul ilustrează nu numai procesul de disoluție instituțională a fostului sistem de comandă, din punct de vedere economic, dar și fragilitatea instituțiilor noi în formare.

Sistemul românesc de impozitare se caracterizează încă printr-o transparență redusă și un grad ridicat de instabilitate.

Există un număr semnificativ de reglementări fiscale extrem de complicate, care lasă loc pentru interpretări contradictorii. Un labirint de exceptări și facilități fiscale a fost construit gradual, ca urmare a presiunilor diferitelor grupuri de interese. Complexitatea sistemului de impozitare, transparența redusă și instabilitatea acestuia au încurajat evaziunea fiscală, contribuind la instaurarea unei tendințe de reducere a gradului de colectare a impozitelor.

Strategia pe termen mediu a Guvernului pornește de la considerentul că simplitatea și transparența sistemului de impozitare se pot asigura prin lărgirea bazei de impozitare, reducerea exceptărilor, raționalizarea grilelor de impozitare și extinderea reținerii la sursă.

În ceea ce privește administrarea impozitelor, se are în vedere ca măsurile de îmbunătățire a gradului de colectare să vizeze, în primul rând, cele mai însemnate impozite, taxa pe valoarea adăugată, impozitul pe salariu, impozitul pe profit.

Propunerile avansate de diferite grupuri de interese privind extinderea stimulentelor, de genul exceptărilor sau scutirilor de impozite, prezintă pericolul distorsionării piețelor, al complicării administrării sistemului fiscal, al amplificării corupției și al efectului de demonstrație, grupurile neincluse în schemele preferențiale intensificându-și lobiul pentru privilegii similare.

Diminuarea bazei de impozitare, prin exceptări și scutiri, elimină orice perspectivă pentru relaxarea generală a poverii fiscale.

Concepția de ajustare fiscală trebuie să pornească de la ideea că sprijinul cel mai prețios care poate veni din partea statului constă în asigurarea stabilității cadrului.

Costurile inflației care ar rezulta ca urmare a majorării deficitului bugetar prin stimulente fiscale ar fi cu mult mai mari decât beneficiile directe ale stimulentelor respective.

Pentru anul 1998, au fost adoptate și încorporate în proiectul bugetului general consolidat, măsuri privind raționalizarea, în conformitate cu prevederile directivei a 6-a, a Uniunii Europene, a bazei de impozitare corespunzătoare taxei pe valoare adăugată, creșterea bazei de impozitare a profitului, prin eliminarea facilităților acordate societăților comerciale privatizate prin metoda MEBO, raționalizarea grilei de impozitare a salariilor, raționalizarea impunerii veniturilor persoanelor fizice.

În vederea creșterii gradului de colectare, a fost pus la punct un sistem de monitorizare în timp real a celor mai mari contribuabili, persoane juridice din fiecare județ al țării, inclusiv din municipiul București.

În ceea ce privește impozitarea directă, proiectul bugetului general consolidat pe 1998 reflectă măsurile adoptate de Guvern în scopul reducerii impozitării salariilor, relaxării regimului deducerilor aplicate la calculele impozitului pe profit, plății trimestriale a acestuia și ale extinderii sistemului amortizării accelerate.

În plus, în 1997, după cum se știe, s-a aprobat renunțarea la folosirea gradului de utilizare a capitalului fix în calculul amortizării deductibile din punct de vedere fiscal.

Deși această măsură ar fi trebuit să fie aplicată și în 1998, necesitatea încadrării în obiectivul privind dimensiunea deficitului bugetar a impus suspendarea ei pentru acest an.

Transferul poverii fiscale dinspre impozitarea directă spre impozitarea indirectă este necesar, în condițiile opțiunii pentru relaxarea celei dintâi, pe fundalul existenței în prezent a unui grad relativ înalt de tensionare a bugetului general consolidat.

Mutarea accentului spre impozitarea indirectă se justifică și prin costul relativ mai redus de administrare, precum și prin gradul relativ mai înalt de colectare.

Proiectul bugetului general consolidat pentru 1998 este configurat prin luarea în considerare a efectelor anticipate a măsurilor legislative deja adoptate privind taxa pe valoarea adăugată, accizele, inclusiv cele asupra produselor petroliere.

În corespondență cu ajustările fiscale adoptate, se prevăd modificări semnificative ale structurii venitului bugetar în 1998, față de '97. La nivelul bugetului general consolidat ponderea veniturilor din impozite directe se va reduce de la 17,7 la 15,8 din produsul intern brut. Ponderea veniturilor din impozite indirecte va crește de la 9,1 la 11,8 din produsul intern brut.

Proiectul bugetului general consolidat pe 1998 mizează pe o anticipație prudentă privind veniturile din privatizare. Este evident că dacă eforturile Guvernului vizând accelerarea privatizării societăților comerciale cu capital de stat vor da rezultatele scontate, atunci veniturile din privatizare vor depăși nivelul de 1,97%, având în vedere proiecția bugetară actuală.

Datorită incertitudinii inevitabile care planează asupra veniturilor din privatizare, principiul prudenței fiscale recomandă luarea în considerare a unui nivel rezonabil al acestora, urmând ca prin mecanismul legal al rectificării bugetului să se actualizeze configurația bugetului, în funcție de sporurile certe de venituri peste estimarea inițială.

Potrivit prevederilor Ordonanței de urgență nr. 88/1997, veniturile din privatizare se vor utiliza pentru finanțarea programelor incluse în cheltuielile de reformă - 3.300 de miliarde de lei, a cheltuielilor pentru închiderea și conservarea minelor - 498,3 de miliarde de lei, a cheltuielilor pentru recapitalizarea EXIMBANK - 200 de miliarde de lei, precum și a unei părți din cheltuielile cu dobânzile aferente datoriei publice preluate de la Banca Agricolă ca urmare a aplicării programului de restructurare - 1.893 de miliarde de lei.

În relație cu obiectivul privind dimensiunea deficitului bugetar și estimările privind venitul, ponderea cheltuielilor bugetului general consolidat se va ridica la 35%, comparativ cu 34,3%, în anul precedent.

La nivelul acestui buget, ponderea cheltuielilor materiale din produsul intern brut va crește de la 5,9 la 6,3, datorită fondurilor speciale și a creditelor externe pe proiect.

La nivelul bugetului de stat, se prevede o reducere a cheltuielilor materiale cu 0,5 puncte procentuale din produsul intern brut, ca urmare, în principal, a schimbării sistemului de finanțare a sănătății.

Cheltuielile de personal sunt dimensionate avându-se în vedere un coeficient de 60% pentru acoperirea inflației anticipate. Coeficientul propus pentru 1998 este mai redus decât cel din 1997, suma de 286 de miliarde de lei, incluzând și contribuțiile aferente pentru asigurările sociale de stat, fondul de șomaj și asigurări sociale de sănătate, este reținută într-o poziție globală pentru cheltuielile de personal din sectoarele bugetare, care nu au beneficiat de corecții salariale în perioadele anterioare.

Dimensionarea cheltuielilor de personal se bazează și pe reducerea medie, cu circa 10%, a numărului de personal la unele instituții publice finanțate din bugetul de stat, începând cu Guvernul.

Luând în calcul și efectul pozitiv al relaxării impozitării, acoperirea cu 60% a inflației anticipate determină o reducere în termeni reali a salariului net cu circa 10%, în decembrie 1998, față de decembrie '97.

Estimările bugetare privind cheltuielile de personal corespund politicii guvernamentale de control strict al creșterii salariale, în anul 1998.

În cazul regiilor autonome, coeficientul pentru acoperirea inflației anticipate va fi de cel mult 60%, aceasta însă numai dacă nu există pierderi și plăți restante. Pentru regiile autonome care înregistrează pierderi și plăți restante se are în vedere înghețarea fondului total de salarii.

La nivelul economiei naționale, reducerea costurilor unitare cu mâna de lucru este esențială pentru amplificarea competitivității producției naționale. Din această perspectivă, este necesar ca sindicatele să dovedească moderație în revendicările salariale.

De asemenea, în vederea descurajării trecerii pierderilor de eficiență pe prețuri, se impune întărirea controlului asupra costurilor la regiile autonome și societățile naționale care dețin poziții de monopol pe piață.

Restructurarea presupune consum de resurse. În condițiile în care economia nu se află în expansiune, iar investițiile sunt încă reduse, restructurarea tinde să se desfășoare lent. Acesta este motivul pentru care, sub denumirea de cheltuieli de reformă, s-a încetățenit sprijinul bugetar pentru accelerarea restructurării. Cheltuielile de reformă sunt menite să susțină acele procese de restructurare care au potențialul de a antrena salturi semnificative ale performanței economice. Cheltuielile de reformă nu reprezintă subvenții pentru "găurile negre" ale economiei, ci efort public pentru asanarea acestora. Recunoașterea cheltuielilor de reformă nu înseamnă că bugetul își asumă sarcina restructurării. Într-o bună măsură, cheltuielile de reformă sunt destinate corectării externalităților negative generate de procesul de asanare și ajustare economică.

Proiectul bugetului general consolidat pentru anul 1998 ia în considerare o creștere semnificativă a cheltuielilor pentru reformă. Obiectivele majore ale acestora sunt: restructurarea sectorului minier și energetic, a industriilor care generează pierderi și arierate, a agriculturii, a sectorului bancar, precum și protecția socială a personalului disponibilizat ca urmare a programelor de restructurare.

În linii mari, se poate aprecia că generatorii de pierderi și arierate din economia românească se concentrează în câteva industrii: industria extractivă, industria de prelucrare a petrolului, metalurgia, industria construcțiilor de mașini, industria energiei electrice și termice. Proiectul bugetului pe 1998 prevede alocarea a 3.298,3 de miliarde de lei pentru finanțarea efortului de asanare a acestor generatori de pierderi și arierate.

În industria extractivă, eforturile de restructurare vor viza retehnologizarea unor mine profitabile, introducerea în circuitul agricol a unor terenuri degradate, conservarea și închiderea minelor neprofitabile, închiderea unor sonde petroliere și ecologizarea zonelor afectate, închiderea și conservarea unor capacități de extracție a gazelor naturale.

Industria de prelucrare a petrolului va beneficia de alocații din cheltuielile de reformă pentru anumite modernizări din considerente ecologice, pentru dezafectarea unor instalații și redarea în circuitul agricol a unor suprafețe de teren.

Efortul de restructurare din metalurgie va viza, cu precădere, rezolvarea unor probleme de protecție a mediului înconjurător și închideri de capacități.

În industria energiei electrice și termice, restructurarea se va concentra asupra ducerii la parametrii economici de funcționare a unor termocentrale viabile, precum și asupra închiderii și dezafectării unor termocentrale neprofitabile.

Una din problemele fundamentale ale restructurării industriale este accelerarea procesului de transformare a regiilor autonome și de autonomizare a activităților acestora ce se pot opera independent, pe baze comerciale.

Orice întârziere în restructurarea regiilor autonome RENEL și ROMGAZ se repercutează negativ, prin canalul perpetuării indisciplinei financiare și al amplificării blocajului financiar, asupra stabilității macroeconomice și, implicit, asupra bugetului.

În cazul Regiei Autonome RENEL, restructurarea nu se limitează numai la măsuri de reorganizare a trinomului producție-transport-distribuție, ci presupune și eliminarea capacităților excedentare din sectorul de producție, cu efect inevitabil asupra disponibilizării personalului.

În ceea ce privește disciplina financiară, se impune întărirea sistemului de monitorizare a societăților comerciale de stat care înregistrează pierderi. Scopul sistemului de monitorizare este identificarea unor criterii transparente pentru selectarea societăților comerciale neviabile, care trebuie oferite imediat pentru privatizare sau, în cazul eșecului acesteia, lichidate.

Eforturile de restructurare industrială sunt atât premisa, cât și componenta dezvoltării economice, astfel încât proiectul bugetului pe 1998 propune finanțarea de cheltuieli pentru restructurare, din veniturile de privatizare.

Unul dintre efectele negative, dar inevitabile, ale accelerării restructurării în toate sectoarele economice este creșterea șomajului.

Programul economic anticipează creșterea numărului de șomeri de la 881.000 de persoane, la sfârșitul anului 1997, la 1.100.000 de persoane, la sfârșitul anului 1998. Corespunzător, se estimează că rata șomajului va ajunge la sfârșitul anului 1998, la 11,2%, comparativ cu 8,8%, la sfârșitul anului 1997.

În conformitate cu evoluția anticipată a șomajului generat ca urmare a accelerării restructurării, proiectul bugetului general consolidat pentru anul 1998 dimensionează plățile compensatorii pentru personalul disponibilizat, la 1.545,1 de miliarde de lei, reprezentând 0,4% din produsul intern brut. Din total, 160 de miliarde de lei vor fi suportate de bugetul de stat sub forma plăților compensatorii pentru personalul disponibibilizat din armată. Restul de 1.385,1 de miliarde de lei se suportă din fondul pentru ajutorul de șomaj.

Proiectul bugetului de stat pentru anul 1998 cuprinde suma de 2.800 de miliarde de lei pentru cupoanele ce urmează să se distribuie producătorilor agricoli, precum și suma de 940 de miliarde de lei pentru finanțarea lucrărilor agricole. Sistemul cupoanelor și-a dovedit oportunitatea în anul precedent. Din numărul total al cupoanelor emise, circa 98% au fost ridicate de beneficiarii eligibili. Din numărul total al cupoanelor ridicate, circa 85% au fost utilizate chiar de către beneficiarii respectivi, pentru finanțarea achizițiilor de îngrășăminte și motorină, precum și a cheltuielilor cu serviciile mecanice; 9% au fost cedate asociațiilor agricole, 3% au fost transferate arendașilor, astfel încât numai 2% au fost înstrăinate pentru vânzare.

În ceea ce privește finanțarea lucrărilor agricole, rezultatele schemei de 550 de miliarde de lei, care s-a aplicat în anul 1997, sunt încurajatoare, recomandând repetarea ei și în anul 1998. Din totalul creditelor acordate în cadrul schemei, 90% a ajuns în sectorul privat, iar 96% au fost rambursate la timp.

Transferurile bugetare pentru pensiile de asigurări sociale sunt estimate, luându-se în considerare un coeficient de acoperire a inflației anticipate, la circa 70%.

Din bugetul general consolidat pentru anul 1998 se estimează alocarea de fonduri pentru cheltuieli de capital, reprezentând 3,8% din produsul intern brut.

Pe lângă această sumă din buget, se mai alocă fonduri, de natura investițiilor, sub forma transferurilor, împrumuturilor și alocațiilor pentru instituții publice, precum și din veniturile reținute de unele ministere, însumând 0,4% din produsul intern brut.

Cheltuielile de capital vizează, în principal, obiective de investiții în domeniul social-cultural: școli, licee, facultăți, dispensare medicale, spitale, biblioteca națională etc., obiective de infrastructuri în transporturi, lucrări de reabilitare și modernizare în sectoarele extractiv și energetic, utilități de interes public local ș.a.m.d.

În condițiile situației actuale din cadrul administrației publice nu a fost posibilă trecerea la bugetul pentru rezultate, astfel încât proiectul de buget pentru anul 1998 este, în general, configurat pe baza metodei pe linie.

Cu toate acestea, se prevede ca unele categorii de cheltuieli, cheltuielile pentru reformă și restructurare, se vor aloca pe programe și proiecte orientate spre rezultate.

Schimbarea principiilor de alocare a cheltuielilor publice, prin trecerea de la bugetele tradiționale pe linie, la bugetele pentru rezultate, va fi inițiată cu ocazia configurării proiectului de buget pe 1998, urmând ca anul 2000 să marcheze generalizarea acestui nou sistem de buget.

Pentru îndeplinirea unor funcții economice și sociale se constituie, în conformitate cu legislația în vigoare, bugetele unor fonduri speciale, care completează resursele și acoperă cheltuielile de natura celor prevăzute în buget.

Între bugetul general consolidat și programul economic există o legătură intimă. Execuția corespunzătoare a bugetului presupune derularea normală a programului economic, în integralitatea sa.

Din această perspectivă, se pot identifica trei vulnerabilități principale ale proiectului de buget: veniturile din privatizare, cheltuielile cu dobânzile la datoria publică și dinamica economiei.

Căderea veniturilor din privatizare sub nivelul estimat implică imposibilitatea efectuării tuturor cheltuielilor de reformă. Se poate întâmpla și ca venituri din privatizare să nu poată fi utilizate pentru reformă dacă nu există programe viabile de restructurare.

Estimarea privind cheltuielile cu dobânzile la datoria publică admite rate ale dobânzii care urmăresc rata inflației. Dacă inflația s-ar accelera semnificativ, atunci ratele dobânzii s-ar ajusta pentru reflectarea acestor rate mai înalte, iar cheltuielile cu dobânzile ar crește și deficitul bugetar s-ar amplifica.

La rândul său, creșterea deficitului bugetar ar realimenta inflația și ratele dobânzii, instalându-se astfel un cerc vicios în cadrul căruia inflația ar juca un rol important. Dinamica economiei este esențială pentru realizarea veniturilor bugetare. Nerealizarea acestei dinamici înseamnă nerealizarea veniturilor bugetare.

Adoptarea recentă a proiectului de Lege privind tichetele de masă, precum și posibilitatea majorării coeficientului de creștere a salariilor în sectorul ocrotirii sănătății, constituie pericole suplimentare pentru derularea programului economic guvernamental și execuția bugetului.

Dacă efectele pe 6 luni ale aplicării tichetelor de masă ar fi încorporate în proiectul bugetului de stat pentru 1998, atunci deficitul bugetar s-ar majora cu un punct procentual.

Cum baza monetară reprezintă numai 3,5% din produsul intern brut, monetizarea acestui punct procentual suplimentar al deficitului bugetar ar genera, în condițiile unei cereri constante de bani, sporirea ratei inflației cu puncte procentuale.

Execuția bugetului, a programului economic presupune o guvernare hotărâtă, coerentă și capabilă să nu cedeze în fața exceselor de populism și demagogie.

Situația grea a multor segmente ale populației nu va putea fi îmbunătățită fără rezolvarea problemelor de fond ale situației economice.

În ansamblul său și în ansamblul oricărui program economic, bugetul nu este decât o piesă. Importanța sa decurge din faptul că nu se poate concepe reforma fără un buget adecvat, după cum un buget solid nu poate exista în afara unor eforturi de reformă. Și din acest motiv este necesar ca bugetul pentru anul următor să fie definitivat până la sfârșitul anului curent.

Succesul programului economic pentru 1998 condiționează îndeplinirea obiectivelor asumate pentru anul viitor privind realizarea unei creșteri economice de 2,3%, reducerea inflației la 20 - 25% și controlul deficitului contului curent.

Din această perspectivă, se subliniază necesitatea credinței în programul economic pentru acest an. Credința în reformă trebuie să ghideze toate deciziile de politică economică, precum și toate măsurile și acțiunile care sunt menite să materializeze aceasta.

Vă mulțumesc, doamnelor și domnilor parlamentari. (Aplauze puternice.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumim, domnule prim-ministru.

Începem dezbaterea generală la proiectul Legii bugetului de stat pe 1998.

Suntem în posesia listei înscrierilor la cuvânt din partea grupurilor parlamentare. Eu doream să anunț lista vorbitorilor, înainte de raport.

Deci, din partea Grupului parlamentar al P.N.Ț.C.D.-Civic-Ecologist, domnul senator Ioan Balaci, domnul deputat Ion Botescu, domnul deputat Teodor Morariu.

Din partea Grupului parlamentar al P.D.S.R., domnul deputat Florin Georgescu.

Din partea Grupului parlamentar al U.S.D.-P.D., domnul senator Triță Făniță, domnul deputat Partal Petre.

Din partea Grupului parlamentar al P.N.L., domnul senator Paul Păcuraru, domnul deputat Cezar Corâci.

Din partea Grupului parlamentar al U.D.M.R., domnul senator Puskas Zoltan și domnul deputat Mátis Eugen.

Din partea Grupului parlamentar al P.S.D.R., domnul deputat Constantin Avramescu.

Din partea Grupului parlamentar al P.R.M., domnul deputat Ilie Neacșu.

Sunteți în posesia raportului alcătuit de comisiile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului pentru buget-finanțe.

Din partea acestor comisii care au alcătuit raportul, dacă ia cineva cuvântul? (Discuții suprapuse la masa prezidiului.)

Domnule senator Varujan Vosganian, aveți cuvântul.

 
Informare privind depunerea la secretarii generali ai Camerei Deputaților și Senatului, în vederea exercitării de către deputați și senatori a dreptului de a sesiza Curtea Constituțională, a următoarelor legi:

Vă rog să îmi permiteți să vă aduc la cunoștință Nota pentru exercitarea de către parlamentari a dreptului de sesizare a Curții Constituționale, care se referă la legile adoptate de către Senat și Camera Deputaților, în ședință comună:

    • Legea privind organizarea și funcționarea Jandarmeriei române,
    • Legea pentru ratificarea Acordului între Guvernul României și Guvernul Republicii Belarus privind serviciile aeriene,
    • Legea pentru ratificarea Acordului comercial și de cooperare economică între Guvernul României și Guvernul Republicii Venezuela,
    • Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 93/1997 privind utilizarea disponibilităților existente în urma execuției bugetare în anul 1997,
    • Legea pentru respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 55/1997 privind modificarea unor prevederi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/1997, care privește modificarea și completarea unor acte normative în vederea eliminării legăturilor dintre nivelul unor drepturi salariale, de asigurări sau de asistență socială, și nivelul salariului de bază minim brut pe țară și, în fine,
    • Legea privind acordarea tichetelor de masă.
Dezbateri asupra Legii bugetului de stat pe anul 1998 (Dezbateri generale.)

Domnul Varujan Vosganian:

Stimați colegi,

Textul raportului comun cuprinde numai câteva rânduri de introducere, pentru că raportul constă într-un șir de amendamente propuse și amendamente respinse.

De aceea, aș vrea să vă explic care a fost metodologia pe care comisia a avut-o în vedere în elaborarea raportului și în criteriile pe care le-a avut pentru a accepta sau a respinge anumite amendamente, pentru că sunt convins că în timpul dezbaterilor unii dintre colegi noștri vor reitera amendamentele și, de aceea, ei trebuie să știe care au fost criteriile noastre.

În primul rând, am pornit de la ideea că toate domeniile sunt la fel de importante și, în conștiința noastră, am acceptat ideea că cele mai multe dintre amendamente porneau de la necesități reale pe care parlamentarii, în mod corect, le-au înaintat comisiilor reunite.

Am pornit, însă, de la următoarele principii:

1. Nu am acceptat acele amendamente care nu identifică surse de finanțare.

În această chestiune, am avut anumite polemici cu colegi de-ai noștri. Trebuie să vă spun că, potrivit legii, nu este permis să identificăm drept surse de finanțare pentru buget fondurile extrabugetare.

2. Am respins acele amendamente care porneau de la redistribuire între sectoare.

Repet, fiecare domeniu este la fel de important și sumele sunt atât de mici, încât de oriunde iei, doare.

Au fost colegi de-ai noștri care, fiind, de pildă, membrii în Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară și servicii specifice, au considerat că agricultura este mai importantă decât restructurarea. Sunt alții care au considerat că este mai importantă cultura. Este dreptul lor, iar eu înțeleg acest lucru. Numai că, din punctul de vedere al legiuitorului, noi trebuie să avem în vedere interesele de ansamblu și, în acest context, nu am procedat la redistribuire în cadrul domeniilor.

3. Am avut, practic, solicitări de la toți parlamentarii pentru majorarea sumelor consiliilor județene.

De aceea, am pornit de la ideea de a nu modifica nici o cifră la alocările consiliilor județene. Sunt, însă, de acord că aici sunt câteva probleme în discuție.

Există un număr de 14 județe unde aeroporturile au trecut din tutela Ministerului Transporturilor, la județe, fără ca sumele aferente să treacă. Noi considerăm că această necorelare instituțională ar trebui reparată la rectificare.

Există, de asemenea, o altă situație legată de leagănele de copii care au trecut, și ele, din coordonare ministerială, în coordonarea consiliilor județene, fără ca vreo sumă să le fie alocată. Avem, de asemenea, sesizări, cum ar fi, de pildă, de la Prefectura Dolj, legat de criteriile care au fost avute în vedere și de modul în care ele au fost aplicate în calcul la consiliile județene. Promit tuturor acestor prefecturi să refacem calculele și, în situația în care se va dovedi că au dreptate, atunci, la rectificare, această eroare să fie înlăturată.

De asemenea, sunt de acord cu acei parlamentari care consideră că criteriile nu mai sunt de actualitate și lor trebuie să li se adauge altele, cum ar fi, de pildă, performanța culturală a județului și alte asemenea criterii, pentru care era foarte dificil, acum, să procedăm la vreo modificare.

În acest context, aș dori să vă mai comunic faptul că, la sfârșit, înainte de votul final, noi am avut în vedere și corelarea dintre textul legii, textul anexelor centralizatoare și textul anexelor pe domenii, ceea ce a făcut ca, înaintea votului final, să reluăm și să revotăm câteva dintre articole. Trebuie să vă mărturisesc că această revotare a stârnit anumite dezbateri și câțiva dintre colegii noștri din Opoziție au protestat față de acest lucru, dar este o procedură inerentă, care a fost folosită în toți cei 8 ani, în care noi am votat bugetul de stat.

Toate acestea fiind avute în vedere, comisiile reunite pentru buget, finanțe, bănci au avizat favorabil proiectul Legii bugetului, anexând amendamentele admise și amendamentele respinse.

Pe parcursul dezbaterii, vă stăm la dispoziție.

Vă mulțumesc.

 

Domnul Petre Roman:

Da, mulțumesc pentru aceste precizări.

Trecem, deci, la dezbaterea generală a proiectului de lege.

Din partea Grupului PNȚCD Civic-Ecologist, domnul senator Ioan Băraș. Urmează, din partea Grupului PDSR, domnul deputat Florin Georgescu.

Vă rog.

 
 

Domnul Ioan Băraș:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Ca și membru în cadrul Comisiei buget, finanțe, am asistat la desfășurarea lucrărilor acestor două comisii și am constatat că, din amendamentele care au fost prezentate de celelalte comisii, reprezentând doleanțele diferitelor departamente, foarte multe din aceste comisii au prezentat majorarea cheltuielilor, adică necesități care știm și suntem de acord că există și că sume ce trebuiau alocate pentru satisfacerea necesităților erau necesare. Dar atâta timp cât știm că aceste cheltuieli prezintă limite maxime, iar veniturile prezintă limite minime, întrucât bugetul - partea de venituri, partea de cheltuieli - trebuia să fie echilibrat, nu s-au putut, așa cum a arătat și domnul președinte Vosganian, aloca sume pentru satisfacerea tuturor necesităților celorlalte departamente.

Din cifrele prezentate de domnul prim-ministru, rezultă o analiză temeinică a surselor de venituri și cheltuieli, precum și analiza fiecărui sector în parte, a procentelor privind inflația, privind deficitul bugetar, asupra cărora eu nu am să insist, ele au fost bine documentate, bine argumentate. Am să insist doar că aceste cheltuieli la buget nu au putut fi majorate decât în anumite cazuri, care au fost bine justificate și unde s-au găsit surse de majorare a veniturilor, pentru acoperirea lor.

În ceea ce privește veniturile din privatizare, procentul, așa cum a fost arătat de domnul prim-ministru, nu poate să depășească 1 și ceva la sută, iar aici trebuie să avem în vedere că, în actuala orânduire, nu putem să ne conducem după vechiul mod de producție din orânduirea trecută, din orânduirea socialistă, ci trebuie să găsim noi metode, așa cum s-a găsit în agricultură, prin acordarea de cupoane agricultorilor și unde cred că trebuie să fim de acord că producția agricolă se preconizează a crește cu un procent de 1,9%.

În celelalte ramuri ale economiei naționale, desigur că va trebui să găsim modalități de creștere a veniturilor, dar atâta timp cât veniturile bugetului, care știm că rezultă din impozitele directe și indirecte, nu cresc, deci producția nu crește și că există ramuri cu întreprinderi, din cadrul economiei naționale, care nu realizează profit, ci, din contră, cheltuieli, nu vor putea să crească aceste venituri și, deci, nici în viitor, dacă nu orientăm și nu dirijăm producția întreprinderilor din celelalte ramuri, nu vom putea avea venituri sporite.

Eu consider și sper că vom găsi modalități, așa cum s-a arătat și de domnul prim-ministru, de sporire a producției și că situația economică va putea fi redresată.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

Urmează domnul deputat Florin Georgescu, din partea Grupului PDSR, apoi domnul deputat Partal Petre, din partea Grupului USD PD.

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Domnilor președinți,

Domnule prim ministru,

Domnilor miniștri,

Stimați colegi,

Personal, regret atmosfera în care se desfășoară lucrările acestei ședințe deosebit de importante, pentru că astăzi dezbatem cea mai importantă, după Constituție, lege a unei țări, și anume Legea bugetului care exprimă opțiunile de guvernare, prioritățile economice, sociale, politice ale unui Guvern. Dar, sigur, aceasta probabil că face parte din apatia cu care o parte a sălii respectiv Puterea,tratează dezbaterile parlamentare și, practic, probabil lucrurile această atitudine provine din perioada recentă în care se conducea exclusiv prin ordonanțe și ordonanțe de urgență, rolul Parlamentului fiind unul secundar, anexă a Executivului.

Trecând peste această observație de ordin procedural, aș vrea să mai remarc faptul că, personal, remarcam și apreciam mai mult cuvântările domnului senator Radu Vasile, atunci când dânsul se afla în opoziție, pentru că erau pertinente, sub aspectul politicii generale economice, a opțiunilor doctrinare, comparativ cu cuvântarea domniei sale de acum, în calitate de prim-ministru, când, din păcate, nu a făcut altceva decât să citească, este adevărat, cu conștiinciozitate, sărind, uneori, unele paragrafe esențiale, din păcate pentru domnia sa, din raportul care însoțește bugetul de stat pe 1998, întocmit de Ministerul Finanțelor și avizat de Ministerul Justiției. Nu am regăsit în cuvântarea domniei sale, nici un fel de prioritate, nici un fel de politici de natură fiscală, de natură bugetară, care să stimuleze anumite procese economice pozitive, ci referiri exclusive la restricții, la constrângeri, la limitele deficitului, la ținta inflației ș.a.m.d. Sigur că da, este și aceasta o dovadă a faptului că este mai ușor să combați, atunci când ești în opoziție, este mai ușor să promiți în campania electorală, atunci când nu ai guvernat, dar, când responsabilitatea actului guvernării îți revine în mod direct, lucrurile sunt mai dificile, cu atât mai mult cu cât și experiența în domeniu, uneori, este mai limitată.

Înainte de a intra în analiza de fond a conținutului proiectului Legii bugetului, permiteți-mi, vă rog, să fac câteva observații, câteva remarci de ordin general, de ordin juridic, politic și chiar moral. Deci, deși Legea finanțelor publice prevede ca bugetul să fie prezentat Parlamentului spre dezbatere până la mijlocul lunii octombrie a anului precedent celui la care se referă, Guvernul precedent care, de fapt, este, în linii mari, similar cu cel actual, atât ca program, cât și ca susținere politică, cât și sub aspectul componenței, a înaintat acest buget abia la 1 martie, deci cu o întârziere de peste 5 luni, o jumătate de an aproape. Iată, privind o asemenea situație, dar care, la vremea respectivă, era justificată prin faptul că în Acordul, aprobat de Parlament, cu Fondul Monetar Internațional în 1994, se prevedea ca, înainte de aprobarea bugetului, să fie promulgate de către Legislativ 3 legi de natură fiscală, care condiționau prevederile bugetului din acel an, iată ce spunea domnul senator de atunci Radu Vasile, actualmente prim-ministru, referitor la întârzierea, repet, obiectivă, din acea vreme, a prezentării bugetului, care a fost, remarc, ulterior corectată, pentru că în 1995 și în 1996 bugetul a fost prezentat Parlamentului la termenele fixate de lege, până la mijlocul lunii octombrie. Deci citez din afirmațiile din 1994 ale domnului senator Radu Vasile: "Vreau să subliniez un fapt, și anume că, dincolo de orice argumente, după părerea noastră nu este admisibilă aducerea bugetului României la mijlocul anului 1994. Nu există argumente reale, serioase care să stea în picioare față de o asemenea situație. Nu vreau să dau exemplul Japoniei - spunea dânsul - căci este o țară care, firește, mai are de învățat, în sensul că un prim-ministru de acolo a căzut datorită neprezentării la timp a bugetului, ...". (Aplauze în partea stângă a sălii)

Sigur, nu este situația domniei sale, pentru că această coaliție aflată la putere abia s-a debarasat de un prim-ministru, dar, sigur, perspectivele nu sunt tocmai roze!

Domnia sa spunea, în continuare: "...pentru că ce mai rămâne anul viitor, dacă mergem pe linia aceasta? Mai rămâne să-l aducem în iunie și, la sfârșitul sesiunii, la începutul vacanței parlamentare, să-l declarăm aprobat printr-o ordonanță guvernamentală". Deci domnia sa prevedea în 1994 ceea ce se va întâmpla, probabil, în 1999, pe fondul lipsei acordurilor cu Fondul Monetar Internațional și se proiecta, de atunci încă, această gândire de conducere prin ordonanțe, inclusiv în domeniul bugetului.

Iată că, între ceea ce se afirma dl. Radu Vasile de pe băncile Opoziției și ceea ce se face practic din fotoliile Puterii, este o mare diferență. Deci ne confruntăm cu o încălcare vădită a legii și cu afectarea gravă a proceselor economice, a proceselor de finanțare bugetară la instituțiile care furnizează servicii publice populației, precum și a proceselor investiționale care, practic, sunt blocate în economie.

În al doilea rând, tot ca observații de ordin general, proiectul acesta de buget se bazează pe prevederile și pe condițiile acceptate de reprezentanții actualei Puteri, în relațiile cu Fondul Monetar Internațional, printr-un memorandum semnat și aprobat la mijlocul lunii aprilie 1997. Era normal, pentru că acest memorandum prevede condiții economice care influențează viața cetățenilor și activitatea tuturor agenților economici, din țară, era normal spun, ca acest memorandum să fi fost dezbătut în acest forum democratic, să fie adus la cunoștința opiniei publice prin mass-media, pentru ca cetățenii să poată ști ceea ce îi așteaptă din aplicarea prevederilor memorandumului respectiv.

Guvernul precedent, dar și acesta, dovedește că preferă o reformă pe ascuns, în sensul că aplică prevederile din memorandum atât cât se pricepe, atât cât poate, dar fără a informa opinia publică despre ce este scris în această rețetă, pe care guvernanții au acceptat-o fără nici un fel de negociere profesionistă în relațiile cu Fondul Monetar Internațional. Deci nici în prezent, deși ne aflăm în luna mai 1998 și Acordul cu F.M.I. a expirat, memorandumul nu este discutat în Parlament, nu este cunoscut de opinia publică, ci se face caz, la televizor, în ziare, despre relațiile cu Fondul Monetar Internațional, la general, fără să se spună ce este și-a asumat România prin acel document și care sunt consecințele economico-sociale ale Memorandumului.

Oare aceasta este transparența și principialitatea democratică, deschiderea la dialog a actualei Puteri? Noi credem că este încă o dovadă de demagogie a Puterii, în relațiile cu societatea, în relațiile cu partenerii de pe scena politică din Parlament.

Dar să vedem ce spune, în fond, acordul cu F.M.I. așa cum a fost el acceptat? Obligă România să se echilibreze numai prin reducerea consumurilor, în cele 3 mari direcții ale sale: consumul populației, "să strângem cureaua", cum spunea domnul Victor Ciorbea, nu știu cum spune domnul prim-ministru Radu Vasile, parcă a spus ceva: "trebuie să fim înțelepți, trebuie să fim raționali, trebuie să fim înțelegători..."

 
 

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Se poate să vorbiți puțin mai tare, pentru că domnul prim- ministru este ocupat?! (Se referă la faptul că domnul prim-ministru discuta cu domnul deputat Ioan Cezar Corâci)

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Da, dar domnia sa cunoaște cam ceea ce spun eu, așa că...

(Aplauze în partea stângă a sălii)

Și, probabil că, așa cum s-a întâmplat și cu...

 
 

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Domnule președinte, poate insistați să fie lăsat domnul prim-ministru să asculte liniștit!

 
 

Domnul Florin Georgescu:

Probabil, doamnelor și domnilor, așa cum s-a întâmplat și cu raportul prezentat de domnia sa, domnul prim-ministru Radu Vasile, având în vedere faptul că dânsul are foarte mulți consilieri, vreo 13, dumnealor notează cu conștiinciozitate ce spun eu aici și o să-i transmită, la o partidă de tenis, pe la Snagov, probabil.

(Amuzament, aplauze în partea stângă a sălii)

Deci acest acord cu Fondul Monetar Internațional spune, în esență, că trebuie redusă cererea de consum a populației, trebuie reduse investițiile și trebuie redus consumul guvernamental. Așadar, instituțiile publice să consume mai puțin, să avem servicii de sănătate, de educație, de cultură, de sport, tineret, gospodărie comunală ș.a.m.d. mai puține și mai slabe calitativ. Nu se prevede, prin acest acord asumat de Guvern, de actuala Putere, practic, ca echilibrarea să se facă în paralel, prin dezvoltare economică și prin reformă, prin asanare, prin restructurare conștientă, cu intervenția, pe alocuri, a statului, acolo unde există segmente viabile în economie. Se face o restructurare și o reformă sălbatică, corespunzătoare unei terapii de șoc, deși, în campania electorală, și s-a promis electoratului o reformă mai ușoară și mai suportabilă decât cea graduală promovată de PDSR și de coaliția politică aflată la putere atunci, o reformă bazată pe soluții miraculoase, pe 15.000 de specialiști și pe 60 de miliarde de dolari, în 4 ani, deci 15 miliarde flux de investiții care, se spunea atunci, va preveni orice închidere de întreprindere, va duce la scăderea șomajului. Or, vedeți care sunt așteptările, perspectivele și proiecțiile actualului Guvern: va crește șomajul, va scădea, în continuare, puterea de cumpărare ș.a.m.d. Deci acest acord cu FMI-ul prevede o echilibrare exclusivă, prin reducerea cererii, urmând ca, undeva, peste vreo câțiva ani, poate mai mult, nu se precizează când, pe baze sănătoase, să se pornească o relansare, după ce, în aceste condiții, însă, trebuie să menționăm, cresc, în mod alarmant, decalajele care și așa există între România, țările dezvoltate, pe de o parte, țările în curs de dezvoltare, foste socialiste, pe de altă parte. Sigur că această abordare este total contraproductivă. În perioada guvernării noastre, noi am încercat și credem că am reușit, atâta cât am avut posibilitatea, să îmbinăm reforma, restructurarea cu dezvoltarea, cu atenția pentru infrastructuri, pentru îmbunătățirea serviciilor sociale și o protecție socială adecvată.

Dar iată ce spunea același domn senator Radu Vasile, actualmente prim-ministru, în 1995, la dezbaterea bugetului de atunci, față de prevederile acestuia: "Bugetul acesta este evident legat de aranjamentul cu FMI. Accentul pus, de exemplu, pe balanța de plăți, ca să vă dau un exemplu", nu eu, dumnealui, "accentul pus pe diminuarea cererii, ca factor de luptă antiinflaționistă, sunt semnale, elemente, care aparțin programelor de ajustare financiară a FMI". După tonul cu care vorbea domnia sa atunci, rezultă că dânsul nu prea era de acord cu FMI. "Din păcate, punctul nostru de vedere este altul, noi considerăm cererea, în primul rând, ca un factor esențial de relansare economică. Orice atac susținut și sistematic asupra cererii îl considerăm, de asemenea, un factor nu numai de deteriorare a nivelului de viață, în general, dar și un factor de blocare a unei relansări reale. Noi putem obține, să spunem, anumite succese economice, la nivel macro, pe o perioadă de un an - doi, o jumătate de an, dar ce se întâmplă după 2 ani?", se întreba domnia sa atunci. Și tot din domnul senator Radu Vasile, vicepreședinte al Senatului, atunci: "Și aici este diferența de filozofie: se urmărește limitarea cererii interne, tocmai pentru a răspunde acestor deziderate ale Fondului, tocmai pentru că au conotații antiinflaționiste, dar care, pe termen mediu și lung, va avea consecințe negative în ceea ce privește relansarea și dezvoltarea economică".

Deci, domnilor senatori, domnilor deputați, acest buget, așa cum spunea domnul prim-ministru Radu Vasile, în 1995, nu acum, va afecta relansarea economică, va afecta dezvoltarea economică, ne va condamna, indirect spus, la stagnare, la stagnare în subdezvoltare, la îndepărtarea de criteriile integrării euro-atlantice și la scăderea condițiilor de viață, a nivelului de trai al populației, lucruri total diferite față de ce se promitea în Contractul cu România, semnat de C.D.R., din care face parte și PNȚ-CD al cărui vicepreședinte este domnul Radu Vasile.

Deci bugetul pe 1998 este mult întârziat, este bazat pe un memorandum cu F.M.I. care nu a fost discutat și aprobat democratic și se depărtează, în mod substanțial, se află chiar la opusul sensului și conținutului promisiunilor electorale din campania din 1996. Deci putem spune că este un buget imoral. Este și un buget netransparent, este un buget care se abate de la lege, pentru că nu a fost prezentat la timp.

Ce mai găsim în acest buget: este un buget care se bazează, în proporție de jumătate, pe finanțarea externă. Deci deficitul bugetar de 3,6% este prevăzut a fi acoperit în proporție de 1,9% din PIB, mai mult de jumătate din 3,6 din finanțare externă, în condițiile în care, actualmente, România, datorită lipsei de credibilitate, lipsei de competență a coaliției aflate la guvernare, a rupt relațiile cu Fondul Monetar Internațional. Din 5 tranșe ale Fondului, dumnealor, care criticau, la noi, că luam vreo 80% din tranșe, nu au luat decât două. deci au luat numai mai puțin de jumătate, 40% din ele, două din cinci. Și relațiile sunt în prezent rupte. A venit domnul Thomsen, acum câteva săptămâni, a văzut programul de guvernare al Cabinetului Radu Vasile, care nu este diferit față de cel al Cabinetului Victor Ciorbea, cuprizând declarații de intenții, principii teoretice luate din tabla de materii de la diferite manuale, din țări pe unde au fost dumnealor consilierii, pe la diferite burse date de anumite fundații… (Rumoare, aplauze.) Și i-a întrebat: domnilor, dar ce vreți să faceți dumneavoastră, mai departe, aveți o proiecție macroeconomică, cu balanță de plăți, cu deficit bugetar, cu inflație, cu șomaj, cu evoluția P.I.B. și alte coordonate economice? Probabil că răspunsul a fost negativ, din moment ce domnul Thomsen le-a dat dumnealor, actualului Guvern, o pauză de gândire și un răgaz de două luni pentru a-și face temele. Deci, actualmente, România nu are finanțare externă, neavând acord cu FMI-ul și, sigur, dumneavoastră știți că se condiționează și relațiile pe piața privată de capital, dacă nu există un acord principial cu acest jandarm financiar universal, care este Fondul Monetar Internațional, care face și bine și rău, dar depinde cum știi să negociezi și cum știi să aperi interesul național, în raporturile cu organismul respectiv.

Deci este un buget care se bazează pe finanțare externă, dar nu aduce finanțarea externă. Prin urmare este un buget inflaționist, pentru că fluxul de cheltuieli se va derula, dacă nu vine finanțarea externă, nu există sursă de emisiune monetară sănătoasă, neinflaționistă la Banca Națională și, în lipsa finanțării, se va tipări monedă fără acoperire, care va duce la inflație. Deci este un buget, spunem noi, cu premise nu antiinflaționiste, ci chiar generează inflație, prin lipsa de coerență în premisele de la care pornește, pe de o parte, pe de altă parte este un buget nerealist, pentru că propune o inflație de 45%, dar ea este pusă sub semnul întrebării, din însăși concepția și condițiile care au stat la baza acestei elaborări. Este un buget, dacă vreți dumneavoastră, și antidemocratic, pe de altă parte, pentru că nu există o coerență între programul de guvernare și buget.

Ni s-a spus aici că avem de-a face cu un alt Guvern, cu un alt program de guvernare, atunci când a avut loc învestitura. Prin prezența de aici a întregului Guvern astăzi aveam impresia că este vorba de o nouă învestitură. În ceea ce privește corelația cu bugetul de stat, ea nu există. Deci avem de-a face, aici, cu un buget al Cabinetului Victor Ciorbea care, teoretic, principial, era în relație cu programul Victor Ciorbea, buget care a fost preluat automat și însușit, inclusiv explicit printr-o adresă adresată Parlamentului de domnul premier Radu Vasile, de actualul Guvern, fără nici un fel de modificare. Celebrul COCO a transmis mesajul ca nici un amendament al opoziției să nu se accepte în comisii și așa s-au și comportat colegii de la Putere, în așa fel încât avem de-a face, practic, cu bugetul Victor Ciorbea!

Dar se spune că există anumite priorități în programul de guvernare al Cabinetului Radu Vasile. Nu se regăsește nici una dintre acestea, în buget, ceea ce ne face pe noi să credem că ori este vorba de același program de guvernare și, deci, de nici o diferență de fond între cele două guverne sau este o neconcordanță între bugetul actual și programul de guvernare Radu Vasile. Eu înclin să dau crezare primei variante, și anume că nu este nici un fel de diferență între un guvern și altul, între un program și altul și atunci, implicit, nu există nici un fel de diferență între cele două bugete. De aceea, în mod foarte facil, Guvernul Radu Vasile și-a însușit munca și concepția predecesorului, domnul Victor Ciorbea.

În ceea ce privește construcția bugetară generală, există mari nedumeriri și mari îndoieli, din partea noastră, că vor fi respectate, nu numai premisele de inflație, că aici am arătat că sunt deja tensiuni care nu vor fi posibil de evitat și inflația va fi mult mai mare, în așa fel încât strânsul curelei, de către populație, va fi foarte drastic, mult mai mult decât se anunță aici. Deci se indexează 60% din inflația proiectată, 60% din 45%, dar inflația va fi mult mai mare. Vor crește prețurile cu 80% și se va da, ca indexare, 60% din 45%. Deci creștere de prețuri de 80%, creștere de salarii de 25%, diferență neacoperită 55%. Câte găuri la curea vor strânge românii, în aceste condiții?! Nimic nu se suflă despre aceste realități! Ni se vorbește de rata dobânzii real/pozitivă, de constrângeri legate de datoria publică ș.a.m.d. Vom ajunge și acolo, să vedeți că prevederile sunt departe de realitate și deja multe fonduri din acea poziție s-au cheltuit, ceea ce pune sub semnul întrebării, în ansamblu, împreună cu veniturile din privatizare, realitatea deficitului de 3,6%. Pe 4 luni de zile, anunța domnul ministru Dimitriu, s-au realizat 1.000 de miliarde, nici atât, din privatizare! deci, pe total an, se pot realiza 3.000, 4.000, 5.000, dar s-au prevăzut, aici, vreo 8 - 9.000 de miliarde. De unde se ia diferența, că trebuie făcute cheltuieli cu funcționarea instituțiilor publice! Din emisiune monetară, că finanțare externă nu există. Ne-am propus un deficit al contului curent al balanței de plăți foarte mic, ca statul să nu mai intervină, nici în lucrări de infrastructură, nici în alte direcții, să lase societatea să se polarizeze, așa cum gândește această coaliție de sorginte neoliberală, pentru că în societatea polarizată, puterea economică aflată în mâna unei pături subțiri de populație este în stare să creeze liniște, o liniște administrativă, o liniște forțată, în societate, prin puterea banului. Or, cum banul este greu de câștigat cinstit prin inventivitate, prin creativitate, prin muncă susținută, este câștigat de unele pături sociale și acest buget, din păcate, conține asemenea prevederi de natură a inechității fiscale; este ușor de cumulat, la anumiți poli ai societății, prin redistribuire, adică a lua din buzunarele celor mulți și a orienta fondurile în buzunarele celor puțini, care beneficiază de susținere guvernamentală, facând legi în folosul lor, dar Puterea plătindu-și, la rândul ei, datoriile din campania electorală.

Este un mecanism foarte simplu, dar văd că, în loc de a fi descifrat și adus la cunoștința opiniei publice, el este ascuns cu premeditare.

De asemenea, acest deficit bugetar stă sub semnul întrebării, pentru că o lege promovată de actualul Guvern, cu care noi suntem de acord, cea a tichetelor de masă, subminează, cum spunea domnul premier aici, realitatea plafonului de 3,6 deficit bugetar. Este de asemenea, dureros să constați că un guvern poate să dea dovadă de atâta incoerență, inconsistență în actul de guvernare. Deci, dumnealor aprobă în Guvern tichete de masă și după aceea se plâng că nu mai încap în bugetul făcut tot de dumnealor. Păi, când au greșit? când au promovat legea sau când au făcut bugetul fără a lua în calcul influențele din această lege? Sau a fost vorba de o manifestare demagogică să potolească sindicatele acum 8 luni de zile, să spună că legea este pe parcurs, dar, când a fost să o pună în aplicare, i-au dat un termen de un an de zile, să se aplice de anul viitor. Și la anul iar nu o să fie bani, pentru că ni s-a anunțat de către domnul ministru Valeriu Stoica și de către domnul ministru Sorin Dimitriu că banii din privatizare, care sunt folosiți acum pentru consum, nu pentru investiții și restructare, la anul nici măcar nu vor mai fi folosiți pentru consum de către români. Cu banii aceștia trebuie să răscumpere statul certificatele de acționari pe care actuala Putere, în baza unei legi aflate prin unele sertare, care va ieși la iveală în câteva săptămâni probabil, ca să mai distragă atenția de la scandalul Otopeni, deci, o lege specifică restaurației în care vine să se dea mii de miliarde la urmașii foștilor proprietari de proprietăți industriale. Și s-a întrebat: dar care este sursa?, pentru că acei urmași vor să-și ia fabrica lor, care probabil că mergea destul de bine acum 50 de ani, dar care s-a înglobat în avuția națională și urmașii aceia au făcut școli pe gratis, au folosit infrastructurile sociale, economice ale țării pe gratis, dar ei acum vor și fabrica înapoi și beneficiul nerealizat pe 50 de ani, ca și suedezii.

În condițiile acestea, actuala Putere a găsit sursa. Păi, da, ce obținem din privatizare, dăm înapoi la foștii proprietari. Să vedeți dumneavoastră cum va arăta bugetul la anul, probabil că bugetul pe anul 1999, în actualele condiții, va fi aprobat printr-o ordonanță de urgență, că nimeni cred că nu va vota așa ceva. Dar și această sursă va dispărea în curând, pentru că se dorește răscumpărarea acelor certificate de acționari pe care le va emite statul în baza acestei legi și care nu își vor găsi plasament pe piață, ci vor fi răscumpărate de stat, deci, practic, toți românii vor mai plăti o dată ca să refacă unele așa-zise prejudicii care sunt total arbitrare și subiective.

Acestea sunt câteva dintre considerațiile care ne duc pe noi la concluzia că nu există o bază solidă pentru a crede că deficitul bugetar se poate înscrie în limita de 3,6% din produsul intern brut.

Dincolo de aceste chestiuni de ordin general, principial, politic, moral, juridic, care ne conduc pe noi la concluzia că acest buget este de natură antidemocratică, antieconomică, antisocială, antinațională, imorală... Domnul Ciumara găsise vreo trei epitete la bugetele noastre. Iată că bugetele dumneavoastră se pretează la mai multe asemenea calificative, pentru că ele sunt și în contradicție cu promisiunile electorale, sunt în contradicție și cu interesul cetățenilor, sunt în contradicție și cu interesul țării, al economiei acesteia pe termen lung.

În ceea ce privește conținutul veniturilor bugetare, aici asistăm la o măsură total netransparentă, care nu este cunoscută de opinia publică în ansamblul consecințelor sale negative, și anume faptul că în numele unei idei generoase al trecerii sarcinii fiscale de la impozitele directe către impozitele indirecte, se pot face unele mutații, unele modificări legislative și Guvernul, prin ordonanțe, nu prin legi, a mutat accentul, sarcina fiscală de la impozitele directe la cele indirecte. Dar cum? Cu ce costuri? Cu costuri neglijabile pentru populație și cu efecte benefice pentru întreaga populație și întreaga țară sau cu costuri pentru populație și cu avantaje pentru o pătură mică care gravitează în jurul actualei Puteri? Ei, din păcate, este vorba de a doua soluție, pentru că s-a redus, în mod demagogic, impozitul pe salarii cu echivalentul a 1,5% din produsul intern brut, sumă care a fost imediat retrasă din buzunarele cetățenilor, prin majorarea cu 1,5% din produsul intern brut a T.V.A.-ului, de la 18 la 22, de la 9 la 11, de la 9 la 22 ș.a.m.d. și, din păcate, la produse esențiale în consumurile populației cu venituri reduse și ale consumurilor colective: grișul, pastele făinoase, pâinea, celelalte au înregistrat majorări la T.V.A. cu sume foarte importante.

Pentru că nu era de ajuns și trebuiau capitalizați anumiți antreprenori, anumiți oameni de afaceri care au de restituit sute de miliarde pe la diferite grupuri de populație care au participat la așa-numitle "fonduri de investiții", oameni care pichetează, pe bună dreptate, diferite palate ale Puterii din București, pentru că trebuiau dați niște bani înapoi ca respectivii să scape și de răspunderea civilă după ce au scăpat de aceea penală, printr-un artificiu juridic, deci, pentru că trebuiau aceste lucruri, se vine și se majorează accizele cu 1,5% din produsul intern brut, ceea ce înseamnă capitalizare, pentru că s-a relaxsat impozitul pe profit tot cu 1,5% din produsul intern brut, capitalizare a unei anumite pături privilegiate din rândul celor care trăiesc din venituri de capital. Deci, cei care trăiesc din muncă, îi capitalizează pe cei care au venituri din capital, în numele sloganului că "trebuie să trăim astăzi mai rău, ca să ne fie, cândva, la urmașii urmașilor noștri mai bine", mai bine pornind de la mai rău, nu mai bine pornind de unde eram în noiembrie 1996, pentru că atunci puterea de cumpărare era de 75% față de octombrie 1990, iar acum este de vreo 52%, după ce s-a dus la 49% anul trecut în martie, iar în ceea ce privește acest an, perspectivele sunt de sub 50% putere de cumpărare și probabil că va veni domnul Thomsen în iunie și Guvernul, în mod disciplinat, va accepta o nouă reducere a cererii de consum, a cererii populației, a cererii de investiții, a cererii guvernamentale, în așa fel încât să ajungem cu nivelul de trai la standarde africane.

În acest sens nu putem fi de acord cu inechitatea fiscală, cu inechitatea acestor măsuri care au însemnat transfer de venituri de la cei care trăiesc din salarii, din pensii, către cei care trăiesc din capital. Nu avem nimic cu dumnealor, îi încurajăm și noi atât cât putem, dar nu putem face capitalizarea acestora pe seama buzunarelor populației, capitalizarea se face prin acumulări din profiturile proprii, profituri obținute cu muncă, cu sudoare, cu energie, cu inventivitate, cu creativitate, cu dinamism ș.a.m.d. Capitalul și profiturile se obțin din împrumuturi interne, din împrumuturi externe, din cele 60 de miliarde de dolari care trebuie să sosească zilele acestea pe Aeroportul militar Otopeni ș.a.m.d. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

Eu mai am să vorbesc mult despre acest buget, pentru că el este de asemenea natură încât creează premise de a face o dezbatere foarte serioasă asupra lui, dar, sigur, timpul este limitat.

Aș mai vrea să arăt o altă inconsecvență și o altă măsură cu caracter antieconomic și antinațional. Se restructurează prin lichidare, exclusiv prin lichidare, în timp ce se privatizează la orice preț, cu orice preț și fără controlul contribuabilului proprietar, că acea Curte de Conturi deranja ca să mai vadă și ea dacă se respectă, nu prețurile, prețurile le stabilește piața, ci să vadă dacă s-au respectat procedurile de privatizare, stabilite tot de dumnealor. Nu, a fost exclusă de la orice fel de control al privatizării, pentru că trebuie îngropate actele și numai peste vreo 30 de ani să fie ele dezgropate pentru a se vedea cum s-a vândut avuția națională a țării.

În aceste condiții este de mirare că după ce sunt distruse obiectivele economice industriale ale țării, agricole, zootehnice, avicole ș.a.m.d., se face o politică de punere la mezat a economiei naționale, a producătorului autohton prin coborârea drastică a taxelor vamale. De aceea și veniturile din taxe vamale sunt mai mici anul acesta față de anul trecut cu 1,1% din produsul intern brut. Deci nu mai producem noi, închidem toate capacitățile, avem un buget mic, cheltuim și consumăm puțin, dar, concomitent, coborâm taxele vamale să ne hrănim și să ne alimentăm de la alții și după aceea să fim independenți, să ne păstrăm identitatea națională, culturală, spirituală ș.a.m.d. Eu cred că acestea sunt contradicții care nu mai trebuie comentate, ci, după cum sunt ele corelate și după cum sunt vizibile la o analiză atentă a acestui buget, parcă ar face parte dintr-o strategie de a se afecta interesul național al țării, lucru care pe noi ne îngrijorează, iar bugetul nu se dovedește un instrument unul care nu servește interesului național, ci din contră.

Nu mai vorbim de faptul că sunt insuficiente alocațiile pentru sănătate, pentru învățământ, pentru cultură, pentru construcții de locuințe, dar în același timp sunt 1.400 de miliarde care se acordă cu titlu de subvenție tocmai de către dumnealor care critică subvențiile, care critică intervenția statului în economie? 1.400 de miliarde, ceea ce înseamnă vreo 0,4% din produsul intern brut cadou, acordate unor agenți economici rău platnici. Cum ar zice domnul ministru Daniel Dăianu, în limbajul care-i place dumnealui, este vorba de un "hazard moral", deci de faptul că îi încurajăm pe unii care de fapt n-au plătit și care mâine iar nu vor plăti, că se așteaptă ca și acest Guvern ultrademocrat și ultraelegant în plan extern, așa cum le place dumnealor să se autointituleze, le dă iarăși cadouri, fără să le ceară nimic în schimb, fără să le ceară un program de restructurare, fără să le ceară un program de efort propriu în care să se echilibreze financiar unitatea respectivă.

Nu sunt bani pentru construcții de locuințe, care ar aduce venituri bugetare mai mari decât cele din această deblocare financiară, pentru că este vorba de o deblocare financiară. Aceasta este o deblocare financiară parțială, ceva gen "a la Ceaușescu", dar măcar ăla spunea că face deblocare financiară și o spunea pe față, că o făcea pe toată economia. Dânșii fac deblocare financiară, vor să păcălească FMI-ul și o botează "împrumuturi acordate de la buget", este deblocare financiară în toată regula, bani dați degeaba unor agenți economici neperformanți din impozitele și taxele populației. Cred că dacă ar ști domnul Cataramă această chestiune, nu știu dacă ar mai susține conducerea Ministerului de Finanțe, pentru că din impozitele domnului Cataramă se dau bani la agenți economici neperformanți, în loc să se introducă în economie, care să genereze construcții de locuințe, care vor fi mobilate cu mobila produsă de însuși domnul Cataramă. (Aplauze.)

Deci, este o contradicție vădită între vorbe și fapte și pentru că există inconsecvențe principiale, teoretice, practice, financiare, bugetare, macroeconomice, politice, morale, noi nu putem vota un asemenea buget, noi, PDSR-ul, cu atât mai mult cu cât ne-au fost respinse toate cele peste 120 de amendamente prezentate în comisiile parlamentare. Dacă unele dintre ele vor fi acceptate, dacă ele vor viza fondul problemelor, ne rezervăm dreptul de a analiza, la timpul potrivit, cum ne vom manifesta votul, dar așa cum arată acest buget, noi vă menționăm, în mod foarte deschis, prietenește că nu îl putem vota, pentru că vine în contradicție cu interesele electoratului care ne-a trimis aici.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Da, mulțumim domnului deputat Florin Georgescu, urmează, din partea Grupulului USD-Partidul Democrat, domnul deputat Petre Partal.

 
 

Domnul Petre Partal:

Ce înseamnă să ai timp mult la dispoziție, poți să faci divagații pe teme diverse. Am urmărit cu atenție discursul domnului deputat. Cunoșteam calificativele respective din comisie. O singură întrebare este: de ce în timpul Guvernului anterior, al domniei sale, nu s-au terminat reformele structurale în economie? (Rumoare.)

 
 

Domnul Florin Georgescu (din bancă):

...moștenirea lui Petre Roman...

 
 

Domnul Petre Partal:

Domnilor președinți, o să încerc să fiu concis, pentru că timpul este scurt.

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Dezbaterile asupra proiectului de buget constituie, de fiecare dată, un prilej de analiză a activităților Guvernului, de diagnosticare a stării economiei unei țări, de evaluare a politicilor economice monetare, fiscale, bugetare utilizate până în acel moment.

Bugetul României este expresia puterii economice a României. Indicatorii macroeconomici de rezultate ne-au relevat o evoluție a economiei românești în 1997 pe fond negativă, care s-a repercutat în mod direct asupra populației prin scăderea alarmantă a puterii de cumpărare, mai ales în prima parte a anului și implicit a nivelului de trai, prin pierderea locurilor de muncă, acțiune traumatizantă pentru o populație nepregătită să accepte situația, și, ceea ce este cel mai grav, prin scăderea încrederii acesteia în necesitatea reformei, în valențele economiei de piață, în guvernanți și în clasa politică în general, situație ce a afectat sănătatea și stabilitatea climatului politic și social al țării.

Evoluția economică a României în 1997 ne-a arătat o anumită lipsă de fermitate a Executivului în abordarea cu curaj a măsurilor de reformă și chiar în potențiale rezultate ale acesteia, prevalând, în mod nejustificat fuga după imagine.

Partidul Democrat, simțindu-se pe deplin răspunzător în fața populației, a considerat necesară înlăturarea triumfalismului bilanțier atunci când se prezintă situația economică a țării, trecerea de urgență la realizarea măsurilor cuprinse în programul de guvernare și îmbunătățirea acestor programe permanent pe măsura apariției de noi situații economice, sociale și politice.

Acestea sunt motivele pentru care Partidul Democrat, în urma dezbaterilor ce au avut loc la Constanța, Pitești, Iași, București și a unor aprofundate analize economice și socio-politice a tras semnale de alarmă necesare atât pentru relansarea dialogului politic, cât și pentru înfăptuirea, cu adevărat, a reformelor coresponzătoare.

Ajustarea structurală a economiei românești și măsurile impuse de aceasta au constituit obiective majore ale tuturor guvernelor de după 89. Punerea în practică, cu curaj, responsabilitate și fermitate s-a făcut însă cu o mai mare intensitate de echipa care s-a numit "Guvernul Roman". De necontestat este faptul că legi fundamentale, care au prefigurat construirea unui nou mecanism economic, social și instituțional, bazate pe principiile economiei de piață își au izvorul în acea perioadă. Este un motiv în plus ca Partidul Democrat să participe în mod efectiv la guvernare, alături de toate forțele democrate, care doresc reconstrucția țării.

Bugetul de stat al României, așa cum vă este prezentat acum, a fost subiectul a numeroase critici venite din ambele părți ale palierului politic și de la stânga și de la dreapta.

Partidul Democrat a avut și el poziții principiale în legătură cu proiectul de buget, programul de guvernare și echipa menită să le pună în practică. Motivele noastre rezidau atât din considerente de parteneriat politic, cât mai ales din argumente obiective. Raportul la proiectul de buget conține suficiente referiri la cele expuse mai sus.

Realizarea indicatorilor bugetari la nivelul proiectat în buget are în vedere acțiuni economice, politice și sociale pe care autorul raportului nu se sfiește să le considere ambițioase, conducându-ne astfel la gândul că programul politic și mai ales echipa chemată să-l pună în practică nu ar dovedi fermitatea necesară.

Exemplificăm. Vorbind despre datoria publică, se face precizarea: orice derapaj al politicilor macroeconomice poate avea efecte grave asupra nivelului costului și structurii datoriei. După cum vedeți, ministrul finanțelor nu lăsa vechiului cabinet loc de oscilație. Pentru Partidul Democrat a fost evident faptul că lucrurile nu puteau continua așa. Bugetul, atât cât este, presupune măsuri ferme cu termene concrete și un Guvern dornic și în stare să realizeze programe economice fără șovăire.

În execuție, încasarea veniturilor bugetare se face în condiții grele. Există problemele de lichiditate cu care se confruntă agenții economici pe fondul blocajului financiar, datorate și lipsei de decizie a Guvernului în depășirea acestui impas. Vezi cazul compensării solicitate de 168 agenți economici, care au lucrat la Krivoirog, care au sume de primit de la stat mai mari decât cele pe care le datorează statului, dar Guvernul și mai ales Ministerul Finanțelor nu a luat nici o decizie în acest sens până acum, cu toate că problema se cunoaște de mai mulți ani.

Tratarea preferențială și discreționară a agenților economici cu capital de stat sau majoritari de stat față de agenții privați de către organele fiscale, constituie un alt aspect cu repercusiuni negative asupra încasării impozitelor, dar și asupra climatului de competiție economică.

Populația, la rândul ei, se confruntă atât cu problema veniturilor, de regulă mici și insuficiente pentru traiul zilnic și pentru plata impozitelor, cât și cu condiții inumane, generate de cozi imense, spații de așteptare insuficiente, bază de date neactualizate și toate pe fondul unei birocrații agresive și descurajante.

Un aspect peste care, de regulă, s-a trecut nepermis de ușor, îl constituie instituțiile chemate să aplice în practică munca de impunere și administrare a veniturilor bugetare. Acordându-le circumstanțe atenuante pentru fragilitatea inerentă unor instituții nou create, nu putem accepta așa de ușor faptul că economia subterană, evaziunea fiscală și munca la negru ating cote din ce în ce mai alarmante.

Începând cu anul 1992 s-au efectuat estimări ale economiei ascunse pentru societățile și cvasisocietățile nefinanciare, urmărindu-se evaluarea activităților desfășurate de acestea, care nu sunt înregistrate la organele fiscale și nu sunt urmărite statistic. Valoarea estimată a fost de aproximativ 106,8 miliarde lei în 1992, reprezintă 1,8% din P.I.B. Dacă extrapolăm procentul de 1,8 asupra P.I.B.-ului din 98, obținem suma de 7.400 miliarde lei.

Alte date statistice vorbesc însă de o economie subterană ce ajunge până la 30-35% din P.I.B., ceea ce ne conduce la valori de peste 140 de mii miliarde lei, cifră care, în lumina evenimentelor recente privind contrabanda cu țigări, pare mult mai aproape de realitate. Dacă cele 140 de mii miliarde lei ar fi fost impozitate, ar fi revenit statului peste 45 de mii miliarde lei, adică de trei ori deficitul bugetului consolidat. Sunt presupuneri dar bazate pe realități. Este chiar dureros să constatăm că ne zbatem să alocăm suplimentar 700 miliarde de lei la sănătate, și să nu putem face acest lucru, în timp ce peste 45 de mii miliarde lei sunt neglijate.

O asemenea atitudine față de veniturile statului și față de poporul român nu merită îngăduială. Competența, seriozitatea, buna-credință, frica față de lege și fermitate în aplicarea ei trebuie să caracterizeze pe cei puși să administreze veniturile statului. Foarte ambițioasă este acțiunea de trecere în viitor de la bugetul pe linie la bugetul pe rezultate. Metoda în sine este necesară pentru a lupta împotriva rutinelor și a limita excesul birocrației, însă această schimbare este atât de profundă și de lungă durată încât nu se poate realiza imediat.

Totodată, specialiștii în domeniu atrag atenția asupra obstacolelor juridice și instituționale ale "bugetului obiectivelor" cum mai este el denumit, unii autori apreciind că această metodă este un privilegiu al țărilor bogate. Partidul Democrat susține trecerea la bugetul pe obiective, dar după analize temeinice, aprioric ale efectelor introducerii acestuia. Analiza veniturilor bugetare ne conduce în mod inevitabil la o sursă mult controversată, inclusă în proiectul de buget, și anume vărsăminte din privatizare în sumă de 5.879 miliarde lei. Folosirea acestei sume în alte scopuri decât pentru formarea brută de capital fix constituie o abatere de la principiile și teoriile economice. Or, prin introducerea acestei surse în buget se poate schimba destinația sumelor obținute din privatizare, prin folosirea acestora la consum în loc de investiții. Este afectat în acest fel procesul investițional cu toate consecințele ce decurg de aici: reducerea locurilor de muncă și creșterea șomajului, scăderea cererii interne, creșterea inflației și deprecierea monedei naționale, ce poate pune mari probleme în achitarea datoriei publice externe.

Partidul Democrat, în consecință, solicită monitorizarea permanentă a modului de utilizare a acestei surse. Cheltuielile bugetare sunt un corolar al punerii în aplicare a celor trei funcții ale statului: alocarea, stabilizarea și distribuția. Mult timp a consumat, în cadrul dezbaterilor, în comisiile reunite, suma de 1.400 miliarde lei, ce reprezintă împrumuturi acordate pentru acoperirea arieratelor către RENEL și ROMGAZ. Până la un punct, măsura pare justificată.

O serie de întrebări ne obligă să fim însă circumspecți în legătură cu fermitatea actului de reformă structurală. Iată doar câteva dintre problemele ce se ivesc în legătură cu acest procedeu. Arieratele către RENEL numai însumează în acest moment peste 5.000 de miliarde lei, provenite de la aproape 200 agenți economici cu capital de stat. Cum vor fi repartizate cele 1.400 miliarde lei, sumă total insuficientă pe agenți economici, după ce criterii și cum vor fi stabilite prioritățile? De unde reiese că acești bani se vor întoarce la buget? Pe de o parte, statul se împrumută pentru nevoile sale, plătind dobânzi la nivelul pieței, pe care le transferă inevitabil asupra populației, iar, pe de altă parte, acordă aceste subvenții implicite unor societăți comerciale fără dobândă și fără o analiză a condițiilor în care-și desfășoară acestea activitatea, eficiența managementului, a costurilor de producție, a viabilității și competitivității.

Partidul Democrat are serioase rezerve în legătură cu eficacitatea cuprinderii acestei sume în buget, acceptă modalitatea propusă, având în vedere că suntem la jumătatea unui an de criză economică și politică, dar atrage totodată atenția că nu este o măsură de natură să încurajeze reforma structurală, putând crea sindromul obișnuinței, al lipsei de atractivitate spre eficientizare și competiție, sporind totodată riscul întăririi clientelismului politic.

Protecția socială acordată prin bugetul general consolidat merită o abordare specială. Din punct de vedere conceptual, la nivelul Uniunii Europene, noțiunea generală care a fost sugerată este aceea a neovoluntarismului care permite țărilor ieșirea din standardele lor obișnuite, unde politica sau economia nu oferă susținere, oferind precedent pentru obiceiuri și tradiții naționale stabilite, îmcurajând acordurile contractuale între participanți. Este așa-numita unitate socială prin subsidiaritate.

Reamintim aici că acordarea unor sume ce se constituie în protecție socială a fost recomandată chiar și de renumitul economist liberal Milten Friedmann. Necesitatea acesteia nu poate fi pusă în discuție, poate nivelul protecției sociale și modul de înfăptuire să comporte discuții.

De ce este nevoie de o politică socială? Pentru că, potrivit specialiștilor în domeniu, societatea, în evoluția sa, generează multiplicarea nevoilor sociale, ceea ce necesită reconsiderarea dimensiunilor politice și sociale. Piața generează multiple inegalități care se cer rezolvate prin măsuri de atenuare.

Societatea secolului XX se caracterizează printr-o amplificare a conflictelor. Din acest motiv, politica socială este chemată să găsească acele resurse pentru calmarea suferințelor sociale. Politica socială corespunzătoare idealurilor creșterii economice înalte influențează pozitiv dezvoltarea de ansamblu a economiei prin suportul profesional ridicat, conturarea unei motivații economico-sociale, dezvoltarea durabilă a societății cu o tentă umană, destinderea climatului social.

Am lăsat la urmă o funcție a statului ce se constituie într-o condiție sine qua non pentru bunul mers al națiunii. Este vorba de funcția de planificare. Armonizarea obiectivelor statului, sindicatului și patronatului trebuie făcută în cadrul unor mecanisme de coordonare. În Germania Federală funcționează în acest sens Consiliul de conjunctură, acțiunea "Concertate", Consiliul de planificare financiară, Consiliul experților economici. În Japonia funcționează Agenția de Planificare Economică, succesul economic al acestei țări datorându-se punerii în aplicare în anul 1960 a planului pentru dublarea venitului național.

Partidul Democrat consideră că a sosit momentul să ne reconsiderăm atitudinea față de acest atât de necesar instrument al conducerii.

Domnilor parlamentari,

Discuțiile pe temele economice ale tranziției se pot prelungi. Partidul Democrat vă propune votarea acestui buget, recomandând totodată Executivului ca proiectul de buget pe 99 să fie înaintat Parlamentului până la 10 octombrie 1998, așa cum se menționează în Legea finanțelor.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumesc domnului deputat Petru Partal. Urmează din partea Grupului PNL, domnul senator Paul Păcuraru.

 
 

Domnul Paul Păcuraru:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Vă rog să-mi permiteți ca, în numele Partidului Național Liberal, să-mi exprim profunda satisfacție pentru faptul că proiectul Legii bugetului de stat pe anul 1998 a ajuns, în fine, în discuția Parlamentului. Cu toată întârzierea în prezentarea acestuia, întârziere generată în primul rând sau în bună măsură de criza politică internă, Partidul Național Liberal consideră că este posibil ca prevederile bugetului să fie realizate și aplicate până la sfârșitul anului, aceasta însă numai dacă legea va fi adoptată și promulgată cât mai urgent cu putință.

S-a ajuns deja la un termen limită și orice întârziere, cât de mică, va avea efecte negative atât în ce privește încasarea veniturilor statului, cât și în realizarea investițiilor și a unor importante obiective prevăzute în programul de guvernare pe anii '98-2000, cât și în programul de guvernare pe termen scurt.

Sigur, printre rațiunile pentru care Grupul Național Liberal susține proiectul de buget, vom avea în vedere faptul, în primul rând, că el este construit pe baza unei stricte raționalități economice, că încadrează un deficit bugetar cât de mic cu putință și că se are în vedere, la baza sa, faptul că nu se poate consuma mai mult decât se produce și, mai ales, nu se poate acumula continuu o datorie externă, fără a avea și a crea capacitatea de rambursare.

De asemenea, în ciuda afirmațiilor Opoziției din sală, apreciem că proiectul de buget și bugetul ca atare este corelat cu programul economic, pentru că majoritatea, sunt sigur, totalitatea obiectivelor de investiții ale ordonatorilor de credite fac parte din instrumentele de politică economică, și bugetul, de altfel, nu este decât o piesă în ansamblul acestui program.

Bugetul reprezintă, de fapt, o oglindă fidelă a stării economiei. El se bazează pe legislația economică în vigoare și nu poate cuprinde date prezumtive sau în afara cadrului legal existent. Deci, considerăm că activitatea de fundamentare a bugetului a cunoscut în acest an un plus semnificativ.

În fine, legat de programul economic cu care bugetul este intim legat, vrem să spunem că programul economic din acest an cuprinde numeroase restructurări și reparații ale unor datorii și situații financiare acumulate în decursul anilor: datorii nerambursate, un serviciu al datoriilor externe ridicat etc. Bugetul din acest an va trebui să susțină necondiționat acest program, ceea ce impune o guvernare hotărâtă, coerentă și capabilă să nu cedeze oricăror presiuni de ordin social sau de ordin demagogic.

În continuare, îmi voi permite să fac câteva observații legate de o serie întreagă de aspecte pe care proiectul de buget le cuprinde în mod explicit sau implicit și care, cu siguranță, vor face obiectul dezbaterii noastre.

Apreciez, și Partidul Național Liberal apreciază în mod deosebit politica de control al inflației, de control riguros al inflației, pe care o duce actuala conducere a Ministerului Finanțelor.

În ceea ce privește inflația în raport cu politica de salarii, vom spune însă că, în lupta împotriva inflației, politica salarială ar putea să aibă un efect mai substanțial dacă s-ar realiza o corelare mai justă între nivelurile salariilor din unitățile tuturor ramurilor economice și de servicii, cu capital majoritar de stat. De exemplu, devine cu totul dăunătoare scăparea de sub control a nivelului salariilor, îndeosebi în cadrul regiilor autonome, în cadrul sistemului bancar și în cadrul unor societăți comerciale cu capital de stat. Acestea dau tonul cursei generale în creșterea nestingherită a salariilor, fără a obține rezultate economice și fără a se depune eforturi suplimentare din partea categoriilor respective de personal care beneficiază de creșterile salariale.

Pentru a menține sub control impactul salariilor asupra inflației este necesară o reglementare riguroasă a politicii salariale, inclusiv sub aspectul diferențierii dintre ramuri.

În ceea ce privește datoria publică, la sfârșitul anului 1997 totalul datoriei publice efective reprezenta 25% în produsul intern brut sau circa 100% în totalul valorii exporturilor. Conform standardelor internaționale, acest nivel este considerat acceptabil. În raportul la proiectul de buget se atrage însă atenția asupra limitelor sau chiar pericolului pe care îl poate prezenta continuarea apelului la finanțare externă, datorită diferitelor împrejurări, cum sunt: fluctuația dobânzilor, mai ales la creditele de la băncile private, posibilitățile unei deprecieri majore a cursului de schimb etc. Situația devine agravantă mai ales pentru anii '98 - '99, când serviciul datoriei publice interne și externe devine maxim, în condițiile când se cere cel mai mare efort pentru restructurări și când economia se află într-o stare de criză accentuată.

Merită să fie reținută următoarea afirmație din raport, cu care suntem întru totul de acord: "Creșterea datoriei publice amenință să pună o povară teribilă asupra bugetului, ceea ce indică necesitatea identificării unei strategii care să conducă la reducerea acestei poveri." Totuși, proiectul acestui buget nu găsește o soluție viabilă pentru rezolvarea de fond a acestei probleme, care să depășească pe de o parte acele scheme teoretice ale mecanismelor de piață cu concurență perfectă, la care se face apel, iar, pe de altă parte, unele reglementări impuse de tratatele și acordurile încheiate cu GATT și Uniunea Europeană.

În legătură cu stimularea și promovarea producției de export, în cadrul acestor reglementări pot fi găsite suficiente căi, cât și mijloace de stimuare a exporturilor.

În fine, referitor la susținerea dezvoltării pe baze competitive a întreprinderilor mici și mijlocii, este cunoscut faptul, este de notorietate în politica economică, în opinia publică românească faptul că unul dintre punctele prioritare ale Partidului Național Liberal este susținerea și întărirea continuă a activității întreprinderilor mici și mijlocii, ca unica alternativă posibilă la restructurarea economică.

Referitor la prevederile din proiectul de buget, în general suntem de acord cu toate măsurile preconizate de proiectul de buget, care privesc igienizarea piețelor, prin eliminarea unor instrumente care distorsionează relațiile concurențiale, cum sunt: subvențiile, creditele preferențiale și finanțările preferențiale, impozitarea discriminatorie, precum și toate măsurile care au ca obiect eliminarea și controlul monopolurilor reprezentate de regiile autonome și de marile întreprinderi cu capital de stat.

Cu toate sacrificiile materiale pe care le implică, aceste măsuri trebuie realizate cât mai rapid, întrucât ele fac parte integrantă din acele operații de înlăturare a generatorilor de credit din economie. Anul 1998 trebuie să fie hotărâtor în această direcție, iar bugetul trebuie să sprijine cât se poate de mult aceste acțiuni.

Eliminarea tuturor instrumentelor și mecanismelor care distorsionează relațiile concurențiale trebuie suplinită însă de instrumentele și politicile care susțin acele activități care pot fi oferite în mod neutru tuturor acelor agenți economici care se dovedesc a fi viabili, competitivi și eficienți. Asemenea activități privesc cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, serviciile de infrastructură și de informații, pregătirea profesională, sprijinirea exportului și altele. Astfel de politici instituie criterii pe care beneficiarii potențiali trebuie să le îndeplinească pentru accesul la finanțările bugetare cu anumite înlesniri. Participările agenților economici la avantajele bugetare trebuie făcute numai pe baza îndeplinirii unor criterii riguroase de competitivitate, iar nu prin trafic de influență sau pe baze subiective. Sistemul granturilor, inițiat și aplicat de Academia Română, de Ministerul Cercetării și Tehnologiei și de Consiliul Național de Cercetări Universitare, precum și Programul experimental privind sprijinirea I.M.M.-urilor pentru realizarea de prototipuri, 1997 - 1998, sunt exemple concludente pentru a fi extinse și în multe alte domenii economice, cu sprijinul substanțial al bugetului de stat.

Referitor la stimularea exporturilor, în proiectul de Lege privind bugetul de stat pe anul 1998 este prevăzută suma de 300 de miliarde de lei, destinată pentru stabilirea ratei dobânzii la creditele pe termen scurt, mediu și lung, 240 de miliarde de lei pentru stimularea realizării de obiective complexe, a producției cu ciclu lung de fabricație destinată exportului - 50 de miliarde de lei, și pentru asigurarea în numele și în contul statului a creditelor de export acordate în anul 1998 - 10 miliarde de lei.

Măsurile preconizate de prezentul proiect de buget, deși necesare, totuși sunt insuficiente față de presiunea balanței de plăți și față de importanța problemei pentru destinul restructurării economiei românești și al direcțiilor sale de dezvoltare pe termen mediu și lung.

Elaborarea și susținerea bugetară a unei strategii în legătură cu problema dezvoltării exporturilor se impune începând chiar din acest an. Respectând prevederile acordurilor încheiate cu GATT, Runda Uruguay, și cele cu Uniunea Europeană, asemenea strategii ar putea să facă uz de condițiile speciale în care se află țara noastră, pentru a cuprinde un set de măsuri excepționale cu privire la promovarea și stimularea exportului, cel puțin pentru o perioadă limitată. Asemenea măsuri ar putea să se refere la susținerea bugetară a unor acțiuni promoționale, participări la târguri și expoziții internaționale, negocierea și încheierea de tratate de comerț și navigație, acorduri comerciale și de plăți, acorduri de cooperare, reprezentarea comercială în țările partenere, prestarea unor servicii de informare, publicitate etc., practicarea unor subvenții indirecte de export, sub formă de facilități oferite de stat exportatorilor în domeniul informațional, asistență tehnică, efectuarea de studii și cercetări de piață și altele, unele facilități fiscale pentru mărfurile exportate sau acordate exportatorilor, acordarea unor credite de export, asigurarea sau garantarea creditelor de export, acordarea de prime valutare, precum și deprecierea monedei naționale ca mijloc de stimuare a exporturilor.

Cu privire la raționalizarea bazei de impozitare, conform directivei Uniunii Europene, modificările aduse privesc taxa pe valoarea adăugată și accizele. Așa cum se motivează în raportul la proiectul de buget, aceste ajustări vin în întâmpinarea măsurilor de armonizare legislativă cu Uniunea Europeană. Totodată, modificările aduse la cele două categorii de impozite indirecte au avut ca motivație practică majorarea veniturilor la bugetul de stat, pentru a diminua deficitul bugetar. Prin aplicarea operațiilor menționate, impuse de această necesitate, s-a realizat, în fapt, o anumită îndepărtare de la valorile medii ale țărilor Uniunii Europene. De exemplu, în ceea ce privește ponderea valorii veniturilor din T.V.A. în produsul intern brut, în România se va ajunge în 1998 la circa 10,5%, față de 7,3% în Uniunea Europeană în 1988, și față de 10,1% în Danemarca, cu an de referință tot 1988, cunoscută ca țara cu cel mai ridicat T.V.A. în toată Uniunea Europeană.

De asemenea, în ceea ce privește ponderea valorii T.V.A. în veniturile fiscale totale, în România aceasta se ridică la 39,5%, față de numai 18,1% în Uniunea Europeană și 25% în Grecia, cu cea mai mare pondere.

Dintr-un număr de 21 de țări, România se înscrie printre primele 5, cu rata T.V.A. -ului normală cea mai ridicată. De exemplu, în Japonia rata normală de T.V.A. este de 3%, în Turcia, Spania și Luxembourg de 12%, iar în Uniunea Europeană media normală este de 15%.

Trebuie avut în vedere faptul că o rată înaltă a T.V.A.-ului înseamnă în mod implicit și o scumpire a produselor, inclusiv a celor de export și, prin aceasta, o diminuare a avantajului competitiv pentru țara exportatoare.

În ceea ce privește însă ponderea accizelor în P.I.B., România se înscrie la o rată inferioară față de multe țări ale Uniunii Europene. Dacă în România această rată este de circa 4%, în Portugalia este de 9%, în Irlanda de 8%, în Grecia și Danemarca de 6%, în Marea Britanie de 5%. O dublare a accizelor ar însemna pentru România o ridicare substanțială a venitului bugetar, fapt ce ar putea să soluționeze alte probleme, fie legate de venituri, fie legate de cheltuieli, de exemplu: creșterea cheltuielilor pentru domeniul sănătății și pentru cel al apărării. Motivația invocată adeseori, potrivit căreia ridicarea ratei accizelor a sporit și mai mult tentația pentru evaziunea fiscală, nu este reală în totalitate, dacă se are în vedere practica mondială. Înclinăm să credem că în spatele unei asemenea motivații se ascund mai degrabă anumite interese.

În fine, vrem să facem câteva comentarii legate de plățile compensatorii pentru personalul disponibilizat și privitoare la reducerea cheltuielilor bugetare, prin privatizarea unor activități sau servicii publice. Suma prevăzută pentru relizarea acestui obiectiv, deci pentru plățile compensatorii la personalul disponibilizat, reprezintă 1.545,1 de miliarde de lei, adică 0,4% din produsul intern brut. Puține țări din lume își pot permite plăți atât de mari, fără să obțină nici un rezultat economic. Acesta este mai degrabă rezultatul unui prost management social, este rezultatul unei mentalități sindicalisto-consumatoriste, este un act antieconomic. Această sumă importantă de bani, la care s-ar mai putea adăuga și sumele destinate șomerilor "deghizați", ca și cele destinate unor ajutoare sociale nemeritate, care mai mult încurajează lenea, ar putea să ia destinația realizării unor proiecte productive: infrastructură, dezvoltări regionale etc., la care cei disponibilizați să fie atrași, pentru a contribui la realizarea unor construcții și, în felul acesta, să li se plătească munca depusă, și nu nemunca.

Speranța că cei disponibilizați vor folosi compensațiile încasate pentru activități productive, pentru a demara mici afaceri, rămâne o simplă naivitate, așa cum s-a dovedit, de altfel, în cazul sectorului minier.

Referitor la posibilitățile de reducere a cheltuielilor bugetare, este cunoscut că în proiectul bugetului de stat se prevede o reducere a personalului din administrația de stat cu 10% în luna mai 1998, ceea ce va contribui la reducerea cheltuielilor cu personalul și a altor cheltuieli aferente. Totuși, o asemenea măsură nu va putea conduce la raționalizarea și eficientizarea serviciilor publice. Atingerea unui asemenea obiectiv l-ar putea asigura numai o restructurare de fond a mecanismelor de funcționare a administrației de stat, care să vizeze două căi principale: prima - adoptarea sistemului de alocare a resurselor pe bază de programe, denumită mai sus "Trecerea la bugetul pentru rezultate", și adoptarea sistemului de alocare a resurselor pe baze competitive - relații de piață.

Dacă primul sistem este aplicabil în cazul menținerii în continuare a serviciilor publice, cel de-al doilea sistem este aplicabil în cazul trecerii la serviciile private - privatizarea unei părți din serviciile publice. Experiența pozitivă a României antebelice, precum și cea din țările capitaliste dezvoltate, arată posibilitatea de a privatiza o însemnată parte a serviciilor publice, acestea cuprinzând: licee, universități, școli post liceale și post universitare, școli de meserii, laboratoare de analiză medicală și de cercetări, sanatorii, centre de tratament, spitale, cabinete medicale și policlinici, centre și institute de cercetări, centre de consultanță. Trebuie menționat că serviciile publice oferite de învățământ, de sănătate, de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică și cele de dezvoltare publică - locuințe, mediu și ape, antrenează un volum total de cheltuieli la bugetul de stat de 28.400 de miliarde de lei, reprezentând circa 30% din totalul cheltuielilor bugetare pentru anul 1998. Trecerea unei părți dintre activitățile sau serviciile menționate ar avea ca efecte: degrevarea bugetului de stat și a bugetelor locale de povara unor cheltuieli considerabile, îmbunătățirea calității serviciilor, datorită apariției competiției pe piață a serviciilor, și, respectiv, generarea de noi venituri bugetare, prin lărgirea bazei de impozitare a serviciilor publice.

Desigur, gama observațiilor pe care le avem și a discuțiilor care trebuie făcute la această temă este mult mai largă.

Aș vrea, în final, înainte de a sublinia încă o dată că Grupul Național Liberal susține proiectul de buget și va vota pentru aprobarea bugetului și pentru soluționarea cât mai urgentă a acestei probleme, aș vrea să spun că ne preocupă, totodată, eliminarea întârzierilor cronice care se fac manifestate în România în prezentarea și aprobarea în Parlament a proiectului de buget.

Nu este pentru prima dată sau primul an când ne aflăm confruntați cu o astfel de situație în care foarte târziu se discută ceea ce trebuia discutat în urmă cu cel puțin un semestru. Am făcut cunoscut că am solicitat Ministerului Finanțelor, am solicitat domnului ministru Dăianu ca, începând din acest an, să operaționalizeze, împreună cu comisiile de specialitate pentru buget - finanțe din Camera Deputaților și din Senat, elaborarea proiectului de buget pentru anul următor, deci aceasta înseamnă că lună de lună vom încerca să urmărim măsura în care proiectul de buget al anului viitor se realizează etapă cu etapă, în așa fel încât să intrăm și noi odată și odată în normalitate, sperând poate începând cu toamna acestui an - cu luna noiembrie a acestui an.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Din partea Grupului PRM, domnul deputat Ilie Neacșu.

Apoi urmează domnul deputat Matis Eugen, din partea Grupului UDMR.

 
 

Domnul Ilie Neacșu:

Domnule președinte,

Se vede importanța pe care o acordă Puterea dezbaterii acestui buget din prezența în banca ministerială a distinșilor miniștri, și eu cred că este datoria dumneavoastră să-i convocați, pentru că pe dumneavoastră vă sfidează, și în nici un caz pe noi, cei din Opoziție.

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Domnilor miniștri prezenți,

Stimați colegi,

Dezbaterea Legii bugetului din acest an ne oferă o premieră absolută. Pe de o parte, Guvernul care a elaborat prezentul proiect de buget a căzut, pentru că prevederile acestuia nu dădeau garanțiile unor reușite în reforma economică. Și au exprimat opinii în acest sens mai toți reprezentanții partidelor din Coaliție și din Opoziție. Pe de altă parte, noul Executiv, prezent atât cât este astăzi aici, susține în întregime același buget, având șansa să primească votul favorabil al deputaților și senatorilor.

Este, stimați colegi, un exemplu elocvent pe care ni-l oferă democrația creștină în duelul ei permanent cu morala. Dar, cum opinia publică este interesată mai mult de rezultatele unei guvernări, decât de manevrele și negocierile politice pe baza unui algoritm dat, mă voi opri aici.

Doamnelor și domnilor,

Orice buget trebuie să aibă în vedere stimularea investițiilor, creșterea producției industriale și agricole, încurajarea exporturilor, utilizarea la maxim a forței de muncă, sporirea puterii de cumpărare, dezvoltarea cercetării și învățământului, menținerea unei stări corespunzătoare de sănătate a întregii populații, măsuri reale de apărare etc.

Încercările noastre de a descoperi asemenea preocupări au fost zadarnice. Mai mult, prima și cea mai dureroasă concluzie care se desprinde este că bugetul pe care îl dezbatem începând de astăzi îndreaptă România spre subdezvoltare, spre sărăcie și, ca o consecință a acestor aspecte, spre o periculoasă instabilitate socială. Nici una din pârghiile care mențin liniștea în țară nu sunt luate în considerație. Dimpotrivă, fiecare capitol abundă în propuneri care conduc la ruinarea economiei, la scăderea nivelului de trai, la blocarea investițiilor, la creșterea șomajului etc. Faimosul Contract cu România a devenit un petic de hârtie; nici unul din cele 20 de puncte ale sale nu se regăsește în filosofia bugetului actual. Nici o prevedere din bugetul propus pentru 1998 nu face referiri la Contractul cu România. Să fie acesta semnul separației puterilor în stat sau o semnificativă sfidare a Executivului față de documentul cu pricina, creație exclusivă a președintelui de atunci al CDR, domnul Emil Constantinescu?

Doamnelor și domnilor,

Pentru restructurarea industriei este alocată în 1998 suma de aproximativ 3.300 de miliarde. Cinci ramuri deosebit de importante pentru țară sunt catalogate ca generatoare de pierderi. Acestea sunt: industria extractivă, industria de prelucrare a petrolului, metalurgia, industria energiei electrice și termice și industria constructoare de mașini. Nu este exclus ca la prima rectificare a bugetului să ne trezim cu propuneri ca șomerii și disponibilizații să revină la preocupările de bază ale strămoșilor noștri geto-daci, și anume acelea de păstori și de culegători de fructe și plante medicinale.

Există totuși o instituție în România care se bucură ori de câte ori se întocmesc liste cu societăți care trebuie lichidate, aidoma groparului care își râde în barbă când numărul morților crește de pe o zi pe alta. FPS, pentru că despre această instituție este vorba, a devenit o tarabă care vinde oricărui bișnițar sau întreprinzător străin orice societate, la prețuri derizorii. Vânzarea cu 80 de milioane de dolari a ROMCIM și cu 500 de mii de dolari a IMGB (cât o căsuță de pe Kogălniceanu) se constituie într-un semnal de alarmă pentru care Parchetul General trebuia să se sesizeze din oficiu, nu să umble după cai verzi pe pereți.

Tot la capitolul realizări, Guvernul ne înștiințează că numărul șomerilor va crește cu 3%, rata șomajului ridicându-se la 11,2%, dar analizele experților noștri merg până la cifra de 14%. Ca și când politica reconstrucției nu este cunoscută de reprezentanții actualei coaliții politice, Guvernul continuă să susțină cheltuirea sumei de 1.500 de miliarde de lei pentru plăți compensatorii ale celor disponibilizați.

Dar aberațiile din buget nu se opresc aici. Guvernul vine cu ideea intrării la consum a circa 6.000 de miliarde de lei din sumele ce provin din privatizare. Aceasta, domnilor de pe banca ministerială, se cheamă abuz în utilizarea fondurilor și, la timpul cuvenit, mulți vor plăti pentru acest gest plin de aroganță și sfidare.

Noi am propus ca banii rezultați din vânzările de active să se constituie într-un fond național de creditare pentru întreprinderile mici și mijlocii, private și de stat. Pe baza unor studii de fezabilitate, întreprinzătorii mici și mijlocii pot primi credite cu dobânzi avantajoase pentru investiții în industrie și agricultură, pentru retehnologizarea capacităților existente, pentru construcția de locuințe etc. De altfel, Partidul România Mare consideră că cheia relansării economiei românești o constituie modificarea sistemului de acordare a creditelor, în funcție de utilitatea investițiilor și a ocupării forței de muncă.

În domeniul agricol situația este și mai critică. Bugetul alocat agriculturii este mai mic în termeni reali decât cel de anul trecut. De altfel, nu m-ar mira ca acest minister să-și piardă obiectul muncii, tocmai din lipsă de activitate. Domnul Dinu Gavrilescu, care ar accepta să se mențină la conducerea acestui minister, chiar fără a dispune de alocații bugetare, a vrut să demonstreze specialiștilor și nespecialiștilor că zootehnia nu mai aparține Ministerului Agriculturii. Importurile masive de produse agro-alimentare vor ruina atât complexele de creștere a animalelor și păsărilor, care au rezistat planului ASAL, cât și gospodăriile țărănești lipsite de orice ajutor și protecție.

Nu am înțeles nici ce are în vedere domnul Radu Vasile când a declarat că va privi cu alți ochi agricultura; poate ne spune azi mai multe.

Bani puțini au fost alocați și pentru sănătate, și pentru învățământ, și pentru cultură, și pentru apărare. Mai mult, în ceea ce privește învățământul, Guvernul încalcă art.169 alin.1 din Legea învățământului, care stabilește 4% din P.I.B. pentru acesta.

Parcă domnul Gavril Dejeu ar avea motive să fie puțin mai vesel, deși, după ușurarea bugetului Ministerului de Interne prin trecerea în rezervă a generalului Nicolae Nițu, tot nu va reuși să termine construcția unității de jandarmi din Sfântul Gheorghe.

Doamnelor și domnilor,

Deputații și senatorii Partidului România Mare consideră că bugetul propus de Guvern pentru anul 1998 nu corespunde nici unei necesități care ar genera o reală relansare economică.

Azi nu mai avem nevoie de cărbune, pentru că beneficiarii au fost lichidați sau sprijiniți să moară; mâine nu vom mai avea nevoie de energie electrică, nici de producție siderurgică!

Noi credem că după programe și mentalități interbelice nu se poate face reformă în România și nicăieri. Probabil Coaliția CDR - USD - UDMR ține cu tot dinadinsul să compromită însăși ideea de reformă și de capitalism în această partea a Europei.

Și pentru că în sală se află floarea politicienilor Puterii, dați-mi voie să fac o propunere plină de umanism, legată, firește, de buget. În ultimele zile, anumiți reprezentanți ai Coaliției se întrec în a face propagandă partidului din care fac parte. Noi nu-i putem ajuta prea mult în acest sens, așa că îl rog pe domnul Radu Vasile - să i se transmită, pentru că nu este aici - să propună dublarea salariului ministrului justiției, și noi, parlamentarii, să fim de acord, pentru că, în văzul unei țări întregi, domnia sa nu este interesat de prinderea lupilor, ci de slăbirea pazei la stână.

Să fim sinceri, noi, cei de la România Mare, aveam mai multe pretenții față de cei născuți pe malurile Oltului, mai ales că încercăm să uităm năzbâtia aceea cu bancruta frauduloasă.

Nu trebuie uitat, în privința salarizării suplimentare, nici purtătorul suprem de cuvânt al Palatului Cotroceni, care este un adevărat simbol al actualei Puteri, reprezentând-o la cel mai înalt nivel, pe diverse posturi de televiziune. Este vorba de superinformatorul Securității, Sorin Roșca Stănescu, exponentul cel mai de preț al actualei Coaliții. Și lui să-i dublăm salariul, stimați colegi, și insistăm să-l delegați în continuare să vă reprezinte cu aceeași cinste ca și până acum.

Doamnelor și domnilor,

Pentru că actuala construcție bugetară este o consecință a ineficienței aceleeași coaliții politice din anul 1997, parlamentarii Partidului România Mare vor vota împotriva unui buget care instaurează scăderea economică, sărăcia, șomajul și instabilitatea socială.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea stângă a sălii.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Da.. Îi mulțumesc domnului deputat. Partidul România Mare însă a depășit timpul acordat, deci nu mai are nici un fel de posibilitate de a interveni.

Domnul deputat Matis Eugen, din partea Grupului UDMR.

Apoi, domnul senator Victor Fuior, de la PUNR.

 
 

Domnul Matis Eugen:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor deputați și senatori,

Vă rog să-mi permiteți ca, în numele grupurilor parlamentare UDMR, să vă prezint câteva considerații, atât despre procedura de constituire a bugetului, cât și despre conținutul lui.

Bugetul de stat al unei țări nu este un scop în sine, ci un mijloc; este oglinda anuală a programului de guvernare a oricărui Guvern. Din păcate, proiectul prezentat nu răspunde în totalitate acestor cerințe, datorită faptului că în perioada de întocmire a proiectului de buget s-a declanșat o criză politică prelungită, cu consecința formării unui nou Guvern, respectiv a aprobării unui program nou de guvernare. În acest context, acest proiect de buget este un mixaj a două programe de guvernare.

Prima concluzie care se trage din analiza și compararea programului asumat de Guvernul Vasile și a proiectului de buget prezentat este următoarea: va fi necesară rectificarea bugetului chiar în perioada de vară. Grupurile noastre parlamentare cer cu insistență ca această rectificare să fie efectuată cel târziu până la sfârșitul lunii august. De ce rectificare și de ce august? Răspunsul este simplu: pentru a putea fi respectate obiectivele incluse în programul de guvernare și cele incluse în programul pe termen scurt pentru anul acesta, sperând că până la vacanța parlamentară din vară vor fi votate legile necesare respectării lui. Pe de altă parte, considerăm că luna august este luna limită în care ordonatorii principali de credite, în special autoritățile locale, mai au timpul necesar pentru a utiliza fondurile bugetare în mod eficient.

Constatăm cu satisfacție că proiectul prezentat conține unele din măsurile programului UDMR în domeniul reformei bugetare și administrației finanțelor publice, mai ales în domeniul structurării veniturilor. Astfel, apreciem ca pozitivă relansarea impozitării directe. Este primul proiect de buget de după '89, în care veniturile realizate din impozite indirecte sunt de peste 2,2 ori mai mari decât cele provenite din impozite directe la nivelul bugetului de stat. Este un prim semnal major de trecere la o politică fiscală și bugetară sănătoasă.

De asemenea, este demn de menționat faptul că proiecția pentru anul în curs prevede o creștere accentuată a exportului, față de creșterea importului, ceea ce reprezintă două tendințe pozitive:

    1. reducerea în continuare a deficitului contului balanței de plăți externe;
    2. posibilitatea creșterii atât a investițiilor, cât și a consumului intern, ceea ce arată stoparea declinului economic.

Din păcate, proiectul de buget nu prevede fonduri suficiente și mecanisme necesare pentru sprijinirea exportului.

Totodată, trebuie să arătăm cu fermitate că acest proiect de buget, ca și cele din anii trecuți, suferă de lipsuri majore. Doresc să vă citez din programul UDMR câteva din cerințele esențiale la care acest buget nu a răspuns, dar care, după opinia noastră, trebuie să primească un răspuns urgent:

1. Reducerea finanțării instituțiile bugetare supradimensionate și neperformante, instituirea unei administrații de stat eficiente, la costuri reduse;

2. Reducerea funcției de distribuție a bugetului central, în favoarea autorităților locale;

3. Despărțirea activităților care necesită finanțare de la buget, de cele lucrative;

4. Introducerea sistemului de finanțare normativă și respectarea obligativității acesteia.

Enumerarea lipsurilor ar putea continua mult timp, dar multe dintre ele sunt semnalate chiar în raportul prezentat de Guvern, fapt inedit în istoria de după '89, demn de toată lauda.

Deoarece bugetul se bazează și se construiește pe baza legilor existente, considerăm imperios necesară adoptarea cu maximă urgență a unor legi absolut indispensabile pentru reforma politicii bugetare. După opinia noastră, cele mai importante sunt următoarele: Legea finanțelor publice locale, pachetul de legi privind patrimoniul public și privat, Legea privind impozitul global și Legea dezvoltării regiunilor. Astfel, s-ar putea realiza transformarea unor tipuri de impozite în impozite cu caracter local și finanțarea unor proiecte regionale, județene din fonduri extrabugetare, și nu prin avantajarea nepermisă a unui județ față de celelalte 40.

Susținem cu fermitate ca, din veniturile bugetare realizate într-o unitate administrativ teritorială, cel puțin 35% să rămână direct la locul realizării ei, deci, la nivel local.

O altă problemă gravă care rămâne nerezolvată este și reducerea economiei subterane și a evaziunii fiscale și transferarea ei în sistemul legal și, implicit, în venituri ale bugetului de stat. Considerăm că, pentru îmbunătățirea gradului de colectare a impozitelor, nu este suficient să se mărească salariile și stimulentele angajaților de la Ministerul Finanțelor, Garda Financiară, Curtea de Conturi, sau Ministerul Muncii și Protecției Sociale, ci este necesară descentralizarea sistemului de colectare a impozitelor și transferarea acestor competențe către autoritățile locale.

În final, dar nu în ultimul rând, considerăm că atât Guvernul cât și Parlamentul au obligația urgentă de a lua o decizie privind destinația clară și transparentă a veniturilor provenite din privatizare, - deci venit la bugetul statului, sau restituit, într-o anumită cotă, cumpărătorului -, și a veniturilor din concesiuni, conform Legii nr.61/1998 - Legea minelor, incluzând respectarea strictă a priorităților de utilizare stabilite.

Doamnelor și domnilor,

Azi suntem în data de 13 mai '98. O zi obișnuită, aparent - normală. Este ziua în care începem dezbaterea în plen a proiectului de Lege privind bugetul de stat pe anul 1998. Este o întârziere nepermisă, de 132 de zile de la data limită de 31 decembrie, data până la care, conform legii, ar fi trebuit să adoptăm această lege.

Doresc să fac un apel în numele grupurilor parlamentare UDMR din Camera Deputaților și Senat către Guvern, Ministerul Finanțelor și birourile permanente ale celor două Camere, pentru ca această cutumă tristă și negativă a guvernelor și a Parlamentului României să fie stopată o dată pentru totdeauna și proiectul Legii bugetului de stat pe anul '99 să fie finalizat până la 31 octombrie '98 și adoptat până la 31 decembrie '98, fără scuze și acuze, rămânând aici, lucrând și la sfârșit de săptămână, sau chiar și de sărbători, dacă este nevoie. Propunere valabilă și pentru săptămâna viitoare, privind dezbaterea bugetului pe anul '98.

Acest semnal atât de necesar, privind reforma și stabilitatea sistemului economico-financiar, trebuie dat din vara, toamna și iarna anului curent, pe baza respectării principiilor și termenelor normal acceptate pentru dezbaterea și adoptarea bugetului de stat.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

 
 

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Domnule președinte, vă rog, o problemă de procedură.

 
 

Domnul Petre Roman:

De procedură? Da, poftiți.

 
 

Domnul Adrian Năstase:

Domnule președinte,

Stimați colegi,

Aș vrea să observ faptul că Guvernul a căzut și noi nu ne-am dat seama. Pentru că singurul ministru prezent este domnul ministru independent Daniel Dăianu și salut prezența sa în continuare la această dezbatere. Dar, dacă nici măcar la dezbaterile generale miniștrii nu sunt prezenți, Guvernul nu este prezent, eu cred că această situație reflectă foarte bine raporturile și felul în care Guvernul vede raporturile sale cu Parlamentul.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Petre Roman:

Da, am luat notă de intervenția dumneavoastră. Însă, din punct de vedere strict regulamentar, prezența ministrului de finanțe, care este cel care susține bugetul, este suficientă. (Rumoare; vociferări)

Din partea Grupului parlamentar PUNR, domnul senator Victor Fuior. Apoi, domnul deputat Constantin Avramescu, din partea Grupului PSDR. (Rumoare)

Aveți cuvântul, domnule senator.

 
 

Domnul Victor Fuior:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Dumneavoastră ați participat la multe întâlniri interesante în acest domeniu și de aceea îmi este greu să vă impresionez cu ceva într-adevăr diferit, suficient de interesant și incitant din punct de vedere intelectual.

Toți politicienii și specialiștii încearcă din perspectivă proprie să ne convingă de adevărurile lor. Și nu există nici un dubiu că armonia, sau uneori dezacordul asupra punctelor de vedere reprezintă ceea ce dorește progresul. Politicienii au multe lucruri în comun, dar politica se bazează pe o diversitate de netăgăduit, ceea ce poate duce și la un dezechilibru foarte fragil. Relația sinalagmatică care există între politicienii de doctrine și ideologii diferite justifică aceste dezbateri în care se fac amendamente, schimburi de idei și respect reciproc, pentru că politica economică înseamnă mai mult decât un sumum al părților sale și merită protecția și respectul nostru.

Bugetul public național, cu cele trei componente ale sale, respectiv bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și bugetele locale, are o importanță deosebită asupra calității vieții poporului român, iar pentru politicieni și specialiști, ca factori de decizie, conștienți de acest lucru, trebuie să fie ceva extraordinar să simtă enorma responsabilitate de a lua hotărâri care privesc aceste legi. Calitatea lor ne face mai bogați, atât în sens material, cât și spiritual, iar datoria noastră este de a studia, cerceta, prevedea, crea, organiza, comanda și controla performanțele acestor legi, astfel încât, prin aplicare, să satisfacă exigențele societății civile.

Care este mesajul pe care-l transmitem astăzi Parlamentului României? Care ar fi avantajul unei astfel de dezbateri? Ce ar putea fi important pentru dumneavoastră, sau cel puțin pentru unii dintre dumneavoastră? Punctul de vedere al Partidului Unității Naționale Române este următorul: raportul privind proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 1998, prezentat de economistul șef al națiunii, adică de domnul ministru al finanțelor Daniel Dăianu, este diacronic și în acest timp asincronic cu programul prezentat de actuala Putere în campania electorală a anului 1996, concretizată în Contractul cu România, programul socio-economic pe termen scurt, Programul de bază de macrostabilizare și de dezvoltare a României până în anul 2000 și Programul de salvare a economiei naționale din 17 februarie 1997. Spun diacronic, pentru că prezintă evoluția în timp a politicii economice a actualei Puteri, respectiv a anului 1997 și 1998, evoluție care, pentru populația țării, așa cum arată raportul, a fost și nu va fi deloc ușoară. Asincronic, pentru că este în totală contradicție cu speranțele create populației de programele campaniei electorale ale actualei Puteri, concretizate în documentele mai sus menționate.

Raportul precizează că dificultățile economice sunt sporite, pentru că problemele mari ale economiei românești nu și-au găsit încă o rezolvare corespunzătoare, așa cum s-a promis. Și, în plus, erorile politicii economice și vulnerabilitățile reziliente sunt sever penalizate prin acordarea de către Puterea instalată după alegerile din 1996 importanței cuvenite raportului dintre evoluția economiei românești și fenomenele de globalizare din spațiul mondial, precum și de neglijarea efectelor noii ere a informațiilor.

În consecință, raportul, contrar termenelor date de actuala Putere imediat după câștigarea alegerilor, respectiv de suportare a unei perioade de sacrificiu din partea populației de 6 luni, maxim 1 an, precizează că anul 1998 va fi un an al marilor încercări, susținând aceasta cu adevăruri simple ale realității și raționalității economice, pe care, în perioada campaniei electorale, le-au ascuns cu desăvârșire, creând pentru electorat iluzii prin lozinci de genul: știm, putem, avem cu ce.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Dacă analizăm, prin intermediul literaturii de specialitate, proiectul bugetului general consolidat, dorim automat să cuantificăm entitatea nou creată. În acest sens, constatăm că obiectivul Legii bugetului de stat, precizat în art.1, alin.1, respectiv realizarea celor 10 acțiuni, nu poate fi realizat așa cum rezultă din alin.2 al aceluiași articol, ceea ce înseamnă că programul economic, în contextul general, nu corespunde. Logica trage după sine concluzia că politica economică a actualei Puteri a fost doar dorință și intenții.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Având posibilitatea de a expune ceea ce cred și nu de a critica de dragul criticii sterile, convins că soluțiile și resursele necesare rezolvării problemelor care se ridică națiunii sunt în interiorul ei, dorind formarea unei culturi politice și organizaționale așa cum există ca preocupare de căpetenie la popoarele care trec prin cumplita criză a existenței lor, consider că poziția actualei Puteri față de filozofia Legii bugetului de stat nu este cea corespunzătoare. Această afirmație a mea o motivez cu faptul că bugetul public național se face de către oameni politici și manageri, și nu doar de economiști, chiar dacă îi avem în fruntea lor pe economistul șef al națiunii, secundat de economiștii Fondului Monetar Internațional.

Deoarece există o mare diferență între oamenii politici, manageri și economiști, orice buget de venituri și cheltuieli la nivel de firmă este făcut de manageri, iar la nivelul bugetului public național trebuie făcut de oameni politici și manageri. Aceasta deoarece au forța și calitățile, funcțiile conducătorului, respectiv previziunea, organizarea, antrenarea, conducerea cu analiza economico-financiară și controlul, evaluarea.

Omul politic are o responsabilitate mult mai mare, deoarece prin definiție el trebuie să știe să mobilizeze masele largi ale populației pentru realizarea obiectivelor dorite. Dacă oamenii politici ai actualei Puteri nu au aceste calități prin care să realizeze ceea ce se dorește de către populație, atunci înseamnă că puterea politică nu corespunde, iar alegătorii lor au fost înșelați cu iluzii create de promisiunile programelor prezentate înaintea alegerilor.

Un om politic, spre deosebire de un economist, când se analizează veniturile și cheltuielile bugetului public național, nu se poate prevala de art.134, alin.5, al Constituției care prevede că nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare. Acest adevăr elementar trebuie colaborat și coroborat cu puterea omului politic de a prevedea și de a crea împreună cu societatea civilă sumele necesare pentru ca acest adevăr să fie respectat, împreună cu alte mari adevăruri, care să conducă la evitarea conflictelor economice și sociale.

Oamenii politici trebuie să fie și buni specialiști, dar sunt recunoscuți și respectați dacă sunt în stare să formeze și să implementeze un buget de venituri și cheltuieli și dacă dau datele de intrare și prevăd rezultatele bilanțurilor contabile și ale conturilor de profit și pierderi.

Aceste instrumente create, implementate și urmărite pentru realizarea obiectivelor devin instrumentele economiștilor de a evidenția realitatea acestor fapte și acte.

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnule senator, sunt aproape 10 minute. Eu vă rog să încheiați.

 
 

Domnul Victor Fuior:

Am înțeles.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă rog. (Rumoare, râsete)

 
 

Domnul Victor Fuior:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Cu toate deficiențele prezentate în expunerea mea, mulți dintre noi nu vor vota împotriva Legii bugetului de stat pe 1998. Această atitudine a noastră se va datora respectului pe care-l avem față de societatea civilă românească, care, conform ultimelor sondaje de opinie, mai speră în promisiunile actualei Puteri.

Considerând votarea bugetului, deși nu va fi așa, un panaceu pentru viața economică și socială a țării, nu vreau să fim noi cei vinovați de neîndeplinirea speranțelor.

Doamnelor și domnilor, vă mulțumesc pentru atenție.

 
 

Domnul Petre Roman:

Și eu vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul deputat Constantin Avramescu - Grupul PSDR. Apoi, domnul deputat Gheorghe Cristea, din partea PNȚCD-Civic-Ecologist, care, până în prezent nu a utilizat decât 5 minute.

 
 

Domnul Constantin Avramescu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Cred că nu greșesc dacă afirm că, dintre toate proiectele de buget prezentate până în prezent, bugetul de stat pentru anul 1998 a fost cel mai îndelung comentat și criticat. Și aceasta nu pentru că era criticabil, ci pentru simplul motiv că a stat prea mult în așteptare, de la cunoașterea lui și până la discutarea în plen a Parlamentului, datorită motivului arhicunoscut al crizei guvernamentale.

Ceea ce este interesant este că critica a fost din partea ambelor tabere - Putere și Opoziție. S-au dat și aprecieri politice, cum că ar fi prea liberal, sau prea social-democrat. De fapt, nu este nici una, nici alta. Este un buget care reflectă starea actuală a economiei, care nu produce venituri. Totul se trage dintr-o structură economică proastă, moștenită și o gestionare defectuoasă postdecembristă, imputabilă atât guvernelor anteriore, cât și actualei coaliții. Ca să fim drepți. În fond, gestiunea economică nu este nici de stânga, nici de dreapta, ci este bună, sau rea. Expresia nu-mi aparține, ci este a unui distins politician al zilelor noastre, Tony Blair. În lipsa veniturilor, este deci inutil de a comenta asupra insuficienței fondurilor acordate unui sau altui sector bugetar.

Unii firmă cu proiectul de buget este prea social-democrat, deoarece s-a acordat prea mult pentru protecție socială. În fond, s-a acordat atât cât s-a putut pentru a se evita o situație socială explozivă, în cadrul unei societăți traumatizate, în care reforma a devenit o fata morgana. Și situația se datorează tuturor - și celor care au fost, și celor de azi.

În acest timp, fără a se face reformă sau mai bine zis, fără cheltuieli pentru reformă în anii postdecembriști, a crescut îndatorarea, iar scandențele le plătește actuala guvernare. De la rambursările de credite, dobânzi și comisioane, care în anii 1993-'96 au reprezentat cam 1,3 până la 1,6% din P.I.B., acestea au crescut la 3,7 în '97 și 4,9% în '98. Și acestea sunt niște lucruri pe care trebuie să le plătească cineva, respectiv cei de astăzi. Pe de altă parte, ponderea datoriei externe în cadrul P.I.B., menținută sub 4% până în '91, a crescut între 12 și 15% în '92-'95 și a făcut explozie în anul 1996, când a depășit 20%. Acestea au fost și ele niște moșteniri, care trebuie plătite, dar care nu au fost plătite, poate, și datorită gestiunii care se desfășoară în prezent.

În acest timp, unele ameliorări s-au înregistrat în anul 1997 - trebuie să le spunem corect cum sunt toate - și vor continua, probabil, conform prognozei, și în '98 în ceea ce privește consumul administrației publice și ponderea deficitului balanței comerciale în p.i.b.

Am dat numai câteva exemple, limitate de timpul avut la dispoziție, pentru a încerca să demonstrez ceea ce am spus la începutul scurtei mele intervenții, că situația actualului proiect de buget nu se datorează unei concepții greșite de elaborare, ci situației economice în care ne aflăm.

Cu alte cuvinte, discuțiile care vor avea loc vor aduce eventul numai ameliorări nesemnificative, problema de fond rămânând situația economică, bugetul fiind, așa cum am mai spus, numai consecința.

În acest timp, readucând în discuție problemele economiei, ne vom satisface doar interese partinice, criticând bugetul fără a putea contribui la ameliorarea lui.

Singura problemă care cred că ar trebui aprofundată - și în acest sens aștept explicații din partea ministrului finanțelor - este punctul de vedere strict al departamentului pe care-l conduce, în legătură cu modul de recuperare a datoriilor pe care unitățile economice le au către bugetul de stat.

Cu această precizare, vreau să spun că grupul nostru parlamentar va vota bugetul de stat, fiind convinși că în etapa actuală trecerea la aplicarea bugetului este mai importantă decât prelungirea discuțiilor asupra lor.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

 
 

Domnul Petre Roman:

Da, vă mulțumesc.

Din partea Grupului PNȚCD-Civic-Ecologist, domnul deputat Gheorghe Cristea. Apoi, din partea Grupului USD-PD, domnul Triță Făniță.

 
 

Domnul Gheorghe Cristea:

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Am să încep intervenția mea cu o mică constatare, care mi-a fost sugerată de domnul Florin Georgescu, fostul ministru al finanțelor. Și constatarea asta ar însemna cam așa: că în discuția bugetului, cel puțin, nu s-a schimbat nimic. Și spun lucrul acesta pentru că în abordarea pe care a făcut-o domnul Florin Georgescu a preluat, ca reprezentant al Opoziției, discursul din Opoziție al actualului premier, iar actualul premier a preluat, ca reprezentant al Puterii, discursul de la Putere al domnului Florin Georgescu. Deci, un discurs care, sigur, înseamnă a-ți apăra poziția și a observa ce nu este oarecum în regulă. Și lucrul ăsta este de altfel foarte ușor de observat, pentru că domnul Florin Georgescu spune acum: Guvernul ăsta nu mai are credibilitate financiară, pentru că a rupt relațiile cu FMI-ul și același lucru spunea și domnul Radu Vasile, în intervențiile la buget, atunci când, tot datorită unei gestiuni "bune" - puteți să remarcați ghilimelele -, fostul Guvern, unde era ministru de finanțe Florin Georgescu, rupsese relațiile cu FMI-ul. Deci, s-a schimbat doar poziția de abordare a bugetului. Deci, asta ar fi, să spunem așa, o constatare.

Eu trebuie să spun că, având în vedere intervenția domnului deputat Florin Georgescu, fost ministru al finanțelor, și deci un om care cunoaște inclusiv bucătăria alcătuirii bugetului, dar și toate condiționările, cred că abordarea ar fi trebuit trimisă mult mai mult către realitatea românească, așa cum arată ea, și mai puțin către mica tentă de eseu bugetar, sau de nu știu ce natură, pe care domnia sa a prezentat-o aici și, sigur, cu excese politice evidente, atunci când vorbim de buget imoral, antinațional, împotriva intereselor poporului, antidemocratic, anti, anti și așa mai departe.

Eu aș vrea să spun un lucru, sau să încerc să fac puțin, dacă vreți, o altă abordare. Și aș spune că, spre deosebire de orice alt proiect de lege, Legea bugetului anului 1998, pentru că așa ceva discutăm, exprimă de fapt, evoluția economică a României, începând din 1990 încoace. Nu vreau să mă duc mai în spate, pentru că era un alt sistem. Așa cum orice proiect de lege de buget, prezentat de fostul Guvern, exprima la vremea respectivă evoluția economică a României, tot din 1990 încoace.

Și ar trebui, dacă avem onestitatea necesară și corectitudinea, să explicăm sau să expunem lucrurile foarte corect. Pentru că oricine știe, fie și la modul general, dacă vreți, că un buget este mai bun sau mai puțin, în funcție de volumul veniturilor bugetare. Dacă veniturile bugetare sunt mai mari, sigur că da, bugetul e mai bun, pentru că se pot acoperi cerințe mai mari, la un alt nivel, la un nivel mai înalt. Dacă veniturile bugetare nu sunt suficiente, sigur că da, gradul de acoperire a acestor cerințe este mai redus.

Și dacă vrem să înțelegem foarte corect, sau să fim corecți, veniturile bugetare înseamnă, altfel spus, capacitatea economiei de a produce astfel de venituri, prin tot ceea ce înseamnă ea. Or, capacitatea economiei românești, la momentul la care discutăm noi, de a produce venituri suficiente, sau acceptabile, hai, să spunem așa, este foarte redusă. Iar această capacitate redusă nu este în nici un caz rezultatul unui an de funcționare, sau rezultatul unui an de guvernare a actualei coaliții. Sigur, anul trecut de guvernare are și el neajunsurile lui și, pasager, o să putem face trimitere și la așa ceva. Dar această capacitate de a face bani a economiei românești are, în opinia mea, câteva trăsături, să spunem, care, sigur, exprimă evoluția noastră. Una dintre ele o eficiență economică scăzută sau foarte scăzută în anumite sectoare, iar într-un sector consistent, dacă vreți, al economiei românești, lipsa totală de eficiență economică. Altfel spus, un sector care funcționează fără să trimită nimic în bugetul statului dar care, pentru a funcționa, consumă bani.

O a doua trăsătură pe care trebuie s-o luăm în considerare este nivelul la care, discutat fiind de 7 ani încoace, 8 ani, a ajuns restructurarea economiei românești - hai, să folosim un termen global -, restructurarea anumitor sectoare. Și constatarea mea este și cred că și a dumneavoastră, că această restructurare a rămas în programe; fie, dacă vreți, într-o schiță care a rămas schiță și pe urmă s-a transformat în program la vechiul Guvern, prezentată ca schiță de program de nu știu ce, fie într-un program de ajustare structurală prezentat de, eu știu, prima dată de domnul Negrițoiu, după aceea de domnul Coșea și după aceea de alți reprezentanți ai Guvernului, dar care au rămas la nivelul acestor schițe. Pentru că în economia reală, cu regret, trebuie să constatăm că nu s-a intervenit și că intervenția pe restructurare în economia reală este extrem de dificilă, este extrem de dificilă, ridică semne de întrebare, naște, dacă vreți, frică la un moment dat în abordarea unor astfel de realități cu curaj, tocmai datorită consecințelor și sociale, și economice, și financire, fie pe termen scurt, fie pe termen mediu.

Al treilea element care trebuie să ne dea dimensiunea corectă a actualelor venituri bugetare este politica de privatizare, care s-a dus în România după apariția Legii privatizării și, sigur că da, care a avut sincope de toate felurile, sincope care țineau de la, eu știu, o viziune că fabricile noastre sunt cele mai grozave, de la altă viziune care spunea, sigur, dacă asta e valoarea contabilă, banii ăștia trebuie să-i încasăm, de la faptul că în acest proces piața nu prea a existat, de la ceea ce se întâmplă acum, când se încearcă o privatizare, hai să spunem, într-un ritm mult mai rapid, punându-se accentul însă pe dimensiunea de piață, pe dimensiunea comercială, care naște reacții de genul pe care le-am auzit, inclusiv de la acest microfon unde, distinsul nostru coleg spunea: o privatizare cu orice preț, fără control, cu îngroparea actelor, ca să fie descoperite peste 30 de ani. Din păcate, singurele acte îngropate și descoperite pe la colțuri, au fost la Berevoiești. Se întâmpla puțin mai în urmă chestiunea asta.

Este o viziune care frânează acest proces. Pentru că această presiune permanentă asupra unui proces de privatizare coerent și cu accente, ceea ce înseamnă mecanisme de piață și valoare comercială, care se practică într-un stil populist, îi spun eu, de către actuala Opoziție, sigur că nu poate fi benefică.

Și, în al patrulea rând, această dimensiune este dată de politica fiscală, de politicile fiscale, dacă vreți, care s-au dus în toată această perioadă. Politici fiscale care au fost diferite, dacă vreți, și cu niște abordări, unele dintre ele, așa, puțin prăpăstioase.

Și aș vrea să fac aici o remarcă, care mi-a fost sugerată tot de domnul Florin Georgescu. Spunea domnia-sa, sigur, cam multe: "Actualul Guvern practică taxe vamale mici, nu asigură protecție întreprinderilor românești, nu asigură protecție de altă natură", dar aceeași practică de politică fiscală promovată, de data aceasta, sub semnătura domnului Florin Georgescu, prevedea niște taxe vamale, în unele sectoare, exorbitante, care au dus, de data aceasta, un sector economic în faliment, nu știu cum s-a întâmplat, ne poate explica domnul Georgescu, l-au dus în faliment și l-au făcut incapabil să trimită în bugetul statului vreun leu. Și dacă am duce lucrurile puțin mai încolo, ca să ne explicăm totuși de ce există aceste constrângeri extrem de severe, anul trecut au trebuit reglate două fenomene, eu le spun așa, Banca Agricolă și Bancorexul, care sunt la rândul lor tot rezultatul unor politici financiare practicate într-o anume perioadă. Mă rog, este perioada asta, perioada fostului Guvern. Ei, toate aceste lucruri au făcut din economia românească o economie neconcurențială, o economie lipsită de eficiență, o economie care, după datele statistice, și eu nu mă îndoiesc de ele, este incapabilă să plătească bugetului statului mii de miliarde de lei, mă refer la bugetul mare, este incapabilă să plătească bugetului de asigurări sociale mii de miliarde de lei, și acest lucru creează în partea a doua a bugetului, de cheltuieli, constrângeri extrem de severe, pe care dumneavoastră le acuzați. Și, sigur, ele sunt de acuzat. Pentru că sănătatea nu poate beneficia de 2.000 de miliarde în plus, ca să ia un exemplu, sau învățământul de alte 2.000 și cultura de 1.000 de milairde și sportul de 1.000 de miliarde, pentru simplul motiv că sectorul economic, care trebuie protejat în continuare, în viziunea unor intervenții de aici, nu trimite la bugetul statului bani care sunt ai statului și care trebuie să se întoarcă către consumatorii acestui buget, inclusiv sub acest aspect de protecție socială. Și cred că lucrurile trebuie privite corect din acest punct de vedere și nu trebuie atacate, cum să spun, ceva de genul "lupta de clasă". Știți, bugetul actual îmbogățește nu știu câți inși, o pătură subțire, și sărăcește sau atacă, dacă vreți, veniturile salariatului, cum se spunea de la acest microfon. Sigur, că el are efecte de această natură, pentru că același salariat care este atacat prin lipsa de servicii de calitate în întățământ, în sănătate și în toate celelalte, funcționează într-o întreprindere care produce pierderi sau care nu produce suficiente venituri sau minimum de venituri, dacă vreți, necesare bugetului statului. Acestea sunt câteva considerente, dar eu nu vreau să mă refer strict la structura bugetului, pentru că dumneavoastră o știți foarte bine. Ea continuă, de fapt, un mod de construcție a bugetului, îl continuă, se perpetuează și așa mai departe. Există o deosebire aici, care trebuie menționată, ca pondere a veniturilor din impozite indirecte care a crescut. Însă și acest lucru a fost atacat tot de către actuala Opoziție.

Stimați colegi,

Bugetul pe care Guvernul îl prezintă astăzi Parlamentului are aceste condiționări, care sunt reale, care țin de situația reală a economiei românești, care nu țin de dorința Guvernului de a da mai puțini bani într-o parte sau mai mulți într-o parte, ci de incapacitatea economiei de a produce aceste sume. Eu aș fi absolut de acord să atacați acest buget și s-o faceți cu argumente, în situația în care ar exista surse de venituri bugetare, surse reale, pe care Guvernul actual nu le-a luat în calcul, nu le-a introdus în buget și, în consecință, ele nu ajung acolo unde trebuie să ajungă pe relația dintre venituri și cheltuieli. Dar când acest lucru nu este posibil, și nu este posibil nu datorită voinței ministrului de finanțe Dăianu, sau datorită voinței primului-ministru, ci datorită acestor condiționări extrem de severe, trebuie să ne gândim că lucrurile trebuie schimbate și că Parlamentul, Coaliția majoritară, dar și Opoziția trebuie să fie interesate în mod direct în realizarea unor reforme absolut de substanță. Și am să spun un lucru aici și cu asta vreau să mă și opresc. Este o opinie personală.

Dacă în economia românească nu se va restructura profund triunghiul care înseamnă RENEL, ROMGAZ, PETROM, niciodată nu vom putea discuta în acest Parlament de un buget în care veniturile bugetare să se încaseze corect, așa cum spune legea, ci vom discuta în permanență: nu putem să închidem sau să oprim societatea x pentru că nu se poate, nu putem să luăm măsuri împotriva societății y pentru că nu se poate, pentru că e prea mare, pentru că are 50.000 de salariați, pentru că, pentru că... Dar acest lucru nu va aduce bani în bugetul statului și nu va da posibilitatea nici unui Guvern, dar absolut nici unuia, indiferent din ce parte vine, pentru a rezolva probleme pe care le reclamă toată lumea. Și pentru a evita sau pentru a ocoli acuze de genul - știți dumneavoastră - în campania electorală ați spus că veți face și veți rezolva lucrurile acestea, sigur că da, dar nu am la îndemână un program de campanie electorală al colegilor noștri, din 1996, dar, sigur, îl pot evoca pe cel din 1992, în care se spunea: "Vom face, vom rezolva, vom realiza" etc., etc., lucruri care nu s-au făcut, nu s-au făcut tocmai datorită acestor condiționări și a incapacității de a lua taurul de coarne. N-a putut nici domnul Georgescu să facă politica financiară pe care ar fi vrut probabil s-o facă, așa cum nu poate nici domnul Dăianu să facă acum politca financiară pe care vrea s-o facă, și așa cum nu va putea nici un ministru de finanțe care va veni să facă ceea ce ar ști, să spunem, să facă, dacă nu se realizează aceste lucruri. Motivații se pot găsi oricând, pe verticală, pe orizontală, sau cum vreți dumneavoastră. Dacă nu vom accepta ideea că trebuie să avem o societate privatizată și societăți comerciale eficiente și capabile să facă față concurenței și vom merge pe populisme ieftine, să ne protejăm industria noastră cutare, sau să protejăm fabrica noastră x sau să protejăm complexul y etc. care fără concurență oricum mor, nu știm foarte exact timpul la care se produce acest fenomen, nu vom avea alte rezultate.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Domnul senator Triță Făniță, apoi domnul senator Puskas Zoltan de la UDMR.

 
 

Domnul Triță Făniță:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

Doresc, înainte de toate, să-mi exprim acordul cu orientările de politică economică promovate de Guvernul Radu Vasile, orientări care situează relansarea agriculturii ca prioritate strategică națională. Este un mare pas înainte pentru deblocarea unei situații care căpătase anul trecut o gravitate excepțională. Înțelegem bine cât de limitate sunt resursele bugetare și faptul că mărirea poverii fiscale ar fi de nesuportat. Nu doresc să mă refer și astăzi la cauzele care au condus la stările de lucruri din prezent. Avem datoria să învățăm din experiențele nereușite.

Tocmai de aceea, îmi permit să declar, cu toată grija de a nu cădea în păcatul lipsei de realism, că unele dintre nevoile cele mai mari și urgente ale agriculturii se cer rezolvate mai bine, inclusiv prin bugetul din anul în curs. Începând cu tratamentele fito-sanitare, la care banii nu ajung, care trebuie să asigure sănătatea producției, continuând cu achitarea sumelor cuvenite țăranilor ca despăgubiri pentru calamitățile naturale din 1997, în valoare de 700 de miliarde de lei, care nu sunt prinse în buget, și terminând cu cumpărarea cantităților de cereale produse de producători, oricât vor fi ele în aceste an, în timpul recoltării, pentru a debloca procesele de producție agricole ale producătorilor agricoli, plus pentru asigurarea aprovizionării populației cu grâul necesar, continuând cu stimularea exportului, prin acordarea de prime de export, așa cum s-a făcut la porumb în acest an și s-a reușit exportul unei cantități de peste 500.000 de tone, toate aceste cerințe nu pot fi nesocotite, deoarece este vorba de pâinea țării, de asigurarea securității alimentare a populației. După unele calcule minimale, ar fi necesare pentru agricultură, în plus, față de cele prevăzute în buget, circa 1.500 de miliarde de lei. Știm că în faza actuală a dezbaterii proiectului nu se poate face mare lucru, dar în perioada imediat următoare, când recoltarea păioaselor bate la ușă, devine imperios necesar să se rezolve cerințele la care m-am referit. Regretăm că Comisiile pentru finanțe-buget nu și-au făcut timp să ne invite pentru a discuta amendamentele pe care le-am prezentat la avizul dat și în acest fel ne-au lipsit de posibilitatea de a le explica aceste lucruri mai în detaliu și suficient de clar pentru a le înțelege. Trebuie să judecăm lucrurile în funcție de costuri și profit. Ceea ce se va investi acum în agricultură are cele mai mari șanse să aducă profit încă din acest an. A amâna soluționarea unor astfel de probleme înseamnă a prelungi și a agrava criza din agricultură, cu efecte dintre cele mai dureroase pentru întreaga economie, pentru toți cetățenii țării. Repet, înțelegem situația grea în care se află finanțele publice. Știm cu toții că de unde nu e, nici Dumenzeu nu cere, dar putem să avem mai multe resurse și acestea pot fi obținute în primul rând din agricultură. O soluție pentru crearea de resurse cu destinațiile amintite ar fi și folosirea cel puțin parțială a sumei de peste 1.000 de miliarde de lei recuperate de Banca Agricolă de la unitățile debitoare, din creditele care au fost preluate deja la datoria publică. Este clar că a aloca acum, când este cea mai mare nevoie de bani, banii pentru protecția recoltei, pentru strângerea și valorificarea ei la timp în țară și la export, pentru pregătirea producției anului viitor înseamnă o investiție sigură, aducătoare de profit într-o perioadă scurtă.

În lumina acestor realități, vă adresez, stimați colegi parlamentari, precum și dumneavoastră, domnilor miniștri, apelul de a fi receptivi și, împreună să ne străduim pentru identificarea unor posibilități care să permită rezolvarea cerințelor urgente și importante ale agriculturii. Vă asigur că procedând în acest fel vom binemerita respectul țăranului român, respectul compatrioților noștri și vom crea premisele economiei, agriculturii, în primul rând, românești, din criză. Amintesc că în agriculutră lucrează mai mult de 1/3 a populației țării, că agricultura contribuie cu circa 20% la formarea produsului intern brut și, cu toate acestea, față de 1,91%, cât s-a atribuit anul trecut, prin actualul proiect al bugetului se reduce la 1,12%.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Da.Vă mulțumesc, domnule senator.

Din partea Grupul parlamentar al UDMR, domnul senator Puskas Zoltan, apoi domnul deputat Neculai Popa, din rândul parlamentarilor independenți.

 
 

Domnul Puskas Valentin - Zoltan:

Domnilor președinți,

Onorați reprezentanți ai Guvernului,

Distins Parlament,

Bugetul de stat trebuie conceput pe baza raționamentului - nu se poate consuma mai mult decât se produce, având în vedere și faptul că nu se pot acumula nici datorii externe fără a avea capacitate de rambursare. Bugetul anului în curs cuprinde un nivel de venituri în sumă de 75.044,3 miliarde de lei și un nivel de cheltuieli în sumă de 87.902,7 miliarde lei, existând deci un deficit de 12.858,4 miliarde de lei. Toată lumea ar fi dorit să aibă sume mult mai mari la diferite capitole de cheltuieli, dar, din păcate, nu s-a putut. Cifrele din proiectului bugetului de stat reflectă situația și posibilitățile actuale ale economiei noastre, fiind o oglindă fidelă a stării economiei. Bugetul trebuie să se bazeze pe legislația economico-financiară în vigoare, neputând cuprinde date prezumtive sau din afara cadrului legal existent. Mai mult, proiectul de buget trebuie judecat în context cu programul de guvernare, fiind o piesă importantă a acestui program. Or, prezentul proiect de buget a fost elaborat înaintea Programului de guvernare al noului cabinet, ceea ce înseamnă că în cursul anului pot apărea noi acte normative care vor influența bugetul de stat, în special în partea de cheltuieli, spunând un exemplu - salarizarea bugetară a clerului din mediul rural, începând cu 1 sept.1998, așa cum este prevăzut în programul de guvernare, sau capitalizarea Eximbank.

Prin punerea în aplicare a noului program de guvernare, bugetul de stat trebuie să asigure deblocarea reformei, soluționarea unor aspecte ale crizei economice, reluarea procesului investițional din sectorul public, trebuie să susțină restructurările din economie și repararea unor decorelări acumulate în decursul anilor precedenți.

Proiectul nu corespunde totuși tuturor acestor cerințe, la ora actuală, cea ce impune, pe de o parte, adoptarea și aprobarea cât mai rapidă a acestui buget și, după aceea, rectificarea cât mai urgență a bugetului.

Un fenomen îngrijorător este ponderea mare a datoriilor publice, care se ridică la suma de 20.177,7 miliarde de lei, reprezentând 22,95% din totalul de cheltuieli. Această tendință de creștere a datoriei publice poate genera serioase probleme economice, având în vedere și creșterea costurilor împrumuturilor, atât interne, cât și externe. Totalul datoriei publice efective reprezenta la sfârșitul anului 1997 circa 25% din P.I.B., fiind egal cu totalul valorii exportului realizat. Cu toate că acest nivel este considerat, conform standardelor internaționale, ca acceptabil, situația poate deveni gravă, mai ales pentru anul în curs și anul 1999, când serviciul datoriei publice devine maxim, în condițiile efortului pentru restructurări și a economiei aflată într-o criză accentuată.

Iată o problemă la care trebuie să găsim o soluție viabilă, atât la rectificarea bugetului, cât și la elaborarea bugetului pentru anul 1999.

Resursele bugetare alocate pentru restructurarea industrială, în sumă de 9.298,3 miliarde lei, prevăzute pentru asanarea unităților economice generatoare de pierderi, trebuie suplinite de instrumente și politici pentru eliminarea mecanismelor care distorsionează relațiile concurențiale, de măsuri care susțin activitățile competitive, viabile și eficiente ale întreprinderilor mici și mijlocii. Amintim, în acest context, și necesitatea stimulării exportului, pentru care proiectul prevede suma de doar 300 de miliarde de lei, insuficiente, după părerea noastră, fiind necesare cel puțin 500 de miliarde de lei, în special pentru susținerea bugetară a unor acțiuni promoționale - participare la târguri, expoziții, acces la informații - pentru care întreprinderile mici și mijlocii nu au suficientă forță financiară, dar și pentru unele facilități fiscale acordate produselor exportate și pentru garantarea creditelor pentru export. Propunem Executivului alocarea sumelor prevăzute pentru acoperirea arieratelor unor regii - RENEL, ROMGAZ - în sumă de 1,4 miliarde de lei, pentru sprijinirea activităților I.M.M.-urilor și pentru sprijinirea producției de export.

În componența proiectului de buget este o mare necunoscută. Este această necunoscută suma care se va încasa din privatizare, având în vedere că în primele 4 luni nu s-a întâmplat mai nimic în acest sens, dar indiferent de mărimea sumelor încasate, aceste sume trebuie folosite în special pentru dezvoltare, având în vedere prioritățile economiei.

Iată doar câteva considerente importante, desprinse din analiza proiectului de buget, proiect pe care Grupurile parlamentare ale UDMR îl vor vota, având în vedere necesitatea și urgența adoptării acestui buget, precum și speranța că noul cabinet va fi în măsură să reducă unele cheltuieli bugetare, prin privatizarea unor activități sau servicii publice, va putea reduce subvențiile neperformante și va fi capabil să pună în valoare resursele bugetare existente, spre binele țării.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

Din partea Grupului de parlamentari fără apartenență politică, domnul deputat Neculai Popa.

 
 

Domnul Neculai Popa:

Domnilor președinți,

Domnule ministru,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați invitați,

În introducere am vrut să menționez și numele domnului prim-ministru, dar dânsul lipsește, din păcate, deși se discută o lege foarte importantă, care coordonează activitatea unui Guvern. Dacă domnul Victor Ciorbea avea răbdare să stea la toată discuția cu privire la lege, iată că domnul Radu Vasile nu prea are stare și ne-a părăsit.

În urmă cu câteva săptămâni, Grupul parlamentar independent a subliniat susținerea ideii dezbaterii în regim de urgență a bugetului de stat, cu aplicarea unor amendamente fundamentale care, însă, nu schimbau nivelul de ansamblu al veniturilor și cheltuielilor bugetare și nici procentul deficitului bugetar. Această intenție a noastră de a vota bugetul s-a dorit a fi și un semnal dat coaliției guvernamentale, pe planul susținerii noului Guvern pe care, de altfel, l-am și votat.

Deputații independenți sunt surprinși de modul în care a fost pusă în mișcare mașinăria de vot a coaliției guvernamentale și de felul în care a avut loc dezbaterea pe articole a bugetului în comisia de specialitate a celor două Camere. Constatăm cu regret că s-a refuzat de la început orice amendament propus de deputații independenți. Este vorba de amendamente fundamentale, elaborate în urma unei temeinice analize făcută de specialiștii noștri, amendamente care ar fi îmbunătățit structura de ansamblu a bugetului de stat. Bunăoară, printre propunerile de fond, au fost și cele privind suplimentarea cheltuielilor pentru sănătate, activitatea de cercetare științifică, agricultură, sectorul întreprinderilor mici și mijlocii, stimularea exportului. Aș vrea să mă opresc aici și să fac un mic comentariu.

Spunea domnul senator Triță Făniță că agricultura va fi relansată și că vom avea un an extraordinar de rodnic și plin de belșug.

Eu vreau să-l asigur că, în funcție de sumele alocate în acest an agriculturii, noi vom dărâma agricultura, pentru că din cele 10.000 de miliarde care au fost calculate la nivelul agriculturii, al Ministerului Agriculturii, de a fi alocate agriculturii, în bugetul de stat s-au alocat numai 4.600 de miliarde. Deci, vă dați seama, 45%, și aș vrea să întreb orice guvernant cum va putea să se desfășoare activitatea în condiții normale în acest sector foarte important care, așa cum spunea și domnul Radu Vasile la prezentarea programului de guvernare, este prioritar. Iată că ne-am înșelat, că nu este adevărat. În fața acestui refuz straniu, deputații independenți, membri în Comisia pentru buget-finanțe, bănci, au recurs deocamdată la formula de votare prin abținere. Noi nu am înțeles să părăsim lucrările comisiei, considerând că o bătălie democratică trebuie dusă până la votul final în Parlament, indiferent de rezultat.

De altfel, nemulțumirea noastră se regăsește în faptul că sume importante din bugetul de stat sunt direcționate pentru acoperirea arieratelor unor regii de stat, capitalizarea unor bănci, în loc ca aceste sume să fie alocate unor sectoare importante ale economiei naționale, care să asigure dezvoltarea economică și realizarea mult doritei reforme.

Noi considerăm că atât capitalizarea celor două bănci, cât și cheltuielile pentru compensarea forței de muncă disponibilizate nu sunt acțiuni reformiste. Includerea lor la Capitolul "Cheltuieli pentru reformă" ne ridică mari semne de întrebare cu privire la viziunea pe care Ministerul Finanțelor o are asupra reformei și a posibilității ca programul guvernamental să fie transpus în practică.

Deputații independenți subliniază din nou că structura bugetului de stat pe 1998 nu este corelată cu programul de guvernare. Nici reducerea fiscalității, nici stimularea întreprinderilor mici și mijlocii, nici a exportului și a investițiilor, nici a agriculturii nu sunt cuprinse în buget, dar chiar și în programul de guverare, ele sunt expuse și așa destul de confuz.

După opinia noastră, punctul de pornire al noului Guvern trebuia să fie un diagnostic sincer și corect asupra situației economice și sociale pe care o lasă în urmă guvernarea Ciorbea, o situație de o gravitate ieșită din comun.

În mod normal și firesc, Guvernul Radu Vasile avea obligativitatea să-și retragă bugetul pentru modificarea acestuia, în funcție de noile angajamente luate. La ora actuală nu trebuie să fii specialist pentru a observa jenanta neconcordanță între prevederile programului de guvernare și bugetul de stat, fapt ce indică o condamnabilă lipsă de profesionalism.

Deputații independenți își exprimă speranța că partidele din coaliție vor manifesta înțelepciunea și profesionalismul cuvenite și că în dezbaterile în plen, măcar unele dintre cele 22 de amendamente să fie aprobate. Ținem foarte mult să reafirmăm necesitatea de a se adopta neapărat un amendament vizând destinața fondurilor rezultate din privatizare, așa cum au propus deputații independenți, ținând cont și de modificarea Ordonanței nr.88/1997 de privatizare a societăților comerciale, după cum urmează: constituirea unui fond de sprijinire a întreprinderilor mici și mijlocii, în procent de 20%, constituirea unui fond special pentru sprijinirea activității de export, în procent de 20%, iar restul de 60% să aibă destinația pentru restructurarea și retehnologizarea societăților comerciale supuse procesului de privatizare, și nicidecum direcționarea acestora spre consum.

Acest buget este un buget de supraviețuire, un buget care va sărăci și mai mult populația, un buget care nu asigură condiții pentru relansarea economică.

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Având în vedere faptul că bugetul nu corespunde cu programul de guvernare și nici unul din amendamente nu a fost aceptat, deputații independenți ai Alianței pentru România vor vota împotrivă. Noi suntem conștienți că țara are nevoie de un buget, dar nu putem accepta orice buget, în orice condiții.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Din partea Grupului parlamentar al minorităților naționale, domnul deputat Varujan Pambuccian.

 
 

Domnul Varujan Pambucician:

Domnilor președinți,

Stimați colegi,

De la bun început, doresc să spun că grupul nostru parlamentar va vota acest buget. Aceasta însă nu ne împiedică să observăm că avem din nou de-a face cu un buget de austeritate și că această austeritate se datorează unor intrări reduse pe care le avem, în continuare, la nivelul bugetului. Sigur, lucrul acesta are cauze multiple, cauzele au fost toate enumerate, însă ceea ce consider că ar fi bine să fie avut în vedere este legat de câteva chestiuni care poate ar trebui gândite, nu atât de mult sub raport strict financiar, ci din punct de vedere al reformei economice.

În acest sens, cred că un lucru pozitiv la care ar trebui să ne gândim în viitor ar fi ideea depistării domeniilor economiei cu adevărat viabile și în care dinamica poate fi destul de mare și încurajarea acestor domenii, cu ajutorul unui pachet legislativ, aș spune, chiar discriminatoriu. Cred că în acest fel, intrările la buget ar putea să fie mărite în viitor.

De asemenea, dacă ne uităm puțin la structura acestor venituri o să constatăm că foarte mulți din banii colectați, o mare parte dintre ei, sunt strânși pe seama impozitelor pe salarii, și destul de puțini, pentru o economie sănătoasă, vin din zona impozitelor pe profit sau din zona impozitelor pe proprietate. Poate că o taxare mai serioasă a proprietății și o diminuare a impozitului pe profit ar putea să mărească responsabilitatea jucătorilor economici și ar putea să îi determine să utilizeze mai bine proprietatea și să obțină de pe urma ei profituri mai mari.

Sigur, acestea sunt câteva idei la care cred că ar merita să reflectăm. Deocamdată, într-adevăr, avem de-a face cu un buget de austeritate. Este limpede că el a fost împărțit, așa cum s-a putut împărți, și nu cred că o variantă mai bună de împărțire ar aduce, nu că nu ar fi poate posibil, dar nu cred că ar aduce rezultate spectaculoase într-un domeniu sau altul. Repet, noi vom vota acest buget, însă am dori ca bugetul din anul viitor, plecând de la o restructurare mult mai serioasă și de la o reformă mult mai dinamică, să nu mai fie similar cu bugetul din acest an.

Vă mulțumesc.

 
 

Domnul Petre Roman:

Vă mulțumesc.

Vă propun ca în continuare să luăm pauză. Vă informez că din lista vorbitorilor au rămas doar doi care încă nu și-au exprimat cuvântul: este vorba de domnii deputați Ion Botescu și Teodor Morariu de la P.N.Ț.C.D.-Civic Ecologist.

De la ora 13,00 are loc ședința Birourilor permanente reunite și în continuare ședințele separate ale Birourilor celor două Camere. În consecință, vă propun să reluăm dezbaterile la ora 15,00, când, după cuvântul celor doi colegi, urmează răspunsul din partea Guvernului, după care intrăm la dezbaterea pe articole a Legii bugetului de stat.

Vă mulțumim.

- După pauză -

 
 

Domnul Petre Roman:

Stimați colegi,

N-aș putea să spun că amfiteatrul nostru este suficient de plin. Având în vedere, însă, că .... (Aplauze din partea Opoziției.) Cred că domnul prim-ministru nu se aștepta la o asemenea manifestare de simpatie din partea opoziției. Asta zic și eu Opoziție constructivă! (Aplauze din partea Puterii.)

Cei doi colegi de la Grupul P.N.Ț.C.D.-Civic Ecologist au renunțat, fiindcă erau ultimii și nu mai doreau să-și exprime punctul de vedere acum, având în vedere că urmează ca domnul prim-ministru să dea răspuns la întrebările și punctele de vedere exprimate la dezbaterea generală.

Îl rog pe domnul prim-ministru Radu Vasile să-și expună răspunsurile la dezbaterea generală care a avut loc.

Domnule prim-ministru, aveți cuvântul.

O voce din sală:

Săptămâna viitoare venim aici marți...

 
Aprobarea programului de lucru pentru perioada 18-22 mai 1998.

Am să vă rog, însă, înainte de această chestiune, să supun la vot propunerea pe care o fac Birourile permanente reunite pentru programul de lucru de săptămâna viitoare.

Săptămâna viitoare se propune ca luni, cele două Camere să lucreze separat, după programul obișnuit. Marți, miercuri, joi și vineri să se lucreze pentru a se dezbate bugetul pe articole și eventual finaliza, în felul următor: marți, miercuri și joi de la ora 8,30 la ora 17,00, cu o pauză de o oră... A, 9,00 - 17,30, corect! 9,00 - 17,30 cu o pauză de o oră între orele 13,00 și 14,00. Repet: marți, miercuri și joi. Vineri, programul până la ora 13,00. A fost între 12,30 și 13,30, știu că în final am rămas pe 13,00. Acesta ar fi programul pentru săptămâna viitoare.

Vă consult prin vot asupra acestui program.

Cine este pentru? Vă mulțumesc.

Împotrivă? 3 voturi împotrivă.

Abțineri? Vă rog să numărați. 16 abțineri.

Programul pentru săptămâna viitoare este adoptat.

Dezbateri asupra Legii bugetului de stat pe anul 1998 (Dezbateri generale.)

Domnul Petre Roman:

Cred că lucrurile sunt clare. O să primiți explicația.

Poftiți, domnule prim-ministru.

 

Domnul Radu Vasile:

Mulțumesc, domnule președinte.

Domnule președinte,

Stimați colegi parlamentari,

Mai întâi vreau să mulțumesc tuturor celor care au luat cuvântul la dezbateri generale și cu acest prilej să mulțumesc și comisiilor celor două Camere pentru munca asiduă și eficace pe care au depus-o.

Desigur că cele mai multe intervenții, așa cum este firesc într-un sistem politic pluripartit, au avut o conotație politică importantă, în funcție de un anume interes sau de o anume orientare, în raport cu un instrument principal al existenței unei țări, al existenței economiei unei țări, și anume bugetul.

Din acest punct de vedere, ca să ne exprimăm astfel, nimic nu este nou sub soare și, ca urmare, am urmărit și am observat că o bună parte din aceste intervenții au avut într-adevăr o aplecare spre substanța bugetului și respectiv a prezentării pe care am făcut-o la începutul ședinței.

Desigur că este firesc, cum spuneam, o ală parte a alunecat în formulări politice generale, care au și ele farmecul lor, evident, și în general dau sarea și piperul dezbaterilor parlamentare, în condițiile în care bugetul este, într-adevăr, cum spuneam mai înainte, o chestiune fundamentală.

Am să fac doar câteva referiri, lăsând ca domnul ministru al finanțelor, domnul Daniel Dăianu, să aibă observații sau să răspundă mai în detaliu, dacă este posibil, la diferitele intervenții care au avut loc.

Sigur mi-a atras atenția intervenția domnului Florin Georgescu, nu numai pentru că a fost ministru al finanțelor în Guvernul dintre 1992 - 1996, dar și pentru că este recunoscut ca un specialist în domeniu.

În primul rând am remarcat stilul dânsului colocvial și chiar o anumită căldură în exprimare, în raport cu subsemnatul și în raport cu bugetul. Este drept că între timp căldura evidentă la început, în prima fază, s-a cam răcit și a trecut de partea cealaltă, în care am simțit la un moment dar că trebuie, totuși, să-i dăm o replică.

Îi mulțumesc, de asemenea, că a rememorat o parte din activitatea noastră parlamentară, inclusiv intervențiile pe care le-am avut în perioada când domnia sa era ministru al finanțelor și această răscolire a memoriei m-a făcut să-mi aduc aminte explicația dânsului, când era vorba sau când se solicitau niște amendamente din partea opoziției de atunci, explicația dânsului fundamentală - cred că-și aduce aminte despre principiul vaselor comunicante, care acționează în domeniul financiar și domeniul fiscal, în primul rând.

Întotdeauna mi-am pus întrebarea dacă, într-adevăr, așa funcționează, și trebuie spus că parțial există și un principiu al vaselor comunicante. Așa cum dânsul a încercat să-mi aducă aminte o serie de intervenții în acel moment, așa încerc să-i aduc aminte că dacă ar fi folosit aceeași argumentare a vaselor comunicante pentru a analiza bugetul actual, probabil că concluziile dânsului ar fi fost altele. Dar așa se întâmplă când ori ești în opoziție, ori ești la guvernare, se întâmplă, cum spuneam, schimbări de atitudine, care au acea conotație politică firească.

În al doilea rând, tot ca o observație generală, sigur, domnul Florin Georgescu cunoaște materia, așa cum spuneam, dar poate, personal, mie mi-ar fi plăcut dacă ar fi observat - nu aș spune pentru prima oară, că nu doresc să fac astfel de începuturi de epocă și nici să mă refer la moșteniri, am spus-o de la început și nici nu doresc să fac acest lucru - că raportul prezentat era o asumare a unei realități extrem de complexe și extrem de dure. Chiar în raportul pe care l-am prezentat, noi înșine am atras atenția asupra unor posibile slăbiciuni în construcția bugetului, mai mult decât au făcut cei care au vorbit împotriva bugetului.

Or, acest lucru cred eu că trebuie subliniat, arătând că, de fapt, suntem conștienți de dificultatea, atât a realizării bugetului, cât și de complexitatea situației, dar că ne asumăm această complexitate și aceste soluții, chiar cu riscul de a deveni nepopulari. Repet: nu doresc să intrăm în discuții de natură politică, în mod special, dar, din moment ce noi atragem atenția asupra faptului că, de exemplu, reamintesc, veniturile bugetare, și sublinez, am spus că în toate țările central și est europene au cunoscut o diminuare a ponderii, dar în România această "performanță" este mul mai accentuată; din moment ce noi am atras atenția că proiectarea într-o formulă de sursă bugetară a resurselor din privatizare le privim cu foarte multă prudență; din moment ce am atras atenția că este posibil ca obiectivul nostru principal pentru acest an, reducerea inflației la nivelul proiectat de 45%, să poată fi realizat, chiar și sub 45 %, dar este posibil să avem o depășire, să-i spunem, relativ mică a acestei proiecții, dovedim - să vedem acest lucru - că suntem conștienți. Noi nu am ambalat acest buget, arătând că este o capodoperă, nici nu am ambalat realitatea, arătând că ne îndreptăm cu pași repezi spre victorii. Noi am arătat ceea ce este în acest moment, ceea ce putem noi să facem în acest moment, evident, pe baza unor concepții sau unor idei, care sunt proprii acestui Guvern.

Nu văd de ce, pe de o parte, să ni se - cum spunea domnia sa - reproșeze, și spuneam pozitiv, că am gândit bine să trecem accentul impozitării de pe impozitele directe pe impozitele indirecte și apoi dădea exemplu... Deci, "transferăm accentul" - acesta este chiar citat - "din impozitele directe pe indirecte" și a dat o cifră oarecare, spunând că: "Iată, după ce am redus impozitele directe cu cifra 1,2, dacă mă înșel sau 1,5" se regăsește în impozitul indirect din T.V.A.. Păi, dacă transferul este de accent, transferul se oprește undeva la mijlocul drumului? Adică scădem de acolo dacă transferăm pe impozite indirecte, atunci nu se regăsesc în impozitele indirecte? Vreau să spun că acest tip de argumentație este valabil formal, dar în fond este ilogic. Acceptăm acele elemente de analiză, așa cum spuneam și unele sunt valabile, dar nu acceptăm sofisme economice și silogisme false.

Nu pot să trec cu vederea faptul că ni se spune că reducem subvențiile și apoi ne arată, peste câteva fraze, ca "uite ce subvenții am acordat într-un anume domeniu sau altul!".

Toate acestea, sigur, îmbrăcate în formula prezentată cu simțul umorului binecunoscut pentru care îl felicit - un om politic fără simțul umorului, după părerea mea, nu funcționează în parametrii normali - cu acest simț al umorului este firesc că putea să aibă efect, dar pe mine, personal, m-ar fi interesat să văd ce părere are despre faptul, de exemplu, că deficitul bugetar poate să fie mărit, în condițiile actuale, în condițiile realității pe care o cunoaște și dânsul foarte bine. M-ar fi interesat, eventual, punând sub semnul întrebării finanțarea pe plan extern sau finanțarea din surse externe a deficitului bugetar, dacă noi am susținut acest lucru sau nu.

Dacă era atent când vorbeam eu - și nu prea era atent, trebuie să recunosc acest lucru, avea un colocviu de lucru acolo - ar fi observat că noi am atras atenția asupra ... și am pus semne de întrebare înacest sens.

Prin urmare, dincolo de atitudinea firească, cum spuneam la început, și normală, trebuie, totuși, să înțelegem că suntem aici, sau mai zis o astfel de situație, nu că s-a întâmplat în ultimele două săptămâni sau trei săptămâni de când Guvernul este învestit, este expresia unei evoluții pe care nimeni, nici chiar ceilalți adversari politici nu o pot contesta.

Or, dacă am ajuns într-o astfel de situație, dați-ne voie să avem aceste soluții. Noi suntem cei care putem să ne pierdem popularitatea sau imaginea sau ce vreți dumneavoastră, dar cred că a sosit timpul ca în acest moment să ne aplecăm cu seriozitate asupra modalităților în care putem depăși această fază în care ne aflăm, practic pe marginea unei rupturi profunde. Nu am acuzat pe nimeni, dar legislația fiscală pe care am prezentat-o în raport, caracterizată prin măsuri contradictorii, chiar confuzie în unele decizii, nu sunt de acum două, trei săptămâni sau chiar de acum un an, sunt expresia unei evoluții în timp.

Dacă am putut să facem și nu ne-am dori să facem un bilanț, că nu am vrut să facem acest lucru, dar dacă se înțelege că nu a picat din cer această realitate, că este expresia acțiunii noastre timp de 9, 10 ani, atunci această realitate, prin soluțiile pe care le oferim acum, ne aparține, ne asumăm responsabilitatea. Dacă decizia noastră va fi sau nu acceptată în mod corespunzător de populație, acesta este lucrul care pe noi ne costă, dar trebuie făcut ceva pentru a ajunge să blocăm sau să stopăm scăderea produsului intern brut, să avem cel puțin o stabilizare, după care putem construi.

Or, prin definiție, în general, să spunem, partea de stânga a eșichierului politic, social democrația sau socialiștii, care sunt, prin definiție, reglementatori în diverse formule, de la poziția statului, până la problemele pieței, nu pot să reglementeze o sărăcie, nu au ce reglementa, de fapt.

Lăsați-ne să încercăm, și sper că ne veți lăsa și prin votul pe care îl veți da, mai mult sau mai puțin pozitiv, aș zice, lăsați-ne să încercăm să reconstruim sau să dăm drumul la acele mecanisme care să permită apoi, când va vrea poporul român, să puteți reglementa în sensul ideilor de care vorbiți dumneavoastră. Dar, a spune acum că ceea ce am prezentat noi este antidemocrat, antinațional, anti... antimine de personal, cred, anti...nu a mai rămas nimic cu anti, orice vreți dumneavoastră, mi se pare o exagerare voită și, e clar, populist democrat. Populismul este și el democrat.

De aceea, doamnelor și domnilor, nu aș dori să ofer un drept la replică, deși s-ar putea să apară... Mă rog, dacă este necesar, vom răspunde și la ceea ce este necesar! În general răspundem necesarului și nu răspundem propriilor noastre idei.

Dacă, în esență, se înțelege că totuși perioada în care ne aflăm, nu că ar fi o perioadă specială; istoria unei țări are perioade speciale și mai puțin speciale. Nu este o perioadă specială am putea spune, dar este o perioadă în care conștientizarea responabilităților care ne aparțin tuturor, trecând dincolo de interesele, să-i spunem, specifice de grup, ar trebui să fie cuvântul de ordine în acest moment, după care, fără îndoială, aveți tot timpul să reveniți în forță și să arătați ceea ce credeți dumneavoastră că ați putea face, dar care, între noi fie vorba, fără să amintesc și fără să susțin neapărat de rău, s-a văzut ce s-a întâmplat între 1992 și 1996.

Să nu mai vorbim nici de Fondul Monetar Internațional! Nici nu știu de ce ne reproșați nouă problema cu Fondul Monetar Internațional, pentru că știți foarte bine că au fost patru aranjamente stand by cu Fondul Monetar Internațional după 1992, dintre care trei au fost blocate până în 1996.

Nu are rost, așadar, să ne reamintim în această formulă, pentru că nu are rost, după părerea mea, să exagerăm și să exacerbăm deziluziile. Are rost, însă, să gândim în mod echilibrat și ponderat, să gândim că, totuși, cineva, indiferent cine, de la șoferul de taxi până la omul de afaceri sau până la investitorul străin, trebuie să înțeleagă că este un moment în care România poate să joace rolul pe care îl merită.

Scuzați-mă de acest, să-i spunem, final, după părerea mea, patetic, de felul meu nu sunt patetic, dar modalitatea în care s-a pus în pagină intervenția este deranjantă tocmai prin această derapare spre exprimări care nu au nici o acoperire, nici în propria practică guvernamentală, dar nici în realitatea actuală.

Or, dacă vom merge și vom considera că specialiștii din partidele de opoziție, din P.D.S.R., sunt cei care pot să ofere anumite soluții în acest context și nu furați de propriile lor idei, după părerea mea himere în acest moment, dacă nu se înțelege acest lucru, atunci cei care vor avea de pierdut vom fi cu toții, să știți. Nu este vorba de persoana mea, nu este vorba nici măcar de Guvern! Vom fi cu toții, iar când spun toții cu T!

Doamnelor și domnilor,

Discutarea bugetului poate să fie, fără îndoială, un loc important de schimb de opinii. Sper că o serie de amendamente acceptate de comisie vor fi acceptate și în plen, suntem dispuși și deschiși la acest lucru, poate și alte amendamente dacă sunt valabile, și ministrul finanțelor își va prezenta punctul de vedere în acest sens, pot fi acceptate, ar fi pentru noi un îndemn și o bucurie că ceea ce am construit este valabil și este înțeles în mod corespunzător de către toți.

Fără să folosesc simțul umorului, pentru a nu-i răspunde cu aceeași monedă, îl rog pe domnul fost ministru al finanțelor să aibă acele intervenții care să ne facă se credem că a rămas același specialist sau un specialist echilibrat și coerent.

Vă mulțumesc. (Aplauze).

 
 

Domnul Petre Roman:

Mulțumim. Am înțeles că dorește să ia cuvântul și domnul ministru al finanțelor, Daniel Dăianu.

Poftiți.

 
 

Domnul Daniel Dăianu:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnule prim-ministru,

Stimați colegi, dacă există, (Aplauze din partea stângă a sălii)

Cu permisiunea dumneavoastră voi încerca să răspund observațiilor venite de la dumneavoastră, tocmai pentru că discutăm o lege deosebit de importantă, așteptată de lumea politică, de opinia publică, întârziată foarte mult timp, în mare parte datorită crizei politice.

Voi încerca să respect succesiunea intervențiilor dumneavoastră și, sigur, pe cât este posibil și cât mi se permite să abuzez de timpul dumneavoastră, voi oferi unele explicații.

Înainte de a intra în ceea ce înseamnă, în fapt, răspunsuri la observațiile dumneavoastră, aș vrea să fac, totuși, câteva precizări, și anume că bugetul acesta, construcția sa, a fost asumat de noua configurație a Guvernului și pentru că există elemente puternice de continuitate în actul de guvernare. Ceea ce poate că nu a apărut cu pregnanță în dezbaterea de astăzi, și într-un fel era firesc, este că obiectivele fundamentale nu aveau cum să se schimbe. Circumstanțele se pot schimba, modul în care se îngemănează instrumentele de politică și acelea, dar țintele fundamentale ale guvernării au rămas aceleași.

Sigur că putem să discutăm dacă este normal să-ți propui o țintă scăzută de inflație. Noi considerăm că da. Sigur că anul trecut nu a fost posibil acest lucru, datorită inflației corective, însă în anul acesta apreciem că se poate urmări o asemenea țintă și că acest obiectiv, în execuția lui, trebuie să fie acompaniat de măsuri de reformă structurală.

Acum, intrând efectiv în ceea ce înseamnă răspuns la observațiile făcute, sunt întru totul de acord cu cei care au argumentat că este necesar ca formularea bugetului, această construcție să fie supusă atenției Parlamentului, sigur, precedată de validarea de către cabinet cu mult înainte, să nu ajungem la finele anului fără să fi supus atenției Parlamentului proiectul de buget. Din păcate, dumneavoastră știți foarte bine care au fost circumstanțele și în anul acesta vom încerca să facem așa ceva.

Însă, aș vrea să atrag atenția asupra faptului că posibilitatea și probabilitatea de a veni în fața dumneavoastră cu o construcție de buget solidă, credibilă, depinde de execuția bugetului în anul în curs. Dacă aceasta nu va fi corespunzătoare, dacă în continuare ne vom confrunta cu mari incertitudini, cu o variabilitate peste măsură a ceea ce este variabil prin natura sa, va fi foarte greu să venim în fața dumneavoastră cu o construcție care să se bucure de sufragii. Însă, este corect că, într-adevăr, trebuie să procedăm la așa ceva.

În al doilea rând, în ceea ce privește relația cu Fondul Monetar Internațional, dar nu numai cu acest organism, și cu Banca Mondială, aranjamente cu alte instituții financiare, aș putea să vă spun că, în general, pe plan mondial, se reclamă mult mai multă transparență. Există o atitudine față de Fondul Monetar Internațional ca și acesta să ofere opiniei publice, deci cetățenilor, detalii privind aranjamentele pe care le încheie cu guvernele naționale. Există un asemenea curent de opinie pe plan mondial în momentul de față, poate și în lumina evenimentelor din Asia de Sud Est. Și eu cred că această transparență este utilă, este bine, mai ales atunci când ești convins că ceea ce faci, faci pentru că ține de bunul simț economic și de interesul public, pe care îl înțelegi și ți-l transformi și în act de guvernare. Din acest punct de vedere, eu cred că, aici, clasa politică se poate întâlni, chiar venind din zone foarte îndepărtate pe eșichierul politic.

Revenind la compararea momentului actual cu ceea ce s-a întâmplat în 1995 și 1996, aș vrea să aduc aminte, doamnelor și domnilor parlamentari, câteva aspecte, care eu zic că ne ajută să conturăm mai bine dificultățile aplicării unei politici economice în această perioadă. Să ne reamintim că la finele lui 1996, în pofida faptului că România se împrumutase vârtos pe piețele de capital, peste 1 miliard și jumătate de dolari în 1996, rezervele valutare ale țării ajunseseră între 600 și 700 de milioane de dolari. Țara era amenințată atunci, datorită faptului că și deficitul contului curent era de peste 7%, de o criză de lichiditate, practic, aceea era o dinamică nesustenabilă a economiei naționale.

Observăm ceea ce s-a întâmplat în alte țări. În Asia. Înainte de Asia, în Mexic. În general, în politica economică se cuvine să ții seama de ceea ce este posibil. Politica, după cum știți și dumneavoastră mult mai bine decât mine, este o artă a posibilului, a cărei logică se aplică și în formularea și construcția politicii economice. Era o dinamică, la momentul respectiv, care ne ducea într-o fundătură.

În ceea ce privește bugetul, chiar s-a alăturat calificativul de "imoral". Opinia mea este că este mult mai corect să construiești un buget, să formulezi o politică economică și să o execuți în raport de o realitate, așa cum este aceea, nu neapărat la un moment dat, dar și în raport cu ceea ce prefigurezi că este probabil să se întâmple, dacă nu iei măsuri potrivite. Din acest punct de vedere, sigur că putem judeca, în ce raport construcția bugetului, programul economic acoperă ceea ce s-a promis în campania electorală. Dar nu ajută înțelegerii acestui buget și aprobării lui. De aceea, din punctul meu de vedere, nici calificativul nu își găsea locul.

În ceea ce privește finanțarea externă, aș vrea să spun că, în cea mai mare parte, finanțarea externă a deficitului bugetar este reprezentată de credite, a căror existență nu este periclitată, sunt credite în derulare. Este adevărat că aranjamentele cu Fondul Monetar și Banca Mondială pot conduce la faptul ca o parte din această finanțare externă să fie pusă sub semnul întrebării. Și avem modalități de a compensa acea porțiune din finanțarea externă cu recurgerea la piața internațională de capital. Deci, în general, o politică economică nu trebuie să fie desfășurată în virtutea unui singur scenariu și noi am construit variante, așa cum explicit sau implicit se poate observa și în raportul care acompaniază textul de lege. Înseși vulnerabilitățile evocate la sfârșitul acelui raport ne duc cu gândul că asemenea variante există.

S-a evocat și faptul că reducerea de taxe ar fi însemnat, de fapt, un transfer de la segmente ale populației către altele. Și este adevărat că, citind lucrurile prin anumiți ochelari, asta înseamnă. Însă, să nu uităm că anul trecut comprimarea excesivă a activității economice a afectat puternic vânzările, a afectat situația multor întreprinderi, s-a creat un curent de opinie foarte puternic în favoarea unor măsuri de sprijinire a sectorului de producție. Acest sprijin se putea realiza fie prin apelul la masivă finanțare externă fie prin un transfer din sfera consumului către cei pot să investească, către producție, și aceasta s-a întâmplat. Sigur că putem să alăturăm acestui proces și o dimensiune politică, fără discuție. Însă preferința mea este pentru o înțelegere a nevoii de a încerca să ajutăm cât se poate sectorul de producție.

În plus, se cuvine să mai adaug că nu a fost vorba de o reducere de impozite, dacă este să judecăm drept, ci de o revenire la o anume stare normală. Este suficient să ne gândim la colectarea impozitelor, deductibilitatea unor cheltuieli, tratamentul aplicat investițiilor străine.

În ceea ce privește veniturile din privatizare, noi am făcut o analiză, zic eu, suficient de lămuritoare din acest punct de vedere, știm că este o zonă fragilă a construcției bugetare și vom acționa în consecință. Dacă este necesar, dacă domniile dumneavoastră vor dori detalii suplimentare, sunt gata să le ofer. Sigur că nu am putut da atât cât domniile voastre consideră că este necesar pentru sănătate, pentru educație, dar și pentru alte domenii, pentru agricultură, dar era și foarte greu. Aceste opțiuni sunt extrem de dureroase în circumstanțele actuale, când ați văzut și dumneavoastră că serviciul datoriei a crescut foarte mult. De ce? Știți și dumneavoastră de ce, putem să discutăm asupra recapitalizării celor două bănci, dar acestea sunt faptele cu care noi suntem obligați să lucrăm, nu avem cum să le modificăm.

În ceea ce privește intervenția domnului deputat Păcurariu. Ce spuneți dumneavoastră are temei, și nu numai dumneavoastră, există un curent extrem de vocal al opiniei publice, al dumneavoastră, al parlamentarilor, în sensul sprijinului mai mare pentru export, pentru agricultură. Dumneavoastră ați făcut referințe speciale la export. Și pot să vă spun că, în bună măsură, sunt de acord cu argumentele pe care le aduceți în favoarea acestei teze. Din păcate, însă, o să spun un lucru care nu o să vă mulțumească, și anume că resursele acestea sunt extrem de limitate, a da mai mult în momentul de față înseamnă a lua din altă parte. Dacă avem într-adevăr o preocupare, ea este legată de faptul că efortul de stabilizare macroeconomică, în momentul de față, nu ne permite să avem o politică a cursului de schimb care să fie mai aproape de ceea ce reclamă exportatorii. Și ne confruntăm cu o dilemă în ceea ce privește procesul de dezinflație, deci, efortul de a aduce inflația rapid jos, care să fie urmat de o dinamică a dobânzilor, care, la rândul ei, să stimuleze creditarea, să ajute la ieșirea din această groapă a economiei și, mai departe, exportul. Și sperăm ca, reușind în efortul aducerii inflației la o cotă rezonabilă, într-adevăr, să putem practica o politică a cursului de schimb care să vină în sprijinul exportatorilor. Cine spune că politica nu are dileme, cine spune că are rețete miraculoase ori este un ignorant ori este un mincinos. Noi nu am afirmat niciodată... sau eu nu am afirmat așa ceva...

Voci din sală:

Cele 200 de zile!

 
 

Domnul Daniel Dăianu:

Recunosc că sunt dificultăți foarte mari, încercăm să identificăm aceste dileme și căutăm să le optimizăm, însă, sub foarte mari constrângeri. Tot așa trebuie judecată și politica salarială.

În ceea ce privește intervenția reprezentantului Partidului România Mare, să mă ierte dânsul că nu i-am reținut numele...

Parlamentari din PRM:

Ilie Neacșu.

 
 

Domnul Daniel Dăianu:

Vă rog să mă scuzați!

Sigur că ar fi grozav, și revin la ceea ce au spus și domnii Păcurariu și Florin Georgescu, ca bugetul să aibă resurse pentru a da mai mult, pentru a stimula. Și se poate acest lucru, ca regulă, atunci când fundamentalele macroeconomice sunt sănătoase și, funciarmente, mașina economică este sănătoasă. Atunci îți poți permite chiar extravaganțe, de a da pentru anumite sectoare. Spun și extravaganțe, pentru că a stimula nu înseamnă neapărat o extravaganță, a da cuiva. Dar nu suntem în această situație și eu zic că, dacă nu vom reuși să facem acest pas înainte, să dovedim ceea ce s-a întâmplat în 1994-1995, când inflația a coborât până la 28%, dacă nu vom reuși acum să durabilizăm această posibilă repetare de performanță, să ajungem iar la un nivel rezonabil, să îmbunătățim această cotă a inflației în 1999, dacă nu vom reuși și prin acompanierea acestei tentative prin măsuri de reformă structurală, lucrurile se vor complica peste măsură.

Eu rămân la ideea că e posibil ca lucrurile să fie scăpate de sub control, avertismenul pe care nu numai eu l-am dat în lunile ianuarie-februarie e pe mai departe valabil, am încredere în aceste ținte, dar, în același timp, știu că există și mari pericole. Și este suficient să ne uităm ce s-a întâmplat în jurul nostru și ce se întâmplă în alte țări, mai îndepărtate sau mai apropiate. Există mult în zona invizibilă a economiei, care încă nu și-a făcut prezența simțită și și-o poate face nu în mod agreabil. Ca să dau un exemplu, recapitalizarea celor două bănci nu a fost un capriciu al Guvernului, chiar dacă putem să avem o dispută acerbă cu privire la de ce s-a dat atât și nu se putea face altfel. Faptul rămâne, că preocuparea față de de sistemul bancar și față de sistemul financiar trebuie să fie o constantă a actului de guvernare, pentru că de acolo ne pot veni necazuri foarte mari.

Mai mulți opinenți, printre care și reprezentantul Grupului nealiniat... (Rumoare.)

 
 

Domnul Daniel Dăianu:

Nealiniat politic. Oricine e aliniat, bineînțeles...

 
 

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Grupul independenților.

 
 

Domnul Daniel Dăianu:

Grupului independent nealiniat. Până se vor alinia...

...au vorbit despre existența unui fond. Sigur că putem discuta despre fond și putem discuta despre utilizări, din punct de vedere formal eu zic că o discuție are sens: să existe un fond de sine stătător sau veniturile să se ducă la buget, dar, în ultimă instanță, ce contează este modul cum sunt utilizați acești bani. Există înțelepciunea de a-i utiliza cum trebuie sau nu? Aceasta trebuie să gândim.

Raportul chiar relevă, la un moment dat, un fapt care ar putea să se constituie într-un paradox al execuției bugetului, și anume, să aloci bani pentru reformă, pentru restructurare și să nu ai programe care să justifice utilizarea banilor. Se poate întâmpla și așa ceva! Deci, noi suntem conștienți de acest lucru, dar, în același timp, am căutat ca din resursele acestea foarte firave existente să putem pune ceva deoparte. Nu este exclus ca, la un moment dat, să fim confruntați cu o situație, iarăși, în sistemul bancar. Există multă incertitudine în viața economică. Și, în general, un buget este bine, în pofida tensiunii sale, să aibă un anume grad de libertate, să ai posibilitatea să folosești resurse pentru a preveni situații cu totul și cu totul deosebite. Ce trebuie să facem este, însă, repet, ca această utilizare să fie corespunzătoare, în sensul ca să există plan de restructurare, să fii convins că nu se va mai repeta o asemenea situație. Ceea ce domnul deputat Florin Georgescu numea "hazardul moral".

În ceea ce privește intervenția primă a UDMR-ului, legată de rectificarea bugetului.

Din sală:

Spuneți-i numele!

 
 

Domnul Daniel Dăianu:

Vă rog să mă iertați că nu am reținut numele dânșilor!

Din sală:

Nici nu puteați!

 
 

Domnul Daniel Dăianu:

Rectificarea se va face, important este ca acel moment să confirme justețea judecăților care au stat la baza construcției bugetului. Într-un fel, va fi un moment al adevărului și sigur că acea rectificare va trebui să fie cât mai bună, noi sperăm ca rectificarea să nu semnifice amputare brutală de venituri. Sperăm în acest lucru! Și aceasta va depinde de execuția programului, nu numai de execuția bugetului.

În ceea ce privește intervenția domnului Triță Făniță, sigur, agricultura are nevoie de finanțare mai multă, și când spun finanțare nu mă refer numai la sprijinul care ar veni pe filiera bugetului. În fond, agricultura ar trebui să fie capabilă să-și finanțeze pulsația din sistemul bancar. E adevărat că în momentul de față ne confruntăm cu o stare precară și e nevoie de acest sprijin. Dacă economia va avea o dinamică pozitivă în anul care vine... și noi am construit acest buget mizând pe o asemenea dinamică, pentru că, dacă îmi mai permiteți să atrag atenția asupra unui fapt, raportul care acompaniază textul de lege face în câteva rânduri trimitere la anul 1999; deci, noi am căutat să judecăm situația anului acesta și dintr-o perspectivă pe termen mediu, nu numai datorită problemelor legate de datoria externă, de datoria publică, dar și pentru că este bine să ne gândim la ceea ce este posibil și probabil să se întâmple, pentru că viitorul se construiește de acum.

Văd că, deja, unii dintre dumneavoastră se uită la ceasuri, așa că nu aș vrea să vă mai...

 
 

Domnul Adrian Năstase (din sală):

Vă cedăm noi 3 minute din timpul nostru!

 
 

Domnul Daniel Dăianu:

Bine, vă mulțumesc, atunci.

Revin acum la observații și inconsecvențe. În ceea ce privește tichetele de masă, eu cred că ar fi o iluzie să ne imaginăm că revenirile asupra unor măsuri vor putea fi completamente eliminate din actul de guvernare. Sigur că nu este o soluție fericită, așa cum nu este o rezolvare pe care am agreat-o nici faptul că am înghețat, pentru 1998, aplicarea măsurii privind amortizarea. Sunt multe lucruri pe care am fost nevoiți să le facem, nu pentru că am dorit, ci pentru că o realitate a fost extrem de constrângătoare. Așa cum ridicarea taxei pe valoarea adăugată nu a fost dorită, a fost impusă de o realitate. Așa s-a întâmplat și cu accizele, deși nu este mai puțin adevărat că, din punct de vedere economic, avea sens ca prețul la combustibil să crească.

În ceea ce privește întrebarea expresă a domnului deputat Avramescu: ce intenționăm să facem pentru a ameliora disciplina financiară. Aș putea să spun că măsurile pot fi judecate prin prisma a două trasee: sunt măsuri care încearcă să modeleze un comportament și atunci când folosești - sigur, cu inteligență - bastonul și zahărul, și penalizări, dar și recompense, poți să mizezi pe o ameliorare a comportamentului. Din păcate, la noi, însă, mecanismele care conjugă stimulentele cu penalizările încă nu funcționează suficient. Al doilea traseu este legat de consecințele presupuse ale actului de privatizare. Privatizarea, dacă este înțeleasă și printr-o introducere de structuri de conducere corporativă performante, ceea ce înseamnă constrângeri bugetare, o relație sănătoasă între acționariat și echipa de management, privatizarea ar conduce la îmbunătățirea comportamentului, la reducerea înclinației de neplată, atunci când întreprinderea are resurse, are lichidități. De aceea, eu cred că privatizarea, și din acest punct de vedere, trebuie salutată. Nu vreau să discut despre dimensiunea teleologică a privatizării, de ce este bine să ai un sector privat, dar din punct de vedere strict al disciplinei financiare, eu sunt convins că va conduce la o ameliorare a relației dintre cei cărora trebuie să li se plătească și cei care au de plătit.

În ce privește intervenția domnului deputat Cristea, legată de RENEL, ROMGAZ, PETROM și influența lor asupra bugetului, aș vrea să mai spun un lucru, mai ales că în aceste câteva zile o bună parte a opiniei publice a fost polarizată de situația RENELULUI. Nu vreau să intru în detalii, ce pot să spun este că restructurarea acestor giganți, acestor regii trebuie să înceapă, însă ea nu este suficientă pentru a schimba modul de funcționare a economiei. Cel puțin RENEL și ROMGAZ reprezintă centrii nervoși ai economiei românești și dimensiunea arieratelor ilustrează foarte bine cum funcționează această economie, foarte bine se oglindește în bilanțul acestor două entități-gigant situația generală a economiei. Este foarte bine că ne propunem ca acestea să se restructureze și ar fi grozav ca RENEL și ROMGAZ să se transforme în agenți activi de schimbare, în sensul ca ceea ce dorește Guvernul ca disciplinare financiară a sistemului să se întâmple și datorită faptului că RENEL și ROMGAZ vor putea să se transforme în instrumente de urmărire a ameliorării disciplinei financiare, dar nu va fi suficient. Va trebui să se restructureze, să-și schimbe fizionomia, fiziologia și cei care în momentul de față nu plătesc Renelului și Romgazului. Pentru că la dânșii se exprimă un lanț de slăbiciuni.

Eu m-aș opri aici, deși, sigur că putem să discutăm foarte mult. Vă mulțumesc pentru atenție și la orice întrebare pe care o aveți eu sunt gata, nu spun neapărat că sunt pregătit, dar sunt gata să răspund.

Mulțumesc pentru atenție.

(Aplauze.)

 
 

Domnul Petre Roman:

Cu voia domnului ministru de finanțe, am ajuns și la capătul programului zilei, care era prevăzut la ora 16,30. Mâine, lucrările se reiau cu dezbaterea pe articole, de la ora 9,00 până la ora 12,30.

Vă mulțumesc, vă invităm mâine.

Ședința s-a încheiat la ora 16,30.

 
   

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București joi, 28 mai 2020, 16:15
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro