Plen
Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 6 iunie 1997
Sumarul ședinței
Stenograma completă

Dezbateri parlamentare
Calendarul ședințelor
- Camerei Deputaților:
2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002 2001 2000
1999 1998 1997
1996
Interoghează dezbaterile
din legislatura: 2016-prezent
2012-2016
2008-2012
2004-2008
2000-2004
1996-2000
1992-1996
Monitorul Oficial
Partea a II-a:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
2002

Transmisii video

format Real Media
Ultimele ședințe (fără stenograme încărcate):
09-07-2020
Arhiva video:2020 2019 2018
2017 2016 2015
2014 2013 2012
2011 2010 2009
2008 2007 2006
2005 2004 2003
Pentru a vizualiza înregistrările video trebuie să instalați programul Real Player
Sunteți în secțiunea: Prima pagină > Proceduri parlamentare > Dezbateri > Calendar 1997 > 06-06-1997 Versiunea pentru printare

Ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din 6 iunie 1997

2. Dezbateri asupra Moțiunii de cenzură inițiate de 140 deputați și senatori (Privitoare la neîndeplinirea de către Guvern a "Programului socio-economic pe termen scurt".)

Domnul Ion Diaconescu:

................................................

Întreb acum pe inițiatori dacă doresc să citească, încă o dată, textul moțiunii prezentate? Considerați că este necesar și doriți să o prezentați? (Din partea stângă a sălii: "Este obligatoriu!").

Domnule Dan Mircea Popescu, aveți cuvântul, ca să prezentați încă o dată, textul moțiunii.

Rog grupurile parlamentare să ne înainteze lista vorbitorilor.

Domnul Dan Mircea Popescu:

Domnule președinte,

Domnule prim ministru,

Domnilor miniștri,

Stimate colege și colegi. (Din partea dreaptă a sălii: "Mai cu morgă!").

Subsemnații senatori și deputați din Parlamentul României, în temeiul art. 112 din Constituția României,

constatând neîndeplinirea de către Guvern a "Programului socio-economic pe termen scurt", pentru care a primit votul de încredere al Parlamentului, program ce prevedea ca obiectiv principal "gestionarea situației pentru pregătirea ieșirii din criză, stoparea degradării socio-economice, ameliorarea vieții populației și, în special, a categoriilor defavorizate";

constatând iminența declanșării unei grave crize economice și sociale, ca urmare a politicii aventuriste și incompetenței guvernanților;

luând act de prăbușirea dramatică a nivelului de trai al cetățenilor, de înrăutățirea fără precedent a stării de sănătate a populației, de lipsa unei politici coerente și eficiente de protecție socială, în totală contradicție cu prevederile programului de guvernare;

observând, cu îngrijorare, dezangajarea și dezinteresul sfidător față de viața și soarta țărănimii și față de destinul agriculturii românești;

constatând abandonarea totală a intereselor capitalului autohton și sufocarea întreprinderilor mici și mijlocii care au apărut în ultimii ani pe baza inițiativei private;

manifestând îngrijorare față de numeroasele atingeri aduse drepturilor și libertăților cetățenești, față de tendințele tot mai evidente de a atenta la prerogativele Parlamentului și de a-l subordona, ca o anexă servilă, puterii executive, față de încălcarea unor dispoziții ale Constituției și a legilor în vigoare, precum și față de unele practici specifice statului polițienesc;

sesizând că trăsăturile principale ale politicii actualilor guvernanți sunt minciuna, clientelismul ca formulă de guvernare, unele manifestări de lipsă de demnitate în raporturile cu străinătatea și aroganța față de cetățenii României;

inițiem următoarea Moțiune de cenzură:

1. În cele 6 luni ale actualei guvernări, sărăcirea populației României a atins cote de-a dreptul alarmante.

Condițiile de viață ale cetățenilor s-au degradat continuu, majoritatea covârșitoare a populației - muncitori, pensionari, țărani, tineri, intelectuali, salariați bugetari - trăind cea mai dramatică scădere a nivelului de trai. Cea mai elocventă dovadă în acest sens sunt cifrele Comisiei Naționale de Statistică, care atestă scăderea salariului real de la 76% în noiembrie 1996, la 49% în luna aprilie 1997. În aceeași perioadă, puterea de cumpărare a pensionarilor a scăzut de la 68% la 48%.

În pofida unor măsuri luate de guvernanți, protecția socială pentru copii și pensionari este total necorespunzătoare, comparativ cu explozia prețurilor din aceste 6 luni de guvernare.

Contrar obiectivelor asumate la învestirea Guvernului privind combaterea șomajului și crearea de noi locuri de muncă, în special pentru tineri, Executivul nu se preocupă deloc de principala măsură de protecție socială, respectiv asigurarea locurilor de muncă și crearea altora noi.

Apreciem ca un factor deosebit de grav, cu multiple incidențe asupra nivelului de trai, faptul că Guvernul nu numai că nu și-a respectat angajamentele privind îmbunătățirea condițiilor de locuit, dar a blocat, pur și simplu, aplicarea unor legi în vigoare, cum este de exemplu Legea locuinței.

Degradarea serviciilor medicale pentru populație și reducerea drastică a accesului la medicamente, pentru categorii largi ale acesteia, au antrenat o gravă înrăutățire a stării de sănătate a populației României, guvernanții vrând parcă, dinadins, să pună în aplicare afirmațiile cinice ale unui membru marcant al Cabinetului Ciorbea, care declara că, "E mai bine să moară acum o mie de oameni, decât un milion mai târziu". Astfel de abordări compromit însăși ideea de reformă socială, în componentele ei esențiale, afectând sever calitatea vieții în România.

2. Opțiunea actualei coaliții guvernamentale, dominată de C.D.R., pentru o acțiune programată de regres economic, ceea ce se reflectă în scăderea prevăzută a produsului intern brut pe 1997, cu 3% față de 1996, în hiperinflație, deprecierea nemaiîntâlnită a monedei naționale, practicarea unor dobânzi uriașe pe piața creditului. Această opțiune deci conduce la creșterea decalajului între România și țările Uniunii Europene, îndepărtând orizontul de integrare a țării noastre în structurile europene.

3. Abandonarea susținerii agriculturii românești și a intereselor țărănimii, prin renunțarea la facilitățile acordate producătorilor agricoli, se află în contradicție vădită cu politicile de subvenții consistente practicate de țările dezvoltate. Dacă adăugăm la aceasta și măsura reducerii accentuate și unilaterale a taxelor de import la produsele agro-alimentare, se ajunge, inevitabil, la lipsirea producătorului agricol autohton de sprijin și protecție, fapt ce va duce la falimentarea acestui sector vital pentru țara noastră.

4. Incapacitatea Guvernului actual, reflectată în lipsa oricărei strategii în domeniul politicilor industriale, investiționale și comerciale, destinate rentabilizării agenților economici viabili, stimulării capitalului autohton și a exporturilor, este de natură să provoace dezindustrializarea României și condamnarea ei la subdezvoltare.

Dovada concludentă a acestei opțiuni antinaționale o reprezintă faptul că, în loc de dezvoltare și modernizare, actualul Guvern procedează la lichidarea de întreprinderi și la falimentarea unor sectoare importante ale economiei, cu efecte catastrofale asupra viitorului economiei românești și asupra populației țării.

5. Guvernul Ciorbea, contrar promisiunii și angajamentelor luate față de populație și agenții economici privind reducerea fiscalității, a promovat și a adoptat, cu sprijinul majorității din Parlament, măsuri legislative care au mărit substanțial impozitele și taxele. Acestea au condus la sărăcirea populației, blocarea investițiilor, accentuarea subcapitalizării societăților comerciale, descurajarea exportului și a accesului capitalului autohton la acțiunile de privatizare, la creșterea blocajului financiar în economie.

6. Prin politica bugetară dezastruoasă a Guvernului Ciorbea, au scăzut considerabil posibilitățile de autofinanțare la nivel local, care se situează cu 40% sub cele din 1996. Aceasta a condus la restrângerea capacităților de acțiune a autorităților locale, degradarea serviciilor publice și a rețelelor edilitar-gospodărești.

7. Prin modificările pe care le propune la unele acte normative, îndeosebi la Legea învățământului și la Legea administrației publice locale, Guvernul cedează în mod sistematic și iresponsabil presiunilor autonomiste și separatiste, practicând tranzacții politicianiste, ce pun în pericol chiar unitatea statului român.

8. În cele 6 luni de guvernare, principala preocupare a coaliției aflată la putere a fost împărțirea, pe criterii politice și a unor interese de grup, a tuturor posturilor din administrația publică centrală și locală, din regii și societăți comerciale, inclusiv bancare. În acest fel, s-a renunțat total la principiul competenței, al valorii profesionale, iar actul administrativ și calitatea deciziilor au scăzut continuu în detrimentul intereselor cetățeanului și ale agenților economici.

9. Lipsa de profesionalism al actualului Guvern, incapacitatea sa organizatorică, declarațiile contradictorii ale membrilor coaliției guvernamentale, precum și amatorismul în abordarea unor probleme reale ale economiei, sunt dovedite și prin faptul că măsurile legislative și programele guvernamentale asumate la învestitură nu au fost nici măcar elaborate.

Confruntat cu propria-i neputință, cu teama de dezbaterile parlamentare și presați de condițiile și termenele impuse din afara țării, Cabinetul Ciorbea a căutat refugiul în folosirea excesivă de ordonanțe și ordonanțe de urgență, introducând autoritarismul și arbitrariul în practica politică, sustrăgându-se astfel controlului democratic, firesc al Parlamentului.

În concluzie, semnatarii prezentei Moțiuni de cenzură,

constatând incapacitatea Cabinetului Ciorbea de a guverna țara;

haosul economic creat în ultimele 6 luni;

nepăsarea și neglijența față de nevoile cetățenilor, precum și degradarea accentuată a condițiilor de viață ale populației;

acțiunile stăruitoare vizând restaurația în economie și în viața politico-socială;

existența unui pericol real ca populația, percepând eșecurile actualei guvernări, să-și piardă încrederea în valorile și instituțiile democratice;

se adresează tuturor membrilor Parlamentului ca, prin vot, să retragă încrederea acordată Guvernului Ciorbea, deschizând calea formării unui Executiv responsabil, competent și atașat intereselor naționale.

Această Moțiune de cenzură a fost inițiată de un număr de 140 de senatori și deputați, aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Democrației Sociale din România, Partidului "România Mare" și Partidului Unității Naționale Române.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea stângă a sălii).

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Conform Regulamentului, întrebăm pe inițiatorii moțiunii, dacă toți își mențin semnătura în continuare. (Din partea stângă: "Da!").

Nefiind nici o retragere, trecem mai departe.

În continuare, dăm cuvântul domnului prim ministru Victor Ciorbea. (În partea dreaptă se aplaudă puternic).

Din partea stângă a sălii:

Ca la Congres!

Domnul Victor Ciorbea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Moțiunea de cenzură este un instrument al democrației parlamentare, care este utilizat atunci când o parte a parlamentarilor, îngrijorată de evoluțiile Executivului, vrea să determine un vot de neîncredere dat de Parlament Guvernului.

Credem în acest instrument democratic, în rostul pentru care a fost creat și în rolul lui într-o societate democratică. Mai credem că redactarea unei moțiuni, mai cu seamă a uneia de cenzură, este o datorie pentru o opoziție serioasă, un gest de responsabilitate majoră față de destinele țării.

Citind această moțiune, nu pot să nu mă întreb: vrea opoziția căderea Guvernului? Nuu... Nuu... (Din partea stângă a sălii: "Da!"). Fiindcă nu dorește să-și asume răspunderea guvernării (aplauze în partea dreaptă a sălii), fiind prea preocupată în acest moment să supraviețuiască războaielor interne. (Eexplozie de aplauze în partea dreaptă a sălii).

Este opoziția îngrijotară de soarta națiunii? (Din partea dreaptă a sălii: "Nuu!"). În nici un caz! Anii scurși la guvernare ne-au dovedit că nici nu le pasă de noi. (Aplauze în partea dreaptă a sălii).

Și-au descoperit, brusc, semnatarii moțiunii, eventuale criterii de competență? Nu. Fiindcă, moțiunea este semnată de aceleași persoane care ne-au guvernat până în decembrie 1996 și știm cu toții cum ne-au guvernat. (Aplauze în partea dreaptă a sălii).

Trebuie să recunosc că am citit cu mare atenție numele celor care semnează această moțiune de cenzură (rumoare în partea dreaptă a sălii; din partea stângă: "Nu se vede!"): un fost Președinte, un fost prim ministru, foști președinți ai Camerelor, foști miniștri, șefi de agenții guvernamentale, oameni care au avut timpul și posibilitatea să facă ceva dintr-o economie care se simțea, acum 4 ani, infinit mai bine decât în noiembrie 1996. (Aplauze din partea dreaptă a sălii).

Dar am citit cu mare atenție și textul moțiunii și am realizat că incompetența demonstrată la guvernare de semnatari este depășită doar de ura pe care o nutresc față de toată lumea, din momentul în care au zburat, în urma alegerilor, din posturile pe care nu credeau că le vor părăsi vreodată. (Aplauze din partea dreaptă a sălii; din partea stângă: "Hai, că ai luat-o pe arătură!").

Vom răspunde punct cu punct acuzațiilor aduse (din partea stângă a sălii: "Ia auzi!") din respect pentru Parlament și pentru alegători, și vom răspunde exact cu seriozitatea și responsabilitatea cu care credem că ar fi trebuit să fie scrisă această moțiune.

Voi face doar o observație de început, aceea că este de-a dreptul cinic să ni se aducă acuze, de către domnul senator Ion Iliescu, în legătură cu scăderea nivelului de trai; să ne acuze domnul senator Nicolae Văcăroiu de abandonarea întreprinderilor mici și mijlocii; să ne acuze colegii domnului Mincu de deprecierea stării de sănătate a populației; (din partea dreaptă a sălii: "Aia e! Bravo!", aplauze); domnul Valeriu Tabără de dezinteres față de țărănime; de domnii Cosmâncă și Tărăcilă de minciună și clientelism politic. (Atmosferă tumultuoasă în partea dreaptă a sălii, aplauze însuflețite, urale)

Mai rămâne doar, să vină domnul Adrian Năstase, să ne acuze de izolarea României pe plan internațional (rumoare, aplauze în partea dreaptă a sălii) și domnul Viorel Hrebenciuc de corupție, și n-ar mai lipsi nimic. (Aplauze în partea dreaptă a sălii, atmosferă de satisfacție față de cele rostite de primul ministru; din partea stângă: "și Cataramă!").

Nu cerem decât o comportare civilizată, un limbaj decent și o dispută politică în limitele bunului simț.

Rețineți, vă rog, că este regretabil să folosiți în Parlament limbajul cu care vă tranșați certurile de partid. (Râsete și aplauze în partea dreaptă a sălii)

Doamnelor și domnilor semnatari ai moțiunii,

Regret, de asemenea, că trebuie să vă spun că nu ați înțeles nimic din înfrângerea din noiembrie 1996. Mai aveți ani buni de meditat, dar vă rog să o faceți fără să ne puneți bețe în roate, pentru că mai avem multe de reparat din ceea ce ați distrus dumneavoastră... (aplauze în partea dreaptă a sălii), trebuie să recunosc, cu un profesionalism desăvârșit. (Aplauze în partea dreaptă a sălii).

Orice om politic de peste hotare, cu care m-am înzâlnit, m-a întrebat și m-a întâmpinat cu aceeași replică: "De ce n-ați început mai devreme? De ce ați așteptat atât? Acum n-ați mai fi avut probleme nici cu aderarea la NATO, nici cu integrarea în Uniunea Europeană..."

E păcat că la această întrebare trebuie să răspundem noi și este nedrept că populația României trebuie să plătească pentru anii pierduți.

Acum, răspunsul la moțiune:

1. Situația economică gravă și blocajul financiar ce caracterizau România la sfârșitul anului 1996 au determinat restrângerea resurselor alocabile protecției sociale.

Bugetul de asigurări sociale de stat, în trecut excedentar, a devenit deficitar în anul 1995, iar în anul 1996, (din partea stângă: "Moștenirea!"), deficitul a atins aproape 499 de miliarde lei, (din partea stângă: "Greaua moștenire!").

Sunt cunoscute măsurile pe care le-am luat privitoare la indexarea salariilor, creșterea salariului minim pe economie, scutit de plata impozitului, majorarea alocațiilor pentru copii, de care beneficiază circa 5,9 milioane de copii, a pensiilor și a altor venituri, precum și acordarea compensației bănești pentru pâine, de care beneficiază peste 10 milioane de cetățeni.

Este de menționat că pragul cel mai scăzut al puterii de cumpărare al salariilor, înregistrat în luna martie 1997, față de luna octombrie 1990, este comparabil cu cel înregistrat în luna martie 1994, când a fost de 52,2%.

Cel mai mic nivel al pensiei reale, 49,1%, comparativ cu octombrie 1990, a fost înregistrat în noiembrie 1994, în condițiile unei rate a inflației reduse.

Vă mai amintiți cine era atunci la guvernare? (Din partea stângă: "Guvernul Roman!"). Noi și cetățenii, da.

Pensia medie pentru agricultori a crescut în termeni reali cu 105%. Cuantumul ajutorului de șomaj a crescut astfel încât, începând cu aprilie 1997, acesta acoperă integral creșterea medie prognozată a prețurilor pe semestrul I al acestui an.

În concordanță cu programul de restructurare și privatizare, și pentru reducerea șocurilor pe care reforma le produce asupra nivelului de trai, a fost elaborată, în colaborare cu sindicatele și patronatul, Ordonanța nr. 9, din acest an, cu privire la unele măsuri de protecție socială pentru persoanele ale căror contracte individuale vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective.

Suma totală de bani, acordată cu titlu de plată compensatorie, reprezintă 6, respectiv 9 sau 12 salarii nete pe economie, în funcție de vechime. Aplicarea prevederilor ordonanței respective este susținută prin alocarea a 1.049 miliarde lei din fondul de șomaj și urmează extinderea prevederilor acesteia și la alte categorii de persoane.

Pentru îmbunătățirea standardului de viață al cetățenilor vor fi înaintate imediat Parlamentului următoarele acte normative: Legea pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale, Legea privind înființarea și funcționarea fondurilor private de pensii, Legea cadru a asistenței sociale și altele.

În ce privește asigurarea locurilor de muncă, a fost completat art. 24 din Legea nr. 1/1991, astfel încât se asigură: acordarea de credite în condiții avantajoase, cu o dobândă de 25%, chiar în acest an, inclusiv pentru unitățile din cooperație.

Creșterea duratei de creditare de la 1 la 3 ani și condiționarea acordării creditelor de crearea reală de noi locuri de muncă și nu ca rezultat al disponibilizărilor potențialului existent.

Din sală:

Cu cât?...

Domnul Victor Ciorbea:

25%...

Afirmația că Guvernul, nu numai că nu și-a respectat angajamentele privind îmbunătățirea condițiilor de locuit, dar a blocat pur și simplu aplicarea unor legi în vigoare, cum este, spre exemplu, Legea locuinței, este hazardată și departe de adevăr. Și cine face această afirmație? Fosta coaliție, care în programul său de guvernare, prezentat în februarie '93, a prevăzut pentru perioada '93-'96 că va termina 64.000 de locuințe începute și a realizat doar 35.000 dintre acestea.

Se află în curs de înființare Fondul Național de Locuințe, după cum au fost definitivate propunerile de modificare a Legii locuinței. În bugetul de stat pe anul acesta, s-au prevăzut, în scopul menționat, cheltuieli de peste 300 miliarde lei, inclusiv pentru infrastructura rurală.

Degradarea serviciilor medicale pentru populație, reprezintă în întregime opera guvernării precednte. Indicii demografici și rezultatul neaplicării unor reforme reale, ci doar declarative, a serviciilor pentru sănătate se regăsesc în cifre statistice cutremurătoare ale "înțeleptei conduceri" aparținând echipei domnului profesor Mincu. Astfel, 12% decese în '96, față de 10,5% în '90. O rată a natalității de 10,5% în '96, față de 16% în '90. (Vociferări). Speranța de viață a ajuns în România, la sfârșitul anului '96, cu peste 6 ani mai redusă decât media Europei - 69,5 ani - numărul deceselor anuale ajungând să depășească cu 35.000 cel al nașterilor, înregistrând în ultimii ani un minus de 1,6 la mia de locuitori.

Vă reamintim, pentru că se pare că memoria unora dintre dumneavoastră este foarte scurtă, că actuala conducere a Ministerului Sănătății a luat măsuri speciale pentru protecția copiilor și vârstnicilor, prin înființarea a 42 de centre județene de diagnostic și tratament, cu acordarea de servicii medicale prioritare.

Accesul la medicamente este gratuit pentru copiii până la 16 ani, 4,7 milioane de persoane, pentru numeroase boli cronice cu frecvență crescută, și compensate cu până la 75% în cazul vârstnicilor, 4,2 de milioane de persoane, și cu 50% pentru restul populației.

Ar fi nevoie de o armată de finanțiști remarcabili pentru a demonstra pe ce ați cheltuit împrumutul de 150 de milioane de dolari de la Banca Mondială, ale cărui dobânzi le plătim noi acum.

2. Autorii moțiunii ne acuză de regres economic, ceea ce s-ar reflecta în scăderea prevăzută a produsului intern brut în 1997 cu 3% față de '96, în hiperinflație, în deprecierea nemaiîntâlnită a monedei naționale și practicarea unor dobânzi uriașe pe piața creditului.

Aș întreba: avea Guvernul nostru și o altă opțiune rațională fără a întoarce spatele legilor economice și criteriilor eficienței? (Vociferări). Partidele care au guvernat țara până în '96 au promovat cu uluitoare nonșalanță politica creșterii pauperizante. S-a produs pentru magaziile fabricilor, costurile au fost umflate, importurile au tot crescut, exporturile, în final, au stagnat, în timp ce profiturile unităților economice, acolo unde nu s-a lucrat în pagubă, au rămas la niveluri foarte joase. Rezultatul: numai în '96, în condițiile în care consumul intern s-a situat sub limita decenței, în România s-a consumat cu 2,4 miliarde dolari peste ce s-a produs, respectiv cu circa 6% din produsul intern brut, altfel spus, întreaga creștere economică s-a spulberat. Cine a avut nevoie de o astfel de creștere, care nu adus nici calmarea inflației și nici îmbunătățirea condițiilor de trai ale populației? Noi am optat pentru o creștere minus, ca să ieșim din minciună (aplauze din partea puterii), să terminăm și să temperăm inflația, să corectăm deficitele pentru a ne salva șansa de a fi creditați.

Ne acuzați că am provocat hiperinflație? Unde o vedeți? Teoriile moderne înțeleg prin hiperinflație o creștere generalizată a prețurilor cu mai mult de 50% pe lună. Or, în acest an, prețurile au crescut cu 13% în ianuarie, cu 18% în februarie, cu 30% în martie și cu 6,5% în aprilie. (Rumoare, vociferări în rândul opoziției).

Cea mai mare parte a acestei inflații reprezintă trecerea la adevărul prețurilor. Reamintesc că și Guvernul Văcăroiu, în 1993, când a făcut corecție de prețuri, a avut în luna mai o inflație tot de 30%, numai că atunci Guvernul a dat înapoi și efectele trecerii la adevărul prețurilor s-au stins imediat. Populația a suportat costul acestei corecții fără să culeagă și roagele la acea vreme. Acum, în '97, noi am fost nevoiți să facem o nouă corecție masivă, cu deosebirea că aceasta va fi și ultima. (Aplauze din partea puterii).

Deja inflația a început să scadă, iar din luna iulie creșterea prețurilor nu va fi în nici o lună mai mare de 2-3%. De aici înainte piețele vor fi lăsate să lucreze și veți vedea că efectele vor fi dintre cele mai benefice.

Ne acuzați, de asemenea, că am produs deprecierea nemaiîntâlnită a monedei naționale. Vă propun un scurt exercițiu de memorie, să vedem dacă deprecierea din acest an este, într-adevăr, nemaiîntâlnită. În '93, deprecierea leului față de dolar a fost de 300%, stimați domni și stimate doamne, semnatare ale moțiunii. Deprecierea din acest an nu va depăși 100%. E drept, cursul a făcut un salt în februarie-martie, influențat de curba inflației, dar și-a revenit repede și piața s-a stabilizat.

România are acum cea mai bună situație valutară din anii tranziției. Numai la data de 3 iunie am reușit să aducem în trezoreria țării peste 1 miliard de dolari, care se adaugă la triplarea rezervelor Băncii Naționale a României. (Aplauze puternice din partea puterii).

În sfârșit, ne acuzați de practicarea unor dobânzi uriașe pe piața creditului. Nu e nici în această privință vreo noutate. Dobânzi uriașe s-au mai practicat și cu mult mai mari în anii '93 și '94. Atunci, nivelul înalt al dobânzilor s-a menținut mai mult timp, în '97 saltul dobânzilor a produs un șoc de scurtă durată, care a trecut deja. Dobânzile au început să coboare și piața creditului dă semne de redresare. Sunt în măsură să precizez că la toamnă dobânzile vor coborî sub nivelul anului trecut, cu marea deosebire că vor fi stabile, în condiții sănătoase, de piață, fără a mai provoca efecte inflaționiste.

Agricultura. Afirmațiile prezentate în Moțiunea de cenzură în legătură cu sectorul agricol sunt nefondate. Ele atestă fie o necunoaștere a realităților, fie ignorarea acestora, fie o accentuată lipsă a capacității de a percepe și a înțelege schimbările în curs de desfășurare. Astfel, numai prin buget s-au alocat sub formă de subvenții și credite, peste 1.000 de miliarde lei pentru campania de primăvară.

În același timp, prefinanțarea extrabugetară pe bază de contracte a agricultorilor este, de asemenea, de peste 1.000 de miliarde lei. Ca urmare, în acest an, pentru prima dată sectorul particular a devansat ritmul de desfășurare al lucrărilor din sectorul de stat și, în pofida profețiilor sumbre ale opoziției, exprimate și în precedenta moțiune, lucrările agricole de primăvară (râsete, rumoare)...

Din sală:

Este vară deja...!

Domnul Victor Ciorbea:

... se desfășoară normal, peste 95% din suprafețe, programate să fie semănate, au fost deja însămânțate. Se subvenționează direct și transparent producătorii agricoli la nivelul posibilităților reale ale economiei. Aceștia vor primi direct pentru lucrările agricole de toamnă circa 1.400 de milioarde lei. În plus, prin politica promovată, urmărim atragerea capitalului străin în agricultură, primele rezultate fiind vizibile.

Referitor la reducerea nivelului taxelor de import, trebuie avut în vedere faptul că la 1 iulie '95, fostul Guvern a ridicat un adevărat zid vamal, bazat pe taxe de peste 200%, nepracticate în nici o țară europeană, taxe care reprezentau, de fapt, bani scoși din buzunarul cetățeanului. Actualele tarife vamale sunt de natură să protejeze marea majoritate a producătorilor agricoli, să-i stimuleze pe cei eficienți și, în același timp, să transmită semnale clare celor ineficienți.

4. România a moștenit o dezvoltare industrailă inadecvată, cauzată de o politică izolaționistă. Fără aport substanțial de capital extern, România nu are resursele materiale și financiare necesare susținerii tuturor acestor ramuri industriale. Nu mai este un secret pentru nimeni că politica în domeniul industrial, condusă în ultimii ani, s-a dovedit a fi un eșec.

Guvernul își asumă răspunderea de a începe o reală restructurare industrială, operând selectiv prin susținerea numai a acelor ramuri și sectoare care vor putea face față concurenței cu viitorii noștri parteneri din structurile economice ale Uniunii Europene.

Guvernul a luat măsurile necesare creării unei economii de piață reală având la bază legi economice și nu hotărâri administrative, care să reflecte deformat eficiența întreprinderilor. Politica comercială de liberalizare a prețurilor permite dezvoltarea substanțială a schimburilor, creșterea eficienței activității operatorilor economici și a competitivității lor pe piața internă și externă.

Semnatarii Moțiunii ne acuză că nu avem nici o strategie de investiții. Fals. Numai în transporturi vor fi investite circa 1,2 miliarde de dolari, din care peste 800 de milioane de dolari din credite externe și echivalentul a circa 400 de milioane de dolari transferuri din bugetul de stat. De asemenea, din fondurile speciale pentru infrastructura feroviară și pentru infrastructura rutieră, vor mai fi investite echivalentul a circa 500 de milioane de dolari. Aceste sume înseamnă crearea a aproximativ 40.000 de noi locuri de muncă, fără a lua în considerare că fiecare constructor creează 5 locuri de muncă în industria orizontală.

Cât privește acuzația potrivit căreia Guvernul procedează la lichidarea de întreprinderi și falimentarea unor sectoare importante ale economiei, aceasta vădește o totală necunoaștere a legilor economice. Cum am mai spus, nu Guvernul închide fabrici și nici FPS-ul. Le închide piața prin funcționarea legilor economiei de piață. Cât despre efortul de privatizare pe care îl întreprinde Executivul, în primele 5 luni ale acestui an, au fost privatizate peste 800 de societăți conmerciale, totalizând un capital social aferent al acțiunilor vândute de peste 570 de miliarde lei, în care își desfășoară activitatea peste 68.000 de salariați.

5. O altă acuzație nefondată, lipsită de o elementară corespondență în realitata actelor de guvernare ale actualei coaliții, este aceea că am mărit substanțial impozitele și taxele. Acuza este lipsită de obiect, dar îmi oferă prilejul să fac încă o dată cunoscute câteva măsuri și proiecte ale Guvernului, care au tocmai scopul de a diminua presiunea fiscală asupra cetățenilor.

În cursul primelor 6 luni de guvernare, au fost inițiate acte normative menite să reducă sau să aplice excepții la taxele vamale pentru produsele agricole, precum și pentru o serie de produse industriale utilizate în sectorul agriculturii. Dar, probabil că acuzația se referă la creșterea accizelor la băuturi spirtoase și țigări de calitate medie, ceea ce ne spune multe despre inițiatorii Moțiunii, sau cel puțin despre unii dintre ei. (Aplauze puternice din partea puterii).

Dincolo de faptul că măsura în sine are un efect temporar, deoarece se aplică până la sfârșitul anului, opoziția se face că nu știe că prin atragerea de noi resurse la buget și prin limitarea deficitului bugetar, cu ajutorul veniturilor suplimentare opținute pe băuturi și țigări, se permit scutiri de taxe pe valoara adăugată pentru activitățile de editate, tipărire și difuzare a ziarelor. Putem înțelege de aici că tocmai liberalizarea taxelor pentru presă descurajează actuala opoziție, fidelă aversiunii ei față de presa liberă. În ceea ce ne privește, Guvernul nostru a hotărât ca presa să fie transportată la prețul de 1 leu/tonă pe orice distanță din țară.

Se cunoaște, de asemenea, că Guvernul nu apromovat proiecte de legi pentru noi impozite și taxe, nici de majorare a celor existente și introduse chiar de autorii acestei Moțiuni, ci, dimpotrivă, a făcut publică dorința de a reduce fiscalitatea între altele prin suspendarea perceperii impozitului pe venitul agricol până în anul 2000, începând cu luna iulie anul acesta.

6. Am afirmat încă de la început că bugetul de stat pe acest an este unul de austeritate. Acesta este structurat astfel încât să asigure macrostabilizarea, ceea ce presupune refacerea principalelor echilibre din economie, distruse de politica fostei guvernări. (ilariate, rumoare) Noi ne ținem de cuvânt și rezultatele măsurilor luate în primele 6 luni dovedesc că ne aflăm pe drumul cel bun, care nu poate fi decât cel al economiei de piață autentice și nu cel al unor variațiuni pe tema centralismului, combinate cu tipărirea de bani sau hârtii de valoare, pe care le-ați emis, domnilor, în plină campanie electorală și pentru care, astăzi, trebuie să plătim mai mult decât am putut aloca pentru întregul învățământ. Sumele defalcate din impozitul pe salarii, aprobate pe anul '97 pentru unitățile administrativ-teritoriale, au înregistrat o creștere de 118,1% față de anul '96, iar transferurile din bugetul de stat către bugetele locale au sporit cu 85,2%.

Comparativ cu volumul fondurilor repartizate de la bugetul de stat către bugetele locale, creșterea prognozată pe anul acesta a veniturilor proprii ale unităților administrativ-teritoriale este de 29,8%, în condițiile în care impozitele și taxele locale nu au fost actualizate din anul '94, în funcție de rata inflației, așa cum prevăd cele menționate în Legea 27 din '94, în spiritul cărora cu 3 luni înainte de începerea anului următor, taxele trebuie modificate prin hotărâri adevate. Gradul de autofinanțare a bugetelor locale în anul '97 este de 62,8% față de 62,6% în anul '96, în condițiile în care totalul cheltuielilor prognozate pe anul '97 a crescut cu 85,7% față de anul trecut.

7. Punctul 7 din prezenta Moțiune de cenzură mi se pare a fi cea mai gravă ofensă ce se poate aduce unui Guvern, deoarece el conține și acuzația de trădare de țară. (Vociferări, rumoare). Prin conținutul lipsit de responsabilitate și prin folosirea unei terminologii violente, această acuzație nu face decât să dezvăluie incapacitatea partidelor din opoziție de a înțelege și susține integrarea României în sistemul european de valori.

În schimb, dovedește pe deplin aceeași unitate în intoleranță pe care partidele semnatare ale Moțiunii au manifestat-o și când au guvernat.

De ce ați semnat și ratificat Tratatul de bază cu Ungaria, domnilor semnatari ai Moțiunii? Doar pentru a vă asigura pentru scurt timp aplauze anemice din parta comunității internaționale? Oare dumneavoastră nu ați auzit de Carta Europeană a Limbilor Minoritare și Regionale ale cărei documente de preaderare le-a semnat Guvernul Văcăroiu? Dar de Carta Europeană a Autonomiei Locale a cărei aderare a fost în prealabil negociată de domnul Meleșcanu și apoi promulgată de președintele Partidului Democrației Sociale, domnul Ion Iliescu?

Din sală:

Cum e cu Odorheiul?!... Dar Ucraina?!...

Domnul Victor Ciorbea:

Din fericire, noi nu aplicăm această marcă înregistrată de politică externă. Pentru noi, cuvântul dat este dat pentru a fi respectat iar tratatele, contractele, acordurile semnate pentru a fi puse în aplicare în litera și spiritul lor. (Aplauze, dreapta sălii)

Evident, modificările Legii învățământului au în vedere principiile suveranității naționale și integrității teritoriale, ...

Domnul Dumitru Bălăeț ( din bancă) :

Care, care?

Domnul Victor Ciorbea:

...al inviolabilității granițelor, prevăzute atât de Constituție, cât și de documentele internaționale.

Domnul Dumitru Bălăeț (din bancă):

O minciună, domnule!

Domnul Victor Ciorbea:

Suntem pentru integrarea între majoritatea românilor și minoritățile naționale nu pentru o dezvoltare separată și, mai ales, suntem împotriva creării unui sistem paralel de învățământ. Este interesul tuturor minorităților naționale să studieze limba română ca limbă oficială în stat, asigurând toate condițiile pentru însușirea și folosirea ei corectă.

Modificările aduse Legii administrației publice locale au vizat cu precădre următoarele obiective: realizarea unei reale autonomii locale și descentralizarea serviciilor publice prin statuare fără echivoc a principiului subsidiarității, principiu de mare actualitate a cărui aplicare are ca efect responsabilizarea autorităților celor mai apropiate de cetățean. Dacă măcar ați citi modificările aduse Legii administrației publice locale ați înțelege că art.1 alin.4 din lege statuează, fără putință de echivoc, următoarele: "Aplicarea principiilor enunțate nu poate aduce atingere caracterului de stat național unitar al României" iar în art.25 alin.2 se menționează: "Documentele ședințelor de consiliu se întocmesc în limba română" și apoi la art.58 alin.2 "Actele oficiale se întocmesc în limba română". Aceasta înseamnă în opinia dumneavoastră: "...tranzacția politicianistă cu forțe autonomiste și separatiste, care pun în pericol unitatea statului român"?

Deputați din Opoziție:

Da, da!

Domnul Victor Ciorbea:

Punctul 8. Punctul cel mai bizar al moțiunii este acela prin care ni se impută o așa-zisă împărțire pe criterii politice a tuturor posturilor din administrația publică centrală și locală. (Aplauze, stânga sălii, manifestări de aprobare) Ciudățenia acestei acuze vine din faptul că rezultatele administrației dumneavoastră au fost dezavuate clar de votul majorității populație în noiembrie '96. (Aplauze din partea parlamentarilor arcului guvernamental).

Parlamentari din Opoziție:

Ciolanele, ciolanele!

Domnul Victor Ciorbea :

În structurile administrației publice centrale și locale există specialiști, dar ei nu au fost folosiți pentru că altfel nu se explică haosul birocratic și dezordinea funcțională pe care am găsit-o la preluarea guvernării...

Domnul Marțian Dan( din bancă):

Se vede.

Domnul Victor Ciorbea:

Executivul actual poate să asigure Parlamentul și populația că avem nevoie de toți specialiștii pe care-i are țara, că nu ne putem lipsi de niciunul și că am dori să avem mai mulți, dar trebuie să se înțeleagă faptul că a fi posesor al unei diplome și a unei funcții în aparatele administrației centrale sau locale nu înseamnă automat că ești specialist. De altfel, tuturor românilor le este limpede în memorie afirmația unui lider marcant al P.D.S.R. potrivit căreia, la acea dată, semnatarii moțiunii nu puteau conduce țara decât cu oameni de partid.

9. Ultima acuzație din moțiune este tot atât de falsă ca și cele care au precedat-o. În cele șase luni, Executivul a elaborat peste 600 de acte normative, din care peste 120 de proiecte de legi și ordonanțe.

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Unde sunt legile, domnule?

Domnul Victor Ciorbea:

În ceea ce privește programele, spre deosebire de Guvernul Văcăroiu, care a prezentat la patru luni de la instalare o schiță de program sau cum vă place s-o numiți, noi am prezentat un amplu și serios program de guvernare, însoțit chiar și de un program pe termen scurt.

Nu vă amintiți, domnilor din Opoziție, că ne-ați descoperit în cursul dezbaterilor din decembrie o greșeală la pagina 116? Și nu mai târziu de săptămâna aceasta, Guvernul a prezentat un program detaliat de aplicare a reformei globale pentru care și-a asumat, pentru prima dată în istoria noastră, răspunderea în fața Parlamentului. (Aplauze, dreapta sălii)

Sper să vă asumați și dumneavoastră răspunderea față de cei care ne urmăresc pentru cele patru moțiuni simple și două moțiuni de cenzură depuse în ultimele două luni. Asta da Opoziție constructivă! (Aplauze, dreapta sălii)

Activitatea legislativă menționată demonstrează contrariul celor susținute în moțiunea de cenzură, în sensul realizării măsurilor legislative prevăzute de Programul de guvernare asumat la învestitură.

În ce privește ordonanțele de urgență, Guvernul nu se sustrage controlului democratic al Parlamentului, întrucât toate ordonanțele de urgență sunt supuse dezbaterii și aprobării dumneavoastră. Am avut, însă, prea multe lucruri de schimbat, într-un termen prea scurt, la un cadru legislativ pe care dumneavoastră l-ați creat, domnilor, acum în Opoziție, pentru a putea folosi întotdeauna procedurile obișnuite.

V-am prezentat toate datele care descriu în cel mai exact mod activitatea noastră, mersul reformei în România și perspectivele de dezvoltare. Practic, nimic din moțiunea de cenzură despre care vorbim nu se bazează pe fapte reale, ci doar pe amintiri ale fostului executiv.

Această moțiune ar fi fost perfect justificată acum un an, dar în acest moment este fără obiect și fără substanță. Aduceți-vă aminte, doamnelor și domnilor parlamentari, semnatari ai moțiunii...

(Gălăgie, proteste din partea Opoziției)

Domnul Dumitru Bălăeț (din bancă):

De Churchil...

Domnul Victor Ciorbea:

...că nu numai Executivul răspunde pentru ceea ce face și pentru ceea ce nu face. Și mai aduceți-vă aminte că imunitatea parlamentară nu vă pune la adăpost de răspunderea politică...

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Cum vă permiteți așa ceva? Ce faceți, ne amenințați?

Domnul Corneliu Vadim Tudor (din bancă):

De ce amenințați Parlamentul, unde s-a mai pomenit așa ceva?!

Domnul Victor Ciorbea:

Doamnelor și domnilor parlamentari, semnatari ai moțiunii, vă reamintim că ați furat deja patru ani din timpul Reformei, din șansele României și din viețile noastre. (Aplauze, dreapta sălii)

De aceea, constatând incapacitatea partidelor semnatare ale moțiunii de a contribui la reconstrucția României, constatând ura care răzbate din fiecare rând scris de partidele semnatare și neputința păstrării ritmului impus din Guvern pentru redresarea țării, observând cu îngrijorare dezinteresul partidelor semnatare pentru problemele fundamentale ale țării și pentru marile examene pe care România trebuie să le treacă în această perioadă, sesizând că trăsăturile principale ale partidelor semnatare ale acestei moțiuni rămân minciuna și oportunismul politic... (Dezaprobare din partea Opoziției.) ...le atragem atenția că, după ce au eșuat în tentativa de a guverna România, dovedesc că nu reușesc nici măcar să realizeze o opoziție credibilă. (Aplauze, dreapta sălii)

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Vă rog să votați în așa fel încât Programul de reformă și de însănătoșire a României să meargă mai departe, înțelegând, cum ați făcut-o mereu,...

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Cadrilul bătrânilor!

Domnul Victor Ciorbea:

...că nu noi contăm, ci România!

Vă mulțumesc. (Aplauze, dreapta sălii)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim domnului prim-ministru pentru cuvântul domniei-sale, care s-a desfășurat pe 50 de minute.

Urmează ca pentru replica finală să acordăm din timpii partidelor din arcul guvernamental.

Are cuvântul, în continuare, domnul Mircea Dumitru Coșea din partea Grupului P.D.S.R.

Domnul Mircea Dumitru Coșea:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor,

Domnilor miniștri,

Domnule prim-ministru,

Ascultându-vă, citindu-vă am observat că vă plac citatele, că vă plac proverbele și zicătorile, de aceea am să pun această intervenție sub semnul unui proverb. N-am găsit nimic din Churchil sau din altcineva, așa încât am să vă spun că ...(Rumoare în sală deoarece nu se aude, i se solicită să îndrepte microfoanele) Îl țin cât pot, mai mult nu se poate...

Domnul Ion Diaconescu:

Rugăm domnii din partea stângă să păstreze liniștea. O să aveți microfonul vreme de ore întregi să vă spuneți punctul de vedere. Păstrați-vă energia pentru atunci, nu vă obosiți!

(Rumoarea continuă, vociferări)

Domnul Mircea Dumitru Coșea:

Se aude acum? - Da.

Domnule prim-ministru,

Aș fi vrut să mă adresez dumneavoastră, dar stau cu fața spre sală ca să se audă în microfon.

Deci, domnule prim-ministru, pun această intervenție sub semnul unui proverb, și anume: Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face! De ce? Pentru că, acum câtva timp, ca membru al fostului guvern, stăteam și eu pe această bancă, atunci când erau moțiuni de cenzură. Și nu-mi plăcea când cineva, persoană importantă, venea și spunea "ce fel de guvern sunteți? Pe timpul meu, oul era 5 lei iar acum este 100?" De aceea, eu n-am să vă spun că pe timpul dumneavoastră este 400 de lei, că știu că nu vă face plăcere...

Din sală:

Este mai mult!

Domnul Mircea Dumitru Coșea:

...sau 500, sau 600.

Plec de la ideea că această moțiune trebuie să aibă un aspect constructiv și trebuie să lămurească anumite aspecte ale situației economice, ale situației sociale ale acestei țări. De aceea, domnule prim-ministru, am să încerc să vorbesc lucruri care dumneavoastră vă plac, și anume despre modelul Reformei în România, pe care dumneavoastră l-ați prezentat într-o cuvântare recentă și pe care îl considerați ca fiind o reușită. Trebuie să vă spun, domnule prim-ministru, că este un model de toată valoarea, este modelul teoretic al Băncii Mondiale și a Fondului Monetar, este un model pe care nu pot decât să-l aprob, este un exemplu de clasic în economie și sunt fericit că dumneavoastră n-ați avut complexe ca să-l preluați așa cum vi l-a dat cineva sau cum vi l-a livrat. (Dreapta sălii: Bravo!)

Este foarte bine că beneficiem de experiența și gândirea economică a fondurilor monetare și financiare internaționale, este foarte bine că beneficiem de un sprijin din partea lor.

Domnule prim-ministru,

Aplicarea acestui model presupune trei condiții de bază.

În primul rând, presupune respectarea strictă a termenelor de aplicabilitate a măsurilor. În al doilea rând, presupune o secvenționalitate precisă a măsurilor pe care le luați, ordinea lor trebuie să fie logică și coerentă iar, în al treilea rând, presupune o concepție unitară la nivelul Guvernului.

Intervenția mea este bazată pe acest lucru, și anume: modelul este foarte bun. Aș vrea să vă atenționez cu tot respectul asupra modului în care îl aplicați, deoarece aplicabilitatea lui nu se dovedește și nu poate fi acum, la această dată, evaluată cu cifre. Cifrele, domnule prim-ministru, și folosesc un citat dintr-un economist celebru, a trăit acum vreo două sute de ani, cifrele sunt ușor de interpretat. Acest economist spunea: "Un contabil bun poate foarte ușor să transforme un bilanț dintr-o sală de bal într-un cimitir și invers". Problema este că tendința procesului și fenomenului economic, drumul pe care merge România astăzi, sunt îngrijorătoare, pentru că aplicarea acestui model nu este atât de corectă și de normală pe cât ar trebui.

Aș vrea să vă atenționez cu toată stima asupra a trei elemente importante.

Domnule prim-ministru,

Nivelul la care a ajuns consumul în România este întrijorător de mic. Este un nivel dramatic de scădere a nivelului de trai, într-o perioadă foarte scurtă, la un plafon extraordinar de mic și aș vrea să vă spun că este un mare pericol ca acest proces să fie ireversibil sau extrem de greu de reparat în timp. Vă rog să acordați toată atenția acestui lucru.

În al doilea rând, aș vrea să vă spun că se prefigurează un fenomen foarte îngrijorător, acela al împiedecării sectorului privat din România , atât cât este el, și aș vrea să vă spun că totuși, la încheierea mandatului vechiului Guvern, el a reprezentat mai mult de jumătate, mai mult de 50% în crearea p.i.b.-ului, acest sector este pus în dificultate. Măsurile pe care le luați dumneavoastră, apreciate sau nu, în domeniul fiscal, în domeniul creditului, în domeniul luptei contra corupției nu sunt întotdeauna atât de bine aplicate și corect încât să atingă pe cei, într-adevăr, vinovați. Ele ating într-o manieră neuniformă, într-o manieră nesectată pe toată lumea, iar acest sector este în pericol. Numărul falimentelor s-a înmulțit foarte mult, sunt multe firme particulare care nu mai pot plăti salariile; pentru prima oară în istoria de după '89, sectorul particular generează șomaj. Este foarte îngrijorător.

Domnule prim-ministru,

România are de întâmpinat o concurență enormă în viitor pentru aderarea sau integrarea europeană, nu mă refer la NATO, mă refer la integrarea economică. Singurul partener acceptat, singurul partener viabil în negocieri va fi capitalul autohton românesc. (Aplauze)

Vă rog să acordați atenție acestui capital, care cu greu și cu mult curaj se înfiripează în România. El este purtătorul unei noi structuri sociale - a clasei de mijloc. El va fi cel care ne va reprezenta în negocieri. Guvernele, președinții, parlamentele trec. Această clasă de mijloc, acest capital național nu numai că va promova România, dar o și va apăra în viitor! (Aplauze) Aveți grijă, vă rog, ca acest capital să nu fie în pericol.

Aș vrea să vă mai spun, domnule prim-ministru, că mă îngrijorează faptul că aplicarea acestui program, corect din punct de vedere teoretic, diminuează șansele României pentru integrarea europeană. Toată lumea știe că diferența economică între România și partenerii sau competitorii ei pentru integrare, mă refer la țări cum ar fi Polonia, Cehia sau Ungaria, este încă mare, iar efortul nostru este ca acest decalaj să se reducă. Aplicarea acestui model, care este, domnule prim-ministru, un model de asanare economică, nu un model de dezvoltare economică, cu alte cuvinte este un model pe termen scurt, or, dumneavoastră nu aveți încă un model de strategie de dezvoltare, duce la proiectarea unei imagini defavorabile a României în anul 2000. Nu o spun eu, o spune Ministerul Reformei, vă rog să vedeți (arată ziarul), publicat în ziar, "Economia românească la orizontul anului 2000". Ritmurile prevăzute pentru anul 2000, pe baza acestui model, ne situează la un nivel inferior țărilor din jurul nostru, la un nivel care va mări decalajul. Vă rog să acordați atenție și acestui lucru.

Stimați parlamentari ai cercului guvernamental,

În cele șase luni care au trecut, impresia mea este că am ajuns de la animozitate la o anumită înțelegere, a faptului că avem o datorie toți, indiferent de băncile pe care le ocupăm: datoria față de cei care ne-au ales, iar pe cei din Opoziție, slavă Domnului, că ne-au ales destui, avem o datorie ca să ducem țara și Reforma mai departe.

Aș vrea să vă spun că vă invidiez foarte mult, pentru că sunteți într-o condiție pe care niciodată, după 1989, o putere nu a avut-o. Aveți niște oportunități care sunt niște credite în alb, niște elemente de aur pentru dezvoltarea noastră.

În primul rând, vă bucurați de un suport popular pe care nici un guvern, nici o putere nu le-a avut până acum. (Aplauze, dreapta sălii). E o realitate!

Parlamentari PRM, PUNR:

Nu mai are acum acest suport.

Domnul Mircea Dumitru Coșea:

Vă rog să așteptați să închei!

În al doilea rând, vă bucurați mai mult ca oricare alt guvern de sprijinul și simpatia străinătății, ceea ce este un factor extraordinar. (Aplauze dreapta sălii) Și vă mai bucurați, doamnelor și domnilor, de un lucru pe care cu greu o să-l recunoașteți, dar eu vi-l spun, vă bucurați de existența unei infrastructuri a economiei de piață, creată de guvernele anterioare. (Aplauze, stânga sălii) Deci, aveți oportunități care vă situează din punct de vedere istoric pe culmea potențialului de modernizare și de civilizare a României. Vă rog foarte mult, nu pierdeți această oportunitate. Nu sunt oportunitățile, până la urmă, ale dumneavoastră, ale domnului Ciorbea, domnul prim-ministru, dânsul deja are și un alt loc dacă se întâmplă ceva, (Aplauze, rumoare, râsete, stânga sălii) sunt oportunitățile acestei națiuni pe care noi o reprezentăm. Aveți datoria să vă îndeplinți obligațiile pe care vi le-ați luat, iar noi avem datoria să sprijinim ceea ce este logic, ceea ce este drept și național în reforma pe care trebuie s-o facem.

Vă avertizeze cu tot respectul că aceste oportunități pe care le aveți sunt în curs de a fi pierdute, deoarece modelul aplicat nu are, așa cum am spus, potența pe care ar fi trebuit ca s-o aibă. Nu sunt afirmații gratuite. Vă rog să vedeți această publicație prestigioasă (O arată sălii) "Bussiness Central Europe" din mai 1997. Atenție mare, doamnelor și domnilor, pentru prima oară apare un articol care critică acest guvern. "Reforma este acră în România", se vorbește aici, "Guvernul nu face pași înainte decât împins în spate de Fondul Monetar și Banca Mondială". Vă rog, luați în considerare această atenționare a celor care v-au acordat simpatia și care vă sprijină, luați în considerare faptul că anumite elemente, dacă sunt acum pierdute din mână, nu mai pot fi reparate mai târziu.

Eu, personal, cred că ar fi bine dacă acest Guvern ar lua în considerare ceea ce s-a spus, cred c-ar fi bine dacă dumneavoastră, domnilor și doamnelor deputate ale puterii, v-ați gândi la posibilitatea îmbunătățirii acestui Guvern cu persoane foarte competente, pe care știu că le aveți, ar fi bine dacă ați analiza cu mai multă autocritică activitatea Guvernului, pentru că festivismul cifrelor, așa cum spunea citatul pe care i l-am prezentat domnului prim-ministru pentru colecția dânsului de citate, cifrele pot fi oricând interpretate dar realitatea rămâne aceeași, iar oportunitatea pe care România o are astăzi, ca urmare a faptului că am devenit o țară democratică, și din '89 până acum, toți cei care au lucrat pentru această țară au creat un sistem democratic și v-au ales pe dumneavoastră în mod democratic, această oportunitate poate fi pierdută.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Are cuvântul domnul senator Radu Vasile, PNȚCD, și se va pregăti doamna Paula Ivănescu, PD.

Domnul Radu Vasile:

Domnule președinte,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnule prim-ministru al Guvernului României,

Domnilor miniștri,

Fără îndoială că din toate instrumentele de luptă parlamentară, Moțiunea de cenzură reprezintă instrumentul fundamental prin consecințele înscrise în Regulament și în Constituție. Fără îndoială că Moțiunea de cenzură este un moment în care se pot evalua fapte, realități, se pot trage concluzii.

În același timp, dacă îmi permiteți un mic racursiu istoric, de istorie contemporană, și ca să-l citez pe colegul de Senat, Dumitrașcu, de istorie lirică, aș vrea să reamintesc celor care astăzi sunt în Opoziție modul în care au fost tratate moțiunile prezentate de fosta Opoziție, actuala putere. Pe lângă o doză de ironie vrută, distrugătoare pentru reprezentanții Opoziției, pe lângă o bagatelizare a intervenției Opoziției de atunci, primul-ministru și ceilalți se plasau pe o poziție de superioritate, ca atotștiutori și care aveau în mână toate soluțiile.

Mă bucur că din partea Opoziției a luat cuvântul domnul deputat și profesor universitar Mircea Dumitru Coșea, care a imprimat o analiză corectă și serioară. Sperăm că acest prilej va determina o astfel de analiză.

Această moțiune, care cuprinde cele 9 puncte, considerate ca elementele centrale de critică aduse actualului Guvern, o consider de la început ca mult prea timpurie, ca mult prea nelegată de realitate. Pornesc de la un singur element specific în macro-economie, și cei care cunosc știu acest lucru, că oricărei măsură după aplicare îi trebuie o leacă de timp, îi trebuie un timp între 4 și 6 luni, ca să-și dea rezultatele.

Prin urmare, ceea ce vedem noi aici, astăzi, ar putea fi rezultatul măsurilor realmente catastrofale, adoptate în 1996, ale Guvernului anterior. (Aplauze, dreapta sălii)

În al doilea rând există, fără îndoială, observații corecte, în special în luarea de cuvânt a domnului profesor Coșea, dar, cu tot respectul și colegialitatea, îi atrag atenția că, în mod normal, cererea se poate prăbuși, se poate scădea un anume timp, dar nu este ireversibilă, alte procese pot deveni ireversibile.

Programul actual este un program, așa cum bine s-a spus, de asanare economică. Programul acesta are în vedere reducerea până la zero, dacă se poate, a pierderilor din economie.

Nu se poate face un bilanț oricât s-ar încerca, decât numai sub aspect politic, deci, ca semnal politic, numai la 4 luni sau 5 luni sau chiar 6 luni de la instaurarea noului Guvern. Nu au cum să fie concludente datele respective. Dacă ne oprim la nivelul lui martie, avem altă concluzie, dacă ne oprim la nivelul aprilie pot apare alte concluzii, dar pentru a avea o imagine corectă trebuie să se cuprindă o perioadă logică de timp care este minimum un an.

Și acum, dați-mi voie, pentru că nu sunt în general partizanul, chiar în intervenții economice, folosirii cifrelor, deși mi se par interesante, dați-mi voie să mă refer numai la pct.2 al acestei moțiuni. De la început vă spun că este cea mai slab realizată ca fundamentare științifică. Vă citez: "...opțiunea actualei coaliții guvernamentale dominate de CDR pentru acțiune programată de regres economic, ceea ce se reflectă în scăderea prevăzută a produsului intern brut pe '97 cu 3% față de '96, hiperinflație, depreciere nemaiîntâlnită a monedei naționale, practicarea unor dobânzi uriașe pe piața creditului conduc la creșterea decalajului...".

Să luăm pe rând și foarte pe scurt cele trei elemente ale acestei afirmații, rămânând la sfârșit concluzia legată de creșterea economică a produsului intern brut real.

Hiperinflație. Doamnelor și domnilor, orice om, sau, mă rog, orice specialist știe că hiperinflația este definită ca un proces inflaționist de mare amploare care stabilește o rată a inflației de în jur de 40% pe lună. A vorbi de hiperinflație, cred eu că este o scăpare de condei din partea specialiștilor din opoziție. Se poate vorbi, fără îndoială, de un proces inflaționist care are o anumită tendință, dar permiteți-mi să atrag atenția asupra unor cifre globale și vă asigur că cifrele sunt de mare acuratețe, deci, nu mă refer numai la Comisia Centrală de Statistică ale cărei instrumente, după părerea mea, nu au progresat după 1996 în analiza economică și aș vrea să menționez câteva date.

În 1992, deci, mă refer la un an, nu la 3 luni de zile, în 1992 rata inflației - 199,2%, în 1993 - 295,50%, cea mai mare rată a inflației din istoria modernă a României, în '93 exista, cred, un alt prim-ministru.

În 1994 s-a produs o scădere de până la 61-70, în '95 efectele din '94 s-au văzut în 27-80, în '96 a crescut, fiind și un an electoral, la 56-60.

Primul trimestru sau primele 4 luni ale acestui an nu ne dau certitudinea, așa cum se scrie aici, că este hiperinflație, că vom avea o inflație mai mare de 110, între 90 și 110-115% din 1992-93 deci, cu mult față de performanțele Guvernului actual, la începtul guvernării lor.

Dobânzi "uriașe", citez cuvântul "uriașe", adică sublinez cuvântul "uriaș". Și am să vă dau aceleași cifre, chiar cu riscul de a vă plictisi. În 1992, rata dobânzii la băncile comerciale, și am să revin cu explicațiile în cauză, a fost de 72%, în 1993 de 105,8%, în 1994 de 228,3%, în 1995 de 26,3%, în 1996 de 91,7, când, o să observați o componentă importantă, se vede că a fost an electoral. Acestea sunt dobânzile creditelor la clienții comerciali, care nu fac parte din categoria creditelor speciale sau cu dobândă preferențială. Or, în 1992, 94,6% din credite erau de categoria credite preferențiale și cu subvenții. În 1993 - 74,9, deci, creditele obișnuite în 1992 erau vreo 5,4%, restul erau preferențiale, subvenționate. În 1994-95 s-a produs o scădere, în 1996, repet, an electoral, se ajunge la 73,7.

Numai în 1996 dacă luăm, din totalul creditelor speciale și preferențiale de 19.788,8 miliarde lei, creditele agricole au reprezentat 55,5%, în condițiile în care, toată lumea își aduce aminte că, noi, ca parlamentari, am parcurs mai multe crize agricole, în ghilimele crize, ba "criza recoltei", ba "criza însămânțărilor", ba "bătălia agricolă" ș.a.m.d.

Extrem de nocivă a fost această practică pentru economie atât prin pierderile prin dobândă, dar și prin faptul că majoritatea lor au fost adăugate la arierate, care, practic, sunt nerecuperabile. Așa se explică de ce acest program a avut în vedere eliminarea pierderilor care au fost puse în practică de guvernul anterior și îți pui întrebarea în acest sens, indiferent cât de dur pare cuvântul: a fost o politică responsabilă sau nu ceea ce s-a întâmplat în '92-'96? Ca dovadă, în '97, când rata dobânzii, într-adevăr, este 263%, numai 0,1% reprezintă în această parte a anului dobânzi subvenționate sau preferențiale.

Depreciere "nemaiîntâlnită", subliniez cuvântul "namiîntâlnită". Îmi pare rău că dânșii nu-și dau seama că nu te poți juca cu cuvintele, că lumea totuși are memorie, că este prea devreme să se uite. Ce rost are să spui "depreciere nemaiîntâlnită", când, pe de o parte, avem 4 ani de guvernare în care această depreciere nu are rost să o mai dăm, că a fost de peste 100 de ori, iar, pe de altă parte, avem 3 luni, 4 luni de guvernare, de fapt, concretă, când s-a produs această depreciere, dar în condițiile în care cursul a fost liberalizat complet. Or, ceea ce s-a întâmplat înainte, deprecierea de dinainte s-a făcut în condițiile în care cursul a fost administrat în totalitate. Și, atunci, cum poți să pui pe picior de egalitate performanțele din acest punct de vedere, să mai vii cu astfel de exprimări, cu gândul să, creezi o situație, să spunem, dificilă, când, de fapt, realitatea, așa cum s-a spus aici, vorbește.

De aceea, îmi permit, așa cum domnul profesor Coșea a dat un sfat coaliției majoritare și nu se poate spune că nu a avut dreptate în bună parte sau în cea mai mare parte, îmi permit să dau un sfat, dacă poate fi înțeles și dacă este acceptat, și actualei Opoziții. După cum vedeți, nu am alunecat într-o tratare ironică, deși am suficient simț al umorului. Am considerat că este o chestiune serioasă și consider că este o chestiune serioasă și am considerat că trebuiesc puse lucrurile la punct.

După părerea mea, ceea ce trebuie făcut acum, și din partea actualei Opoziții, căreia îi urăm să depășească dificultățile ce apar, inerente când un partid intră în opoziție, organizatorice, interne, deci, ceea ce solicităm este ca, într-adevăr, abordările să nu prezinte ceea ce ni se reproșează nouă, și anume, lipsă de profesionalism, să abordeze cu profesionalism, să depășească faza demagogic-politică, pentru că oricât s-ar strădui, credibilitatea Opoziției actuale este încă un deziderat. Bine s-a spus că noi avem mari avantaje sub aspectul sprijinul opiniei publice.

Domnul Marțian Dan (din bancă):

...L-ați avut...

Domnul Radu Vasile:

Și așa este. Bine s-a spus că acest sprijin s-ar putea să nu dureze în timp și așa este. Dar, în același timp, trebuie să atrag atenția că astfel de gesturi care, în ultimă instanță, sunt gratuite și au o profundă încărcătură politică, nu sunt percepute, oricât v-ați strădui, în mod corect, de opinia publică, mai ales în condițiile aglomerării moțiunilor.

Vă mulțumesc. (Aplauze)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim. Are cuvântul doamna Paula Ivănescu, PD, va urma domnul Traian Decebal Remeș, PNL.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Aș dori să mă refer, în beneficiul unei inteligente limpeziri a textului moțiunii, la paragraful prin care distinșii semnatari afirmă că Executivul nu se preocupă deloc de principala măsură de protecție socială, respectiv asigurarea locurilor de muncă.

Atrag atenția, cu tot respectul cuvenit, că prevederile constituționale desemnează ca protecție socială a muncii măsurile care privesc "securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele", alte situații specifice. Am citat din Constituția României. Este cel puțin regretabil că partidele care au fost până în decembrie 1996 la guvernare fac asemenea confuzii și amalgamează domeniile de activitate.

La învestirea sa, Guvernul Ciorbea s-a angajat să promoveze politici active de combatere a șomajului și de creare de noi locuri de muncă, în capitolele programului de guvernare referitoare la politica socială, la politicile de dezvoltare regională și locală și la politica de restructurare a economiei.

Prin urmare, Guvernul Ciorbea și-a propus să dezvolte strategii publice de combatere activă a șomajului ca parte esențială a strategiei de dezvoltare, spre deosebire de Guvernul Văcăroiu care, într-adevăr, a conceput și asigurarea locurilor de muncă și combaterea șomajului, ca principală măsură de protecție socială. Aceasta a fost politica guvernamentală care a transformat salariații în asistați și persoanele asistate în marginalizați.

N-aș vrea să credeți că vă invit să descoperiți acum America, dar merită să susținem și noi strategii politice bazate mai degrabă pe premisele dezvoltării și bunăstării, decât pe cele ale distribuirii sărăciei și consolidării șomajului strauctural și de lungă durată.

Un fel de a înțelege statul social este și prin procesele instituționalizate de reformă. La preluarea guvernării, acest Guvern și această majoritate parlamentară au constatat că nu dispun de instituțiile și legile esențiale necesare materializării programului social de combatere a șomajului și de creare de noi locuri de muncă. Nu existau: Consiliul Economic și Social, Agenția Națională de Ocupare și Formare Profesională, Consiliul Național de Formare Profesională, legile necesare programelor de dezvoltare locală și regională și mai ales nu existau programele și legile necesare reformei și dezvoltării economice și social durabile, singura în măsură să ofere soluțiile reale ale problemelor sociale, singura consonantă cu Carta Socială Europeană, de altfel, nesemnată de România în perioada Guvernului Văcăroiu, ci în scurta existență a Guvernului Ciorbea. Față de prea puținul făcut când au guvernat, aș spune, cu multă eleganță, că semnatarii moțiunii prea mult au vorbit din noiembrie încoace.

De altfel, atitudinea reală a PDSR-ului față de problemele în discuție a fost evidentă cu prilejul recentelor lui acțiuni de obstrucționare a primului mare proiect de lucrări publice lansat de Ministerul Transporturilor, programul capabil să creeze cel puțin 40.000 de noi locuri de muncă, periclitând sistemul de finanțare a acestui program, PDSR-ul a "protejat" 40.000 de șomeri aflați în pericolul de avea de lucru.

Guvernul Ciorbea s-a angajat și își va respecta cuvântul ca, până la sfârșitul actualei sesiuni parlamentare, să supună atenției Camerelor proiecte de legi care să încurajeze crearea de noi locuri de muncă și dezvoltarea economică, să lărgească atribuțiile și competențele autorităților locale, astfel încât acestea să poată aplica programe de dezvoltare locală. Ordonanța de urgență nr.9, prin care s-au adoptat măsuri de protecție a persoanelor afectate de concedierile colective, precum și alte ordonanțe și hotărâri de guvern sunt de natură să ameliorezte situația socială în acestă etapă de restructurare în planul economiei reale.

Restructurarea, privatizarea și programele de dezvoltare economică sunt cele care vor face ca locurile de muncă nou create să fie reale și stabile. Încurajarea inițiativei investitorilor, a întreprinderilor mici și mijlcii este o cale adevărată. Nu menținând și stimulând din banul public activitățile economice păguboase vor asigura pentru cetățenii români locuri de muncă adevărate și venituri adevărate. Nu continuînd "politica Văcăroiu" vom onora încrederea oamenilor și cuvântul dat. De aceea, vă spunem clar și răspicat: Guvernul Ciorbea nu va guverna în respectul programului Văcăroiu. Vom opera, în termenele anunțate, toate schimbările necesare în legislația economică, în legislația muncii, în legislația fiscală, schimbări necesare noii acțiuni de guvernare.

Ar fi poate prea mult dacă v-am cere convertirea la rațiunea unei guvernări eficiente, moderne și deschise, dar vă putem cere convertirea la rațiunea interesului public, la interesul public care cere ca, în răstimpul necesar adoptării legilor reformei, să nu abuzați de instrumentul constituțional al moțiunii, devorator de timp și energii.

Președintele Truman, la câțiva ani după încheierea celui de al doilea război mondial, a prezentat Congresului Statelor Unite ale Americii un mesaj memorabil referitor la starea națiunii, parafrazându-l vă spunem și noi: dacă dorim ca economia să funcționeze, trebuie să ne asigurăm că fiecare grup social are încurajarea de a-și aduce contribuția la binele națiunii. Poporul acestei țări are dreptul să se aștepte ca forțele politice să coopereze în direcția unui singur obiectiv: binele public. (Aplauze, urale.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, doamna Ivănescu. Are cuvântul domnul Traian Decebal Remeș, PNL și va urma domnul Iuliu Vida, UDMR.

Domnul Traian Decebal Remeș:

Domnilor președinți,

Domnilor colegi,

Cu câțiva ani în urmă, unul dintre liderii partidului de guvernământ de atunci a declarat că Dumnezeu s-ar fi înrolat în respectiva formațiune politică. În ciuda faptului că în fruntea partidului în cauză trona un ateu autodeclarat și asta îl făcea până și pe Dumnezeu să fugă ca de dracu' de o asemenea încurcătură, alt lider al aceluiași partid crezu vorba necumpătată și se făli către țară: "guvernăm până în 2012". Numai că, aflând Dumnezeu cum îi este luat numele în răspăr, s-a supărat foarte și i-a aruncat pe slobozii la gură în purgatoriu spre finele anului 1996 după Cristos. Nu ne este clar dacă pe acolo se fac lecții de învățământ politic, cert este însă că același lider care vroia să trăiască șef până la 2012, de data aceasta, într-un moment de luciditate, a grăit cu miez: dacă nu muream politic, duceam România într-o stare mai jalnică decât o anume țară vecină. Mulțumim, Doamne, că ne-ai arătat drumul, lăsând cale liberă altora mai vrednici și nededați păcatului.

Domnilor colegi,

Această toată chichiță a Moțiunii de cenzură este supărarea mare că n-am reușit noi, coalița guvernamentală, contraperformanța de care s-au declarat capabili cei care au semnat-o. Punțile aruncate către lume și șansa de a ajunge la malul izbăvirii îi supără. Încăpățânarea noastră de a nu ne mai minți și de a nu mai minți populația îi oripilează. Consecvența în a repara și despăgubi pe năpăstuiții soartei din ultimii 50 de ani îi întărâtă. Crearea unui orizont pentru țară și pentru fiecare suflet al ei îi îngrijorează. Și noi avem o grijă: să-i menținem în actuala stare de revoltă în genunchi și avem la îndemână un mijloc: să respingem Moțiunea de cenzură. (Aplauze)

Din sală:

...Vorbe goale.

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim. Are cuvântul domnul Iuliu Vida, va urma domnul Corneliu Vadim Tudor, PRM.

Domnul Iuliu Vida:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Prin această Moțiune de cenzură, falimentatorii economiei naționale (Rumoare) și sistemului finanțelor publice încearcă să se transforme în judecători ai activității Guvernului Ciorbea.

Pentru a demonstra caracterul fals al moțiunii, vă prezint câteva segmente prin care se poate caracteriza dimensiunea reală a masei de faliment pe care Guvernul Văcăroiu, respectiv actuala Opoziție, a lăsat-o moștenire actualului Guvern.

Deficitul bugetar înregistrat la nivelul anului 1996 este de 5.609 miliarde lei, ceea ce reprezintă numai o treime din deficitul real. În realitate există și un deficit așa-zis cvasi-fiscal de peste 10.000 miliarde de lei, care este ascuns în diferite bilanțuri și care, mai devreme sau mai târziu, trebuie reflectate prin contul datoriei publice de stat, cu consecințe foarte grave asupra bugetelor viitoare,

În bilanțurile regiilor autonome de interes național, la 31 decembrie 1996 figurează pierderi de peste 2.500 miliarde lei care, în cea mai mare parte, se localizează la RENEL, Huila Petroșani, SNCFR. La aceste regii, plățile restante totalizează peste 5.500 miliarde lei, din care, datorii față de bugetul de stat 1.500 miliarde lei și 1.000 miliarde lei la bugetul asigurărilor de stat.

La Compania de petrol care, din fericire, recent a fost desființată, creație handicapată a vechiului Guvern, pierderile de bilanț se ridică la peste 1.700 miliarde lei. Acest sistem "generos" de organizare și de negociere a prețurilor care a provocat dezastrul economic al companiei a fost realizat cu participarea efectivă a unui fost înalt demnitar din Guvernul anterior. Acesta a participat, cu drept decizional, la formarea acestei pagube în dublă calitate: de autoritate publică de stat și de membru în Consiliul de administrație. În timpul în care rafinăriile din subordinea companiei au realizat sute de miliarde de lei pierderi, în bilanțul centralei companiei, prin diferite artificii și ilegalități, apare un profit dubios de peste 55 miliarde lei, cu scopul vădit de a recompensa persoanele care au contribuit la acest faliment.

În bilanțul Băncii Naționale a României, la 31 decembrie 1996, figurează un debit de decontat cu bugetul statului de 5.130 miliarde lei, reprezentând diferite influențe nefavorabile de curs valutar, dobânzi de regularizat pentru diferite credite externe, care se reportează de la un an la altul, întrucât vechiul Guvern nu și-a asumat răspunderea politică de intrare în normalitate, lăsând și acest balast ca moștenire pentru actualul Guvern.

Datoria publică internă la finele anului 1996 a fost de 6.692 miliarde lei, reflectând o creștere de 238% față de 1995, ceea ce va determina majorarea cheltuielilor bugetare în 1997 cu 461% la plățile de dobânzi și alte cheltuieli aferente datoriei publice.

Afirmațiile de la pct.6 din Moțiune, calificarea politicii bugetare a Guvernului Ciorbea ca "dezastruoasă", sunt false și imorale, întrucât în anul 1997, gradul de autofinanțare la nivel local nu va înregistra o scădere de 40%, cum se menționează în moțiune, ci, dimpotrivă, o creștere. Anul trecut, gradul de autofinanțare a fost de 62,6%, iar în anul 1997 va fi de 62,8%, în condițiile în care totalul cheltuielilor prognozate în acest an cresc cu 85,7% față de anul 1996.

Legat de această problemă pun în atenția dumneavoastră iresponsabilitatea pe care a avut-o vechiul Guvern față de sursele de autofinanțare a autorităților locale. Art.77 din Legea 27 din 1994 privind impozitele și taxele locale obliga Guvernul Văcăroiu ca, prin hotărâri periodice de guvern, să se actualizeze impozitele și taxele locale, în funcție de rata inflației, ceea ce nu s-a făcut pentru considerente ieftine de popularitate, lăsând și această povară pe seama actualului Guvern.

În context cu cele expuse, consider că politica bugetară de austeritate a Guvernului Ciorbea, îndreptată spre lichidarea dezechilibrelor grave moștenite, este unica alternativă de a gestiona falimentul creat de actuala Opoziție, este unica alternativă pentru prezentul și viitorul țării.

În consecință, solicit respingerea Moțiunii de cenzură ca nefondată și imorală.

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Are cuvântul domnul Corneliu Vadim Tudor, P.R.M.

Va urma domnul Mircea Vâlcu, P.U.N.R.

(Rumoare.)

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Stimați reprezentanți ai presei,

Voi începe prin a le da onoraților membri ai Guvernului o veste bună și una rea. Vestea bună este că Partidul România Mare nu va semna și cea de-a doua moțiune de cenzură, din foarte multe motive. (Aplauze din partea dreaptă.)

În primul rând, nouă nu ne place să ne demonetizăm și ar fi logic ca, mai întâi, să cunoască lumea efectul primei moțiuni.

În al doilea rând, o mare parte a populației își pune speranța în noi, or dacă noi, cei din Opoziție, plecăm învinși din Parlament de câteva ori pe lună, efectul ar fi dureros pentru milioane de oameni. ((Rumoare din partea dreaptă.)

Vestea rea este că, astăzi, voi ține un altfel de discurs, cu cuțitul la os, un discurs care are la origine opiniile oamenilor mulți și necăjiți. Pentru că vocea oamenilor simpli nu a ajuns, aproape niciodată, să sune în Parlamentul României, de 7 ani încoace, permiteți-mi să reproduc opiniile acestor cetățeni. Fără ei, fără obolul lor sufletesc și financiar n-ar exista în România nici Parlament, nici Guvern, nici clasă politică. Acuzați-mă de orice veți dori, inclusiv de populism, dar eu tot voi da cuvântul acestor nefericiți semeni ai noștri, care există cu adevărat, au nume și adrese proprii și ei nu înțeleg ce nenorocire i-a lovit de 7 ani încoace, și de ce trebuie să sufere, din ce în ce mai mult, tocmai când li se făgăduise ferm că nu vor mai exista generații de sacrificiu.

Inainte de a le da citire în fața Parlamentului și a întregii țări, precizez că, din respect pentru ideea de dialog politic, le-am selectat pe cele mai civilizate și mai blânde dintre ele și că, totodată, unii dintre semnatari sunt oameni care au votat chiar cu Convenția Democrată, pentru ca acum să-și dea cu pumnii în cap. (Vociferări din partea dreaptă.)

Maria Dragomirescu din București: "Suntem un grup de pensionari, aproape un bloc întreg, și ne exprimăm indignarea față de neseriozitatea cu care actuala Putere tratează pensionarii din România. Ca urmare a scumpirii pâinii, încă din luna aprilie a.c., ni s-a promis o sumă modică de 13.500 lei pe lună. Au trecut și lunile aprilie și mai și am fost dați uitării.

Se poate, domnilor guvernanți, să ne mințiți așa, pe față, de aproape 7 luni de zile, de când v-ați instalat în fotolii confortabile prin minciună și furt electoral? (Râsete și rumoare din partea dreaptă.) Noi am muncit câte 35 - 40 de ani, am fost oameni cinstiți și corecți, conștiincioși și harnici, ne-am plătit cu vârf și îndesat dările la asigurările sociale, am construit în întreaga perioadă foarte mult în această țară, pe care voi, acum, ați sărăcit-o și ați adus-o în pragul disperării. Cât aveți de gând să vă mai bateți joc de noi? ".

Oprea Ion, din satul Nedelea, județul Prahova:

" Domnule senator,

Am 3 copii, dintre care o fetiță de 9 ani, care este bolnavă și nu mai am nici o posibilitate de a o hrăni și de a-i cumpăra ceva. Am băiatul mijlociu în București, student la informatică în anul IV și numai Dumnezeu știe ce o mânca. Nu are nici pantofi în picioare, căminul nu l-a plătit de 3 luni și îl amenință că îl dau afară. Am ajuns la disperare. Am vrut să mă spânzur de un pom din parcul Bucur-Obor, dar mi-e milă de cei de acasă, căci nu mai trăiește nici tata ca să-i mai ajute cu ceva."

Elena Popescu, pensionară din București: "În data de 7 mai a.c., pe postul național de televiziune, după jurnalul de seară, la ediția specială, s-a discutat retrocedarea averilor fostului rege Mihai. Am sunat și eu la numărul afișat pe ecran pentru a-mi exprima părerea. Când le-am spus celor care preiau telefoanele că nu sunt de acord cu retrocedarea averii fostului suveran, ei mi-au spus că doamna Alina Mungiu le-a interzis să introducă în emisiune asemenea persoane, cu păreri contrare.

Cine îi dă dreptul să cenzureze aceste telefoane? De ce nu sunt lăsați oamenii să-și exprime părerea, indiferent dacă sunt pro sau contra?."

Vlad Marinescu, București: "Am asistat în ziua de 27 mai, l997, la cacialmaua de conferință de presă extraordinară a primului-ministru Ciorbea, unde, zice el, a prezentat raportul despre ce a făcut Guvernul în cele aproape 200 de zile de guvernare. V-ați făcut de râsul lumii, domnilor guvernanți! Nu sunteți serioși, domnilor, mințiți cu nerușinare o țară întreagă, dar nu o să vă mai meargă mult. Ne-am săturat de atâta sărăcie. Acum este momentul să ieșim cu toții în stradă pentru a scăpa de neisprăviții care ne batjocoresc. "

Virginia Pintilie: "Vă scriu din Covasna, unde mă aflu internată la Spitalul de cardiologie, condus de doamna Mihaela Suceveanu. Aici am putut să-mi dau seama mai bine cu câtă ură ne privesc ungurii, în special cei din Covasna, Harghita și Târgu Mureș, și asta pentru că Emil Constantinescu și Guvernul româno-maghiar, condus de Victor Ciorbea, le-au dat mână liberă să ne blameze și să se ia de noi. Iar în fața cantinei era să ni se întâmple un scandal ca în l990, la Târgu Mureș, pentru că mulți români începuseră să discute de guvernarea Ciorbea, în combinație cu ungurii. Atunci, unii au sărit să-i bată pe români. (Vociferări din partea dreaptă.)

Aici, ungurii au prioritate peste tot, iar la magazine vorbesc numai ungurește și ne-au spus că de la anul nu o să mai venim la Covasna, pentru că ungurii lor din Guvern vor face autonomie și vor fi separați de România. "

(Rumoare din partea dreaptă.)

Profesorii Constantin Simionescu și Dumitru Constantinescu: "Guvernul Ciorbea este cel mai dezastruos guvern din câte a avut România și cel mai trădător din istoria noastră."

Prof. Gheorghe Anghel, din Călugăreni: "Cu cea mai mare tristețe vă spun că nu-i înțeleg pe actualii guvernanți. Acțiunile lor au darul de a ne arunca în prăpastia disperării. Am, totuși, speranța că românii se vor trezi la realitate."

Ion Olariu, din Giurgiu: "Trădătorii de țară ne-au vândut F.M.I.-ului și altor organizații bancare occidentale, iar astăzi am ajuns sclavi moderni în propria noastră țară. S-a distrus agricultura, se vând întreprinderile cele mai performante, avuția națională este pusă la mezat, românilor li s-a furat până și speranța într-un trai mai bun. "

Și, ultimul mesaj, adresat de Liga Veteranilor de Război și pensionarii din București, în numele cărora semnează gen. mr. Ion Popescu, col. Ion Goncea, col. Gheorghe Soronov, col. Ion Coman și col. Ion Soare: (Rumoare și vociferări din partea dreaptă.)

"Politica actualei Puteri este dezastruoasă pentru țară și popor. Este antinațională, antisocială și duce țara la ruină. Cu banii ce se cheltuie pentru Bosnia și Albania s-ar fi cumpărat câte 3 - 4 tractoare de fiecare comună din țară, cu plata în 4 - 5 ani, și s-ar fi cultivat pământul care e în paragină. Cumpărăm de la americani avioane F-16, care sunt vechi, pentru care nu avem combustibil. Ce facem cu ele? Le plătim cu dolari din sudoarea noastră. Banii care se cheltuie în tot felul de vizite pe la ușile occidentalilor ar putea fi folosiți la sănătate, agricultură și în alte domenii vitale. Guvernanții cedează Bucovina de nord, Tinutul Hertza și Basarabia de sud Ucrainei, de parcă ar da din propria lor ogradă. Pământul Țării este sfânt și el a fost apărat și îl vom apăra, în continuare, cu propriul nostru sânge."

Doamnelor și domnilor,

Ține seama, oare, cineva de frământările și indignarea acestor oameni?

Oare cât timp mai crede Televiziunea antinațională, condusă de un comando plătit de aventurierul maghiar Sörös, că va ține în lanțuri Opinia publică din România și va intoxica lumea numai cu diversiuni și provocări?

Astăzi, la parastasul de 6 luni al Guvernului Ciorbea, pe vremea cireșelor negre, de iunie, a venit momentul ... (Aplauze din partea stângă.)

Vă mulțumesc.

(Vociferări din partea dreaptă.)

Sper că observați că nu vă bag în seamă! (Vociferări din partea dreaptă. Aplauze din partea stângă.)

A venit momentul adevărului și sub cupola acestei săli răsună cel mai dramatic clopot de alarmă. Tare mi-e teamă că, atunci când veți înțelege că nu puteți conduce această țară după cum vă taie capul, fără nici un program, fără nici o logică, fără nici o milă față de o populație tot mai înfometată, atunci va fi prea târziu pentru dumneavoastră, pentru că totul se plătește pe lumea asta. Dacă nu de către oameni, atunci sigur de Dumnezeu. (Rumoare și vociferări din partea dreaptă.)

Inainte de a argumenta motivele pentru care parlamentarii Partidului România Mare și-au pus semnătura pe moțiunea de cenzură, dați-mi voie să istorisesc o întâmplare, pe cât de adevărată, pe atât de necunoscută astăzi. Orice legătură cu vreun personaj actual este pur întâmplătoare.

Intr-o dimineață rece din luna noiembrie a anului l907, Dimitrie Sturza, aflat atunci la cei 75 de ani ai săi, pentru a patra oară, în fotoliul de prim-ministru, s-a dus la Palat ca să lucreze cu regele Carol I. La intrare, venerabilul liberal a fost întâmpinat de majordomul adus de Carol din Germania, încă din anul l866. Și atunci, s-a petrecut o scenă incredibilă. Văzându-l pe preacucernicul neamț, cu barba lui lungă și albă ca zăpada, primul-ministru a îngenuncheat pe pietrișul brumat al începutului de iarnă și i-a spus: "Sfinte Petre, dă-mi cheile raiului". La o asemenea rătăcire mintală, suveranul a decis să-l trimită pe Dimitrie Sturza la Paris să-l vadă niște medici, care au tras concluzia: "E atins rău săracul și încă de ani de zile".

Atunci a venit la Putere, pentru prima oară, ca prim-ministru, tânărul I.C.Brătianu, care la scurt timp, a preluat și funcția de șef al Partidului Liberal. (Vociferări din partea dreaptă.)

Ce am vrut să spun prin această pildă reală? Am vrut să spun că, după exact 90 de ani, o bună parte a clasei politice din România, fără a suferi deloc de senilitatea lui Dimitrie Sturza, îngenunchiazăde câteva ori pe zi în fața unor fantasme și false imgini, pe care, pur și simplu, le fetișizează.

Ce altceva decât îngenunchere umilă reprezintă raporturile actualei Puteri cu toți controlorii străini care se vânzolesc pe aici, cu mâinile în buzunare, ne dau lecții și note la purtare, ne amenință cu grosolănie că dacă nu vom lichida totul și dacă nu vom ceda sute de mii de proprietăți, atunci va fi vai și amar de România?

De unde ați învățat diplomația asta, în genunchi, domnilor, pigmei cu comisarii străini, dar Godzile acasă, cu românii voștri? (Aplauze din partea stângă.)

Ați ajuns cu fariseismul până acolo, încât dacă noi nu suntem de acord cu abandonarea teritoriilor românești, sau cu oferirea patrimoniului național, pe tavă, către străini, să ne acuzați tot pe noi de lipsă de patriotism, de spirit antioccidental, de extremism și de alte mizerii de-astea.

În urmă cu 6 luni, la 12 decembrie l996, de la același microfon avertizam Guvernul Ciorbea că răbdarea românilor este un produs pe cale de dispariție și că el, acest popor al nostru, ar putea accepta multe privațiuni, cu o singură condiție, să nu-l mințiți.

Din păcate, totul a stat sub semnul minciunii, încă de la început. Promiteți orice, până puneți mâna pe Putere, așa i-a sfătuit cineva viclean pe domnul Emil Constantinescu și compania. Și, într-adevăr, făgăduielile și jurămintele cele mai fierbinți s-au revărsat, potop, peste creștetele românilor, ca dintr-un corn al abundenței. Parcă-i văd pe candidații C.D.R. la diverse funcții, numai miere pe buze, afirmând pe ecranele televizoarelor: "Avem soluții pentru toate problemele. Există 15.000 de specialiști ai noștri care știu bine ce au de făcut. Vom construi cămine studențești cu 10.000 locuri și vom asigura tinerilor căsătoriți locuințe corespunzătoare. Vom pietrui drumurile de țară și le vom ilumina. (Din sală partea dreaptă: "Păi, nu le-am făcut, domnule?")

Vom termina edificiile începute și vom transpune în viață ample programe privind dezvoltarea infrastructurilor, cum ar fi șoselele, căile ferate, porturile, aeroporturile, rețelele de telecomunicații. Avem pachete de legi pregătite din vreme. În cel mai scurt timp, în România, vor veni 60 de miliarde de dolari etc., etc.

Domnilor,

Acestea au fost vorbele dumneavoastră, nu ale noastre. Marele gânditor al antichității, Aristotel din Stagira, are o maximă și pentru boala asta, fiindcă este o boală: Ce câștigă cei care mint, că nu sunt crezuți atunci când spun adevărul. Celor naivi sau cârcotași, care ne acuză pe noi, cei din actuala Opoziție, că nu am lăsat Guvernul să lucreze, le vom răspunde că ținem prea mult la Țara noastră ca să mai permitem asemnea experimente inumane. (Aplauze din partea stângă.)

În realitate, noi nu am lăsat Guvernul să comită greșeli ireparabile. De lucrat, nu l-a împiedicat nimeni să lucreze, ca dovadă că, vreme de aproape 6 luni, noi nu am depus nici măcar o moțiune simplă.

Cine v-a împiedicat, domnilor, să vă prezentați cu legile în Parlament?

De aproape jumătate de an, unii dintre noi, stăm ca recruții la poarta cazărmii și așteptăm, nu un pachet cu mâncare de-acasă, ci vestitul "pachet de legi", care nu mai vine.

Iată numai câteva acte normative fundamentale, de care societatea românească are nevoie, dar pe care nu v-ați învrednicit să le elaborați și să le aduceți în laboratoarele Parlamentului: Legea patrimoniului național, Legea turismului, Legea minelor, Legea răspunderii ministeriale, Legea funcționarului public și, desigur, doctrina militară a României.

Nu v-ați ocupat de toate aceste priorități, ci ați făcut exact pe dos, adică ați luat la mână și ați încercat să răsfoiți o serie de legi care, de bine de rău, funcționau în România și fuseseră opera precedentelor legislaturi, l990-l992; 1992-l996. Nu promite nimic, dacă nu poți face nimic, spunea Napoleon Bonaparte. Și, aici, intrăm pe o orbită superioară a minciunii care începe să taie respirația populației și să plaseze Guvernul Ciorbea în domeniul teatrului pe butoaie. (Rumoare și aplauze din partea stângă.)

Ați promis că nu veți modifica Legea imobilelor naționalizate și uite că umblați la ea, vârtos, azvârlind în stradă sute de mii de chiriași. Ați promis că nu veți modifica Legea învățământului, dar prețul milionului de voturi ungurești, care v-a adus la Putere, trebuia plătit, așa că v-ați pus cu otozbirul pe documetul respectiv, ceea ce a provocat un autentic cataclism în toate straturile societății românești. Ați promis că nu veți modifica Legea fondului funciar, dar prima voastră grijă a fost tocmai asta, mergând până acolo încât ați împins aberațiile spre limita a 50 de ha., ceea ce înseamnă o batjocură, fără precedent, împotriva țăranului român. Și ce ați mai promis dumneavoastră, domnilor, dacă tot suntem la ora bilanțului și a scadenței, și dacă tot putem spune și noi adevărul, o dată la 6 luni, fără călășul pe care ni-l tot pun bursierii cumpărați, în viu, de echipa lui Sörös?

Acuzați fiind de restaurație monarhică, v-ați scuturat zdravăn de orice filiație de genul acesta, ați jurat că veți respecta Constituția României, dar imediat cum v-ați văzut cu sacii în căruță și cu claxonul Puterii în mână, care e televiziunea publică, ați dezlănțuit cea mai deșănțată campanie de răsturnare a procentelor opiniei publice, din 95% republicani și 5% monarhiști, să rezulte că ar fi, de fapt, invers. Lumea nu uită cum unii dintre membrii acestui Executiv, care au jurat pe Constituție republicană, au stat la coadă în anticameră să fie primiți în audiență la fostul rege Mihai von Hohenzolern. (Vociferări din partea dreaptă și aplauze din partea stângă.)

Bine, cel puțin, că acesta n-are barbă și mustăți albe că, cine știe, unii s-ar fi putut să cadă în genunchi și să-i ceară cheile raiului. (Aplauze din partea stângă, vociferări din partea dreaptă.)

În treacăt fie spus, poate nu știți ce s-a întâmplat în urmă cu câteva săptămâni la Coliba haiducilor din Poiana Brașov. Am să vă spun eu. Autoritățile locale, cu ajutorul Guvernului de la București, a organizat un ospăț pantagruelic, cu zeci de invitați. La un moment dat, o interpretă a început să cânte, acompaniată de orchestră, o veche piesă din tezaurul folcloric "Noi suntem români". Numai că, spre uluiala tuturor, soția fostului rege, Ana de Bourbon-Parma, s-a ridicat de la masă, roșie de furie, a aruncat cu ștergarul și a cerut, în limba franceză, fiindcă românește nu știu, nici ea, nici cele 5 fiice ale ei, să înceteze, imediat, cântecul și interpreta să iasă afară. Scena este strict autentică și demonstrează cam ce ne-ar aștepta pe noi, cei peste 20 de milioane de români, dacă Țara ar încăpea pe mâinile unor personaje care nu dau două parale pe poporul român, dar se pricep, strașnic de bine, să trăiască din sudoarea muncii sale. (Aplauze puternice din partea stângă, vociferări din partea dreaptă.)

Din partea dreaptă:

La balamuc, domnule!

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Vă rog să-mi asigurați condițiile optime de a-mi rosti cuvântarea.

Domnul Ion Diaconescu:

Domnilor colegi,

Vă rugăm, lăsați oratorul să se desfășoarea aici. (Vociferări din partea dreaptă.)

Presa și cuvântul este liber, fiecare are dreptul să spună tot ceea ce crede de cuviință.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnilor,

Nu vă speriați, că nu vă dărâmăm acum, numai vă zgâlțâim puțin! (Râsete și aplauze din partea stângă.)

Vă spun eu, când vă dărâmăm!

Acum își poate da seama, toată Țara, ce înseamnă intoleranța actualei Puteri. (Vociferări din partea dreaptă, aplauze din partea stângă.)

Domnul Ion Diaconescu:

Rugăm și oratorul să nu provoace dialoguri. (Vociferări din partea stângă.)

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnule președinte Diaconescu,

Vă rog să nu-mi contabilizați toate întreruperile onorabililor domni din actuala Putere.

Domnul Ion Diaconescu:

Nici aplauzele?

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Imi pare bine că nu v-ați pierdut simțul umorului.

Acum ce-ar fi vrut "bătrâna-doamnă", să se cânte "Noi suntem germani? sau "Noi suntem danezi?"

Și, mai este un aspect. Nu vă temeți, oare, domnilor, că cei care vor veni la guvernare, după dumneavoastră, vor afla câte milioane de dolari ați aruncat pe fereastră cu acest protocol monarhist, ridicol, ca și așa-zisul "lobby" pe care fostul rege tot încearcă să-l facă prin lumea largă, pentru ipotetica intrare a României în NATO? (Vociferări din partea dreaptă.)

Iată că, agențiile de presă au transmis, săptămâna trecută, că două dintre monarhiile pe care le-a vizitat, Norvegia și Danemarca, aceasta din urmă fiind chiar țara natală a soției sale, s-a opus, categoric, intrării României în NATO cu primul val, ceea ce demonstrează eficiența "zero" pe care a avut-o "lobby-ul" cu pricina.

Și ce-ați mai promis dumneavoastră, domnilor? Că nu îi veți coopta pe unguri la guvernarea României, dar și aceasta s-a dovedit a fi o fraudă morală sinistră. Și nu numai atât, dar domnul Emil Constantinescu își face un titlu de glorie din ideea de a antrena U.D.M.R.-ul la guvernarea României, pretizând că, astfel, s-ar fi stins, imediat, tensiunile interetnice și pretențiile autonomiste.

Adevărul e altul, că abia acum se declanșează iureșul final al ceardașului pe care ungurii revanșarzi îl joacă pe mormântul României. Așa ceva cunosc, zi și noapte, pe pielea lor, milioanele de români din Transilvania.

Faptul că președintele Franței, domnul JacquesChirac, a lăudat și el, de la acest microfon, prezența U.D.M.R.-ului la guvernarea României, constituie una dintre explicațiile dezastrului politic pe care îl cunoaște el acum. (Aplauze furtunoase îndelungate din partea stângă, vociferări din partea dreaptă.)

Dacă e așa de democrat, cum pretinde, de ce nu i-a recomandat fostului premier, Alain Jupe, sau noului premier, Lionel Jospen, să bage în Guvernul Franței câțiva reprezentanți ai celor 7 milioane de arabi, turci, negri și chiar maghiari, care locuiesc în Franța?

În ceea ce privește laudele și bezelele pe care președintele S.U.A., domnul Bill Clinton, i le tot trimite președintelui României, domnul Emil Constantinescu, pentru aceeași performanță maghiarofilă, cred că nimeni nu s-a lăsat păcălit. Acolo era mâna congresmanului american de origine maghiară, Tom Lantos. La urma urmei, dacă America e așa de democrată, de ce, oare, nu o fi ajuns președinte, în 220 de ani, nici un negru sau nici un reprezentant al puternicelor minorități hispanice sau asiatice.

Atrag atenția, la modul cel mai serios, că toate concesiile pe care echipa Emil Constantinescu - Victor Ciorbea, le face organizației de factură hortystă, U.D.M.R., după un plan elaborat în străinătate, reprezintă atentate grave la siguranța și integritatea statului român. (Aplauze din partea stângă, vociferări din partea dreaptă.)

Din partea stângă:

Trădare!

Domnul Ion Diaconescu:

Rugăm, păstrați liniștea, nu mai întrerupeți oratorul.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

De ce vă supără adevărul, domnilor? V-am pus oglinda în față? Bine e că, în orice caz, că nu mă înjurați în ungurește.

Și ce-ați mai promis dumneavoastră, domnilor, care ne cereți acum votul de încredere, deși până azi ați tratat cele două Camere ale Parlamentului ca pe două anticamere ale Guvernului? Ați promis și ați jurat pe Biblie, în frunte cu președintele Emil Constantinescu, că veți apăra integritatea și independența României. Nu a fost miting al Asociației Pro Basarabia și Bucovina pe care să-l pierd, ne spunea, la Palatul Cotroceni, domnul Emil Constantinescu. Așa e. L-am văzut și noi acolo. Am văzut și numeroși miniștri și parlamentari C.D.R., care au intrat în acea simbolică cușcă ambulantă, în semn de solidaritate față de Ilie Ilașcu. Numai că toate spectacolele astea erau de ochii lumii. Imediat cum ați ajuns la Putere, ați întors foaia. Ce atâta Ilașcu, ce atâta Basarabie și Bucovină? Acum sunteți furnizori de securitate, al treilea "pilier", flancul sudic și toate celelalte clișee de un ridicol greu de egalat.

Ani de zile, dumneavoastră și presa aservită dumneavoastră, ne-ați reproșat că problema națională a încăput pe mâna național-comuniștilor și extremiștilor, ne-ați împroșcat cu noroi, acuzându-ne că am fi oamenii Moscovei și că nu am avea sentimente unioniste. Că nu era așa, a demonstrat-o și faptul că singurul parlamentar venit de la Chișinău la București, doamna deputat Leonida Lari, a trecut, în urmă cu patru ani, de la P.N.Ț.C.D. la Partidul România Mare. (Râsete și vociferări din partea dreaptă, aplauze din partea stângă.)

Metamorfozat brusc în om de stat, cu rațiuni adânci și superioare, pe care nu au voie să le știe muritorii de rând, domnul Emil Constantinescu nu pierde ocazia de a lansa ironii și săgeți otrăvite împotriva acelora care scriu poezii despre Basarabia și Bucovina, dar ei, chipurile, nu ar avea curajul să meargă să le citească acolo.

Îl informez cu respect pe această cale, că pe vremea când nu auzise încă nimeni de domnia sa, eu am publicat nu numai poezii, dar și studii de istorie despre Basarabia și Bucovina. (Râsete din partea dreaptă.)

După l990, am făcut importante donații de cărți, almanahuri, abecedare, discuri, casete cu muzică pentru frații năpăstuiți din cele două provincii istorice românești, ba chiar am făcut cadou unei biserici din raionul Dubăsari un impunător clopot de bronz, făurit la atelierele mânăstirii Plumbuita. Mai mult decât atât, pe timpul războiului din Transnistria, în primăvara lui l992, am trimis la Chișinău, pe banii mei, un camion cu medicamente pentru răniți, în valoare totală de peste l.200.000 lei. Să mai pomenesc de bursele pe care le-am acordat unor studenți și de premiile "România Mare" cu care i-am premiat pe câțiva mari patrioți de peste Prut, ca Doina și Ion Aldea Teodorovici, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Vasile Tărățeanu, deputatul Ion Popescu de la Cernăuți, Ion Hadârcă și, mai presus de toți, martirul Ilie Ilașcu.

Nu sunteți în situația de a ne da nouă lecții de patriotism, domnilor!

Maniera incalificabilă în care a fost negociat, semnat și parafat Tratatul cu Ucraina a umplut de mâhnire inimile a milioane de români. Faptul că poporul român, în realitate, nici nu contează pentru actuala Putere de la București, refuzul oricărui dialog cu forțele Opoziției, ignorarea totală a referendumului național, sacrificarea, cu bună știință, a zeci de mii de kilometri pătrați și a milioane de suflete de români, în speranța unei iluzorii intrări în NATO și a unor ipotetice drepturi pe care Ucraina o să le acorde fraților noștri, ei bine, toate acestea reprezintă acte de înaltă trădare de Țară, care vor figura cu chenar negru în istoria neamului. (Aplauze puternice din partea stângă. Dezaprobare din partea dreaptă.)

Prin această fărădelege, al doilea război mondial nu s-a terminat pentru poporul român.

În câteva rânduri, cei care taie și spânzură la Palatul Cotroceni și la Palatul Victoria, ne-au acuzat că dacă nu vom fi de acord cu tratatul, înseamnă că vrem război cu Ucraina. Așa ceva depășește orice imaginație și insultă inteligența unui popor întreg. Nu vrea nimeni război cu nimeni, domnilor, nu numai cu Ucraina, dar nici măcar cu Lichtenstein, care n-are decât 20.000 de locuitori, dar nu puteați fi ceva mai demni, pentru numele lui Dumnezeu?

V-a fost atât de greu să fiți români și să vă bateți, efectiv, măcar pentru condamnarea în textul blestematului tratat a Pactului dintre Hitler și Stalin?

Zilele trecute, domnul Hose Maria Aznar, primul-ministru al Spaniei, țară care l-a dat lumii pe secretarul general NATO, a declarat marelui canal de televiziune american C.N.N.: "Spania nu v-a renunța niciodată la pretențiile privind suveranitatea sa asupra Gibraltarului. Niciodată. Acest lucru nu se va întâmpla săptămâna viitoare, dar el va avea loc, cu siguranță. Bineînțeles, dorim să avem relații bilaterale bune cu Marea Britanie. Ambele state fac parte din Uniunea Europeană și NATO, dar noi vom continua să ne pledăm cauza, vom fi tenace și consecvenți."

Prin urmare, se poate, așa cum s-a putut și în cazul unificării Germaniei și în cazul eliberării Țărilor baltice. Numai la noi, la români, se termină totul, și democrația, și drepturile istorice, și speranța, pentru că ceea ce ați făcuta dumneavoastră, domnilor, atunci când ați mutat Cernobâlul la Neptun, a fost uciderea speranței la români.

De ce n-ați spus asta în timpul campaniei electorale?

Pentru cei mai mulți membri ai Coaliției C.D.R.-U.S.D.-U.D.M.R., apartenența la un partid s-a dovedit a fi mai puternică decât apartenența la un popor. Și astăzi se face că, pentru prima oară în istoria României, un moț vinde Ardealul la unguri, iar un basarabean vinde Basarabia și Bucovina la ucrainieni. (Aplauze puternice din partea stângă, vociferări din partea dreaptă.)

Pe un asemenea drum al trădării și rușinii, noi nu o să vă urmăm niciodată, domnilor!

Până acum, vreme de 6 luni, v-ați purtat în România de parcă nu ar exista și un popor român pe pământ și un Dumnezeu în ceruri. Ați prins din zbor câteva clișee de genul "Noi facem reforma cu spatele la zid", "Vom vedea lumina de la capătul tunelului", "Nu există altă soluție, vă cerem pentru ultima oară să mai strângeți cureaua", "De acum înainte nu se va mai sacrifica poporul, ci clasa conducătoare", precum și alte șabloane de genul acesta, care nu încălzesc cu nimic populația.

"Vin astăzi în fața dumneavoastră, pentru a vă anunța că Reforma a reușit", ne-a comunicat domnul Victor Ciorbea cu un aer marțial, cu prilejul raportului pe care l-a prezentat săptămâna trecută în Parlament. Pentru un moment, mi-a trecut prin fața ochilor ...

Din partea dreaptă:

Timpul, domnule senator, l-ați depășit!

Domnul Ion Diaconescu:

Domnule senator,

Ați consumat cele 27 de minute acordate grupului dumneavoastră.

Alo, vă rugăm, dacă există vreun grup care vrea să vă cedeze câteva minute, să spună, să declare acest lucru.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Da, domnul Adrian Năstase cedează de la P.D.S.R.

Domnul Ion Diaconescu:

Deci, Grupul P.D.S.R. mai acordă din drepturile domniei sale domnului Vadim Tudor. (Proteste din partea dreaptă.)

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Imi dați dumneavoastră, domnilor de la U.D.M.R.?

Din partea dreaptă:

Cum să nu?

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Da, iau și de la U.D.M.R! E bun, să fie primit. Bogdaproste, domnilor! (Proteste din partea dreaptă, aplauze din partea stângă.)

Sunteți creștini și democrați, într-adevăr! (Vociferări din partea dreaptă.)

Domnilor, de ce nu aveți răbdare? E ca o injecție, doare puțin și trece, ce Dumnezeu? (Aplauze din partea stângă.)

Pentru un moment, mi-a trecut prin fața ochilor soldatul de la Maraton, care, după ce a alergat ceva mai mult de 42 km, i-a anunțat pe atenieni că au învins, după care s-a prăbușit epuizat și și-a dat obștescul sfârșit. Dar, nu e cazul viteazului domn Ciorbea. El a rămas în picioare și chiar îi dorim multă sănătate, fiindcă se pare că are nevoie. (Aplauze din partea stângă.)

Domnul Victor Ciorbea:

Nu mai mult decât dumneavoastră.

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Ca noi toți, de altfel, nu există sănătate perfectă, firește. De prăbușit nu se prăbușește domnul Ciorbea la picioarele Țării, ci Țara la picioarele domnului Ciorbea. În vreamea aceasta, vajnicul lider sindical conduce cu mână sigură și Guvernul și Primăria Capitalei, la care, în pofida Constituției, nu vrea să renunțe.

Noi propunem să îi ușurăm munca și să se amenajeze pentru primarul-premier un telescaun care să-l transporte rapid de la Palatul Victoria la Primăria Generală de lângă Cișmigiu și invers. Corect, nu? (Aplauze puternice din partea stângă.)

Din partea stângă:

Bravooo!!!

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Vedeți că tot noi vă dăm soluția salvatoare, domnilor? Dacă nu vreți să colaborați cu noi! "Iar de acolo, din văzduh, domnia sa să vadă mărețele realizări ale epocii sale, disprețuindu-i pe foștii colegi sindicaliști, care nu pricep că orice fotoliu al Puterii are proprietatea miraculoasă de a realiza, în sfâșit, "omul de tip nou", adică o mare năpârlire.

Niciodată, în ruptul capului, să mă picați cu ceară, n-am să pricep ce înțelege onorabilul domn Ciorbea prin reformă. În privința programului, m-am lămurit. Se pare că a fost vorba de o greșeală de dactilografie. Nu era program, ci "pogrom". (Aplauze furtunoase din partea stângă.

(Amuzament, aplauze în partea stângă a sălii)

Stimate domnule Ciorbea, cu dumneavoastră vorbesc! Eu, întâmplător, vă simpatizez, pentru că munciți, dar munciți în gol. Aceasta este problema dumneavoastră!

(Râsete în partea dreaptă a sălii)

Dacă a lichida tot ce mergea bine în țara aceasta și a ucide, prin înfometare, sute de mii de vietăți, dacă a pune pe butuci rafinăriile țării și a scoate la vânzare, pentru străini, tot ce a zidit poporul român în zeci de ani, dacă a alimenta bugetul, aproape în exclusivitate, prin biruri tot mai grele și prin concedieri masive, inclusiv de cadre sanitare și din învățământ, ceea ce reprezintă un adevărat păcat pentru societatea românească, ei bine, dacă toate acestea înseamnă reformă, atunci, da, îi dăm dreptate primului ministru: reforma a reușit! Iar noi, intriganții aceștia meschini din opoziție, din PDSR, PRM și PUNR, care nu lăsăm Guvernul să lucreze neam, ar trebui să ne autoflagelăm în piața publică, să ne punem cenușă în cap și abia apoi să ciocnim o cupă de șampanie cu prilejul împlinirii a 6 luni de la victoria reformei asupra întregului popor!

(Aplauze în partea stângă și amuzament în toată sala.)

Nu mai înjura, domnule Pițigoi pe Ceaușescu, că el a făcut clădirea aceasta! Vorbești cu păcat. Păi îl înjuri în casa lui, vii în casa omului și îl înjuri?! Nu ajunge că l-ați omorât?!

(Aplauze în partea stângă)

Șocul cel mare a trecut, ne-a mai anunțat domnul Ciorbea, dar nici aici lucrurile nu sunt prea clare, fiindcă domnia sa nu are proprietata tuturor termenilor și nu înțelegem ce înseamnă șoc în viziunea sa. Așa după cum se prezintă datele problemei, marea viitură, teribila undă de șoc se va produce în toamnă. Atunci se va aduna tot mâlul aluvionar al prețurilor scăpate de sub control, al unei politici economice diletante, al poruncilor date de FMI și Banca Mondială, al retragerii statului din economie.

A mai rămas, oare, ceva nevândut sau nelichidat în România?! Ca mâine, văzând că nimeni nu se împotrivește, o să vindeți străinilor și Crucea de pe Caraiman, și mormântul sfânt al lui Mihai Eminescu, și Coloana infinită!

Pentru români, nu mai este loc în țara aceasta! Capitalul autohton a fost băgat la carantină, întreprinderile mari au devenit mijlocii, acelea mijlocii au devenit mici, iar zecile de mii de întreprinderi mici au fost rase de pe fața pământului.

Singura perioadă, când ați muncit cu adevărat, din zori și până noaptea târziu, a fost în primele trei luni, când v-ați luptat să împărțiți dregătoriile și tortul miresii! De ce nu ați început, domnilor, cu împărțirea azilelor de bătrâni și a leagănelor de copii?!

Din sală:

Și a spitalelor de nebuni!

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

Domnilor guvernanți,

Hai să zicem că pe noi nu ne credeți, dar mulțimile de oameni care ies, tot mai des, în stradă, în mai toate așezările țării, nu vă spun, oare, nimic?! Or, poate credeți că noi îi scoatem pe acești oameni, noi îi îndoctrinăm și noi tulburăm mințile norodului?! Oare atât de rupți de realitate să fiți, oare puterea este un drog chiar atât de fascinant, încât ați pierdut conturul real al lucrurilor?!

Probabil că această moțiune de cenzură parlamentară nu va avea sorți de izbândă datorită ghilotinei de vot, dar cu ce mijloace veți contracara moțiunea de cenzură a populației, care tălăzuiește sub geamurile Palatului Victoria?! Octavian Goga scria despre vietățile care pășteau la poalele vulcanului Vezuviu, fără a bănui că în adâncuri clocotea lava.

Luați aminte, domnilor, că înfometarea populației, dincolo de orice limită biologică, poate genera reacții devastatoare!

Eu, unul, v-am avertizat că terapia de șoc impusă din exterior nu a dat rezultate nicăieri în lume. Și evoluția evenimentelor ne-a dat nouă dreptate. Vreți o dovadă: priviți ce se întâmplă în Cehia, țară care era dată ca exemplu de bună purtare, ca un strălucit triumf al terapiei de șoc, dar care, astăzi, se află în pragul colapsului economic. Și acolo tot forțele naționaliste or fi de vină?!

Din partea dreaptă a sălii:

Ei lasă!

Domnul Corneliu Vadim Tudor:

În ceea ce privește prestația de astăzi a domnului Victor Ciorbea, ea mi-a făcut nespus de bine sufletește, fiindcă mi-a adus aminte de anii tinereții, când citeam pagini umoristice din Ilf și Petrov, Hasek și Jerome K.Jerome. Toată lumea a observat că domnul prim-ministru a încercat să râdă, dar nu era râsul lui.

(Aplauze și amuzament în partea stângă a sălii)

Încă puțin și închei, domnule președinte Ion Diaconescu, și vă felicit public pentru răbdarea dumneavoastră de înger! (Amuzament) În sensul că i-ați suportat pe domnii din dreapta sălii.

Iată tot atâtea motive pentru care Partidul România Mare cere demisia Guvernului Ciorbea. Și spun aceasta fără a mă gândi, măcar, să-i luăm noi locul. Dimpotrivă, dacă aveți 15.000 de cadre valoroase în toată țara, așa după cum vă lăudați, puteți alcătui, fără probleme, un alt cabinet, ceva mai profesionist și mai credibil la populație.

Eu vreau să rămân un om drept și nu vă întind nici o capcană. Chiar tactic, este bine, pentru domnul Emil Constantinescu, să demită Guvernul și, în orice caz, să-i lase din brațe pe membrii UDMR, care poate că or da bine în exterior, dar dau catastrofal în interior.

Acelora care ne cer să mai lăsăm timp Guvernului Ciorbea ca să se exprime, le voi răspunde cu o vorbă de spirit a unui mare cărturar, George Călinescu: "Pentru a-ți da seama că brânza este stricată, nu trebuie să mănânci toată putina!".

(Râsete și aplauze în partea stângă a sălii)

Voi reproduce o profesiune de credință a unui român minunat, care a trăit și a murit în zdrențe, precum primii creștini, l-am numit pe Petre Țuțea: "Eu, ca naționalist", zicea el, Dumnezeu să-l odihnească, "am gândit că națiunea este punctul terminus al evoluției universale; când dispar popoarele, intrăm în turnul Babel".

(Rumoare în partea dreaptă a sălii)

Partidul România Mare se pronunță ferm împotriva mondialismului și suntem pentru o politică ofensivă, centrată pe morala creștină și identitatea națională.

Doamnelor și domnilor,

Am constatat un fenomen ciudat: cu cât îi merge mai rău poporului român, cu atât mai lăudați sunt președintele și premierul de astăzi ai României! Să nu știe analiștii și diplomații străini ce se petrece, cu adevărat, în România?! Ba știu, dar totul se înscrie într-un plan satanic de culpabilizare sau de pedepsire și monitorizare a unei țări incomode, care refuză, cu încăpățânare, să devină, dintr-o țară glorioasă, o piață de desfacere, rai al pedofililor străini și tranzit de droguri și arme. Nu o să le ajute Dumnezeu, vorba lui Petru Rareș, când a fost izgonit din prima domnie, sub veșminte de pescar, dar el simțea că se va întoarce, (Vociferări în partea dreaptă a sălii) "vom fi iarăși ce am fost și mai mult decât atât". Pentru membrii și simpatizanții Partidului România Mare din țara întreagă, anunț că, acum și aici, dau semnalul pentru lupta de eliberare națională, pe cale pașnică, a poporului român!

Din partea stângă a sălii:

Bravo! Ura!!! (Aplauze puternice)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim domnului Vadim Tudor, pentru discursul domniei sale care a contribuit mult la buna dispoziție a Camerei...

(Amuzament în toată sala)

Menționăm că dânsul a consumat 10 minute în plus din zestrea cuvenită PDSR-ului.

(Râsete în partea dreaptă a sălii)

Urmează domnul Mircea Vâlcu de la PUNR. Va urma, în continuare, doamna Smaranada Dobrescu, PSDR.

(Rumoare, agitație)

Domnul Mircea Vâlcu:

Domnilor președinți,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnule prim-ministru și onorați membri ai Guvernului,

Stimați invitați,

Se apreciază despre o moțiune de cenzură că este un element al jocului politic democratic. Există însă momente în viața unei țări, când o moțiune de cenzură nu mai constituie doar o componentă a jocului parlamentar, când moțiunea devine un serios și grav avertisment adresat puterii executive.

Nu dorința și nici măcar intenția de a crea dificultăți ori tergiversări în activitatea Executivului, ci constatarea dureroasă că starea materială și morală a celor care ne-au mandatat să-i reprezentăm necesită o intervenție energică pentru redresarea situației în care se află națiunea, pentru a nu o face să-și piardă încrederea în instituțiile statului de drept, rezultat după încrâncenatele evenimente din decembrie 1989.

De prea multă vreme, ascultăm sloganul guvernamental cu privire la greaua moștenire preluată în decembrie 1996. Nu este decât un strigăt al neputinței, deoarece, privind mereu în urmă, Guvernul se izbește când de un prag, când de altul și bate nu pasul pe loc, ci pasul înapoi.

Realitatea este că actualii guvernanți au dobândit puterea ca urmare a unor promisiuni anunțate ca recuperatoare a unor neajunsuri. Din aceste promisiuni și din programul guvernamental pe termen lung și scurt, nu ne-am ales, până acum, decât cu obsesiva repetare a clasicului: vom face, vom drege. Este, ca atare, dreptul națiunii să cunoască bilanțul real al celor 6 luni de guvernare, nu doar din declarațiile autolaudative ale factorilor de putere, ci și din analiza cenzorilor actului de guvernare, adică din punctul de vedere al opoziției.

Bineînțeles, în situația actuală, opoziția nu face altceva decât să cuantifice ceea ce o țară întreagă știe și simte: o sărăcie care se accentuează, șomaj, haos economic, lipsă de perspectivă, un tineret debusolat, o tot mai accentuată pierdere a încrederii în instituțiile democratice și în eficiența statului.

Ca oameni cu responsabilitate politică, prin mandatul cu care am fost învestiți de alegători, suntem obligați să întrebăm Executivul dacă, nu cumva, programele asumate sunt contrazise de competența de a le traduce în fapte. Nu cumva, treptele programului de guvernare duc spre un gol, antrenând o nouă generație de sacrificiu?! Să fie destinul acestui popor o nesfârșită succesiune de generații de sacrificii?!

Evident, domnul prim-ministru nu va face parte din cei pe care intenționează să-i sacrifice domnul ministru al finanțelor, cu algoritmul anunțat. Domnia sa și-a asigurat viitorul, în funcția de primar, care îl așteaptă, punându-l la adăpost de perspectiva șomajului.

Dacă facem trimitere spre câteva elemente ale Programului socio-economic pe termen scurt, ne întâmpină contradicțiile la fiecare pagină, astfel: în domeniul agriculturii, se prevăd modificări ale Legii fondului funciar prin atribuirea de terenuri pentru construcția de locuințe destinate tinerilor, familiilor tinere, învățătorilor, medicilor și preoților care se stabilesc la sate. În fapt, însă, reprezentanții puterii au uitat de aceste prevederi, obsedați de ideea împroprietăririi, cu măcar 50 de hectare, a descendenților foștilor mari proprietari funciari. Cât despre pământ, pentru casele celor prevăzuți în Programul guvernamental, nici o prevedere. Pentru ei, nu este pământ!

În sectorul social, învățământ, există prevederi vizând înființarea fondului național de locuințe pentru tineri și acordarea de credite pe termen lung, există prevederi privind stimularea natalității, protecția copilului și a mamei. Oare, în scăderea alarmantă a natalității și în criza de locuințe care afectează, în mod deosebit, tineretul, se reflectă aceste prevederi? Sau prevederea privind garantarea integrării economice a tinerilor și a persoanelor nou angajate nu este contrazisă, cu cinism, de masivele disponibilizări de personal angajat?

Ministerul Finanțelor, după anunțata sacrificare a celor 23.000 de români, cât revine din algoritmul domnului Ciumara, o mie pentru salvarea unui milion, se străduiește să crească acest algoritm, împovărând atât cetățeanul, cât și întreprinderile economice, cu taxe și impozite menite a sufoca și nu a încuraja activitatea economică.

Ministrul reformei anunțase privatizarea a 50 de întreprinderi pe săptămână, dar a omis să anunțe câte vor falimenta săptămânal. În actualul context fiscal, în haosul creat în actuala situație economică, se ajunge ca intenția de a investi ori de a dezvolta o afacere să fie o adevărată aventură.

Ministrul învățământului încearcă să așeze, în formule legale, performanța de a transforma limba română în limbă străină, urmând ca în România, în anumite zone, limba română să fie studiată doar, însușirea ei fiind, dacă nu opțională, doar în raport cu posibilitățile intelectuale ale celor care o vor studia.

Ministrul delegat ca secretar general sau invers, nu are importanță, practică formula unor schimbări în conducerile administrative, în care criteriul competenței devine un simplu amănunt. Chiar dacă nu este singurul implicat în aceste schimbări, l-am întrebat de ce nu este preocupat de promovarea prin Parlament a Legii funcționarului public, pentru a pune capăt imixtiunilor politice în activitatea administrației publice. Probabil că încă nu s-a încheiat procesul de epurare politică.

În schimb, Ministerul de Externe se laudă că a schimbat imaginea României în străinătate. Cum? Încheind tratate care consemnează juridic cedări istorice de teritorii, cerându-și scuze pentru împrejurări de care nu este vinovat poporul român și făcând temenele pe la toate cancelariile europene și de dincolo de ocean, pentru a accede într-un organism transformat, pentru noi, într-o veritabilă Fata Morgana, care se îndepărtează în măsura în care noi spunem că ne apropiem de ea?!

Doamnelor și domnilor,

Nu doar noi, oamenii politici, trebuie să judecăm activitatea Executivului. Poporul român este, astăzi, solicitat să fie judecător și să dea verdictul.

Vă mulțumesc.

(Aplauze din partea stângă a sălii)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumim.

Urmează la cuvânt doamna Smaranda Dobrescu, PSDR. După aceea, domnul Victor Apostolache, PDSR.

Doamna Smaranda Dobrescu:

Mulțumesc, domnule președinte.

Stimați colegi,

Ne asumăm misiunea, deloc ușoară, de a comenta chiar începutul moțiunii, redată de textul: "sărăcirea populației României a atins cote de-a dreptul alarmante". Este ingrată poziția noastră, căci enunțul, în afară de conotațiile dramatice și exagerate, este, totuși, aproape de adevăr. Este un adevăr pe care îl recunoaștem și îl discutăm cu responsabilitate în toate ocaziile, și nu sunt puține, în care vorbim de măsurile de combatere a sărăciei. Fenomenul, cel puțin, este recunoscut ca atare, iar institutele de specialitate fac studii privind sărăcia, nu ca în 1994, când Guvernul le cerea schimbarea titlurilor legate de această temă în studii privind standarde comparative de viață.

Mai departe de patetismul și dimensiunea umană în suferință, sărăcia o tratăm fără cinism și în mod tehnic. Ea presupune, din partea Guvernului, măsuri de identificare a incidenței sărăciei, ca și evaluarea numărului săracilor și amploarea sărăciei. Până a deține instrumentele legate de dimensionare, adică declarația pe venitul global și criterii larg acceptate de definire a pragurilor de sărăcie, dispune doar de indicatorii "salariul real" și "pensia reală", adică puterea de cumpărare a populației. Cifrele exacte cu referire la perioada de guvernare Ciorbea, sunt diferite de cele din moțiune și le-a prezentat premierul. Scăderea relativă a salariului real cu 18% este mai mare decât a pensiilor, care este l6%.

Ce ascunde, însă, textul moțiunii? Cel mai mic salariu real s-a înregistrat în martie '94, cea mai mică pensie reală în noiembrie '94, iar raportul cel mai mic dintre pensia medie de asigurări sociale și salariul mediu net lunar, adică 36%, s-a înregistrat în decembrie 1995.

Faptul că puterea de cumpărare, în ultimii 4 ani, a suferit fluctuații mari este un semn că nu a existat o convertibilitate totală, prețurile la materii prime nu au fost liberalizate, iar politica monetară o făcea exclusiv Guvernul. Aceste fluctuații ale puterii de cumpărare dovedesc, de fapt, că nu a existat o dezvoltare durabilă, iar dirijismul statului a creat situații artificiale nerelevante.

Actuala putere de cumpărare, probabil, va suferi, în viitorul apropiat, o ușoară erodare, urmare a liberalizării prețurilor la gaz metan și energie termică. Apoi nu va mai fi nici un motiv să ne temem de creșterea prețurilor. De fapt, se cunoaște că nu există o legătură cauzală între gradul de ocupare și sărăcie. Creșterea ocupării între 1992 și 1996 s-a făcut pe seama îndatoririi și inflației.

Moțiunea mai ascunde, cu totul nedemn, adevărul despre alocația pentru copii. Dacă în ianuarie '97, alocația reprezenta 3% din salariul mediu net, în martie, urmare măririi de 4 ori a acesteia, ea reprezintă 9,9% din salariul mediu net. Alocația pentru copii, împreună cu compensația bănească pentru pâine, au influențat favorabil, cu 3,5%, veniturile familiilor de salariați. Alocația de stat, deja reglementată, va avea, de la 1 iulie, un cuantum în concordanță, atât cu promisiunile electorale, cât și cu mențiunea, din Programul de guvernare, referitoare la localizarea resurselor spre grupurile cele mai defavorizate.

Deoarece testarea mijoacelor prin declarația pe venit nu este încă reglementată, înființarea unui tip nou de prestație, adică alocația suplimentară pentru familiile cu copii, va amplifica veniturile familiilor cu mai mult de un copil și va reprezenta, bazată pe date statistice, un prim pas spre focalizarea resurselor.

Mărirea considerabilă a alocației pentru copii reprezintă ponderea cea mai mare a cheltuielilor suplimentare pentru protecția socială și este făcută, mai ales, pe seama retragerii subvențiilor din agricultură și industrie. Ceea ce am făcut noi este că am oprit finanțarea marilor coloși, cu pierderi susținute de întreaga populație, și am orientat banii spre traiul și creșterea copiilor.

Per total, compensările și indexările acordate au acoperit, în cazul salariilor, 74,8% din creșterea prețurilor și 82,2%, în cazul pensiilor. În ianuarie, Guvernul a propus un procent de 75% de acoperire. Până acum, iată, din promisiunile Programului pe termen scurt s-a îndeplinit tot ce ține de protecția socială.

Față de greutățile bătăliei cu timpul și cu sărăcia, Guvernul are de elaborat și tot ceea ce și-a propus să realizeze, în planul reformelor sociale, Guvernul Văcăroiu la învestitură, fără să rezolve, practic, nimic. Amintim doar: modificarea Legii șomajului, Legea asistenței sociale, Legea asigurărilor sociale pentru pensii și sănătate.Guvernul are în curs de definitivare aceste proiecte de legi, pentru care s-a angajat și față de Banca Mondială.

Poate că, pentru momentul de față, semnarea Cartei sociale europene, la 14 mai a.c., să nu însemne mare lucru. Această Carte, elaborată în 1961 și amendată în 1988, este deschisă spre semnare tuturor statelor Consiliului Europei, dispuse să-și ia angajamente ferme în privința dreptului la protecție contra sărăciei și excluderii sociale, dreptului la locuință, dreptului la protecție, în caz de licențiere, dreptului lucrătorilor cu responsabilități familiale la egalitate de șanse și tratament.

România a devenit, prin semnare, a zecea țară ce-și asumă această obligație, după țări precum Franța, Danemarca, Suedia, Finlanda, Italia. Este, în același timp, prima țară din fostul lagăr comunist care a semnat Carta socială europeană.

Domnilor semnatari ai moțiunii, dați-mi voie să-mi închei pledoaria împotriva moțiunii printr-o întrebare: de ce acuzați de dezinteres față de sărăcie pe cei care și-au asumat ceea ce dumneavoastră ați ezitat să faceți, lupta declarată împotriva sărăciei?

Vă mulțumesc.

Domnul Marțian Dan (din bancă):

Se vede!

(Aplauze din partea dreaptă a sălii)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, doamnă Dobrescu.

Are cuvântul domnul Victor Apostolache, PDSR. Va urma domnul Berciu Ion, PNȚCD.

Domnul Victor Apostolache:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor membri ai Guvernului,

Stimați colegi,

Mă bucur că am ocazia, acum, pentru prima și sper să fie și ultima dată, cu prilejul acestei moțiuni, să mă fac auzit de membrii actualului cabinet și mai ales de premier, care, după ce au primit votul de investitură, au ignorat complet Parlamentul.

În textul moțiunii se fac referiri generale la situația din agricultură și implicațiile socio-economice generate de aceasta. Analizând Programul de guvernare pe termen scurt, în domeniul politicii agricole am constatat că, din cele 12 măsuri preconizate, s-a împlinit numai cea de a treisprezecea, respectiv falimentarea planificată a agriculturii românești. În această situație, s-a ajuns că programul adoptat de Parlament a fost dat deoparte și s-a trecut la implementarea a ceea ce s-a tradus dintr-un proiect al Băncii Mondiale și FMI-ului care, între timp, a devenit Acordul ASAL și care a fost prezentat, cu surle și trâmbițe, drept singură soluție, în fața camerelor de luat vederi și niciodată Parlamentului.

Acțiunea demolatoare a vizat, pentru început, complexele de porci și păsări și s-a realizat prin blocarea ordonanțelor nr.7 și 13, la începutul lunii decembrie, nemaialocându-se peste 180 miliarde de lei pentru procurare de furaje. Suma aceasta ar fi fost suficientă pentru achiziționarea furajelor necesare majorității complexelor până la noua recoltă, având în vedere prețurile la acea dată.

Toate intervențiile producătorilor, ale parlamentarilor au rămas fără rezultat, cei care trebuiau să se implice nu au inițiat nimic în așteptarea momentului prielnic lansării Programului de privatizare prin lichidare. Acest lucru s-a realizat, după cum sper că vă amintiți, după ce întreaga opinie publică a luat cunoștință, prin intermediul televiziunii, de situația deosebit de gravă a animalelor care, efectiv, mureau de foame. În acest mod, ce s-a urmărit s-a obținut, respectiv lichidarea efectivelor de animale în complexe. Astăzi se prezintă ca o reușită a Programului de privatizare faptul că, din cele 20 de complexe, din mult discutata listă, s-au privatizat sau sunt în curs de privatizare 5, iar alte 15 s-au lichidat.

Dar să vedem cum au evoluat efectivele de animale, comparativ cu situația la perioada anului trecut. Acestea au înregistrat următoarele scăderi: 107.000 capete la bovine, 128.000 capete la porcine, 633.000 capete ovine. Abia a fost declanșat procesul lichidării și am ajuns la asemenea reduceri. Dacă se va continua în acest ritm, mă văd nevoit să întreb dacă nu cumva se urmărește chiar lichidarea unor specii. Mă tem că nu o să le mai întâlnim nici în grădinile zoologice, pentru că nu este exclus ca și acestea să fie înscrise în cine știe ce program, pe care premierul, din dorința de a ne menaja, nu-l prezintă Parlamentului.

Acțiunea premeditată de distrugere a agriculturii a continuat prin așa-zisa politică de reformare a sistemului de finanțare, pe care nu l-au înțeles nici inițiatorii și, cu atât mai puțin, beneficiarii. Numai așa se poate explica faptul că, din cele 550 miliarde de lei, alocate cu întârziere pentru campania de primăvară, au rămas neutilizate aproape 200 de miliarde. Aceasta a constituit principalul motiv al întârzierii acestei campanii și care s-a încheiat la sfârșitul lunii mai și a fost anunțată ca o mare victorie a actualei guvernări.

Orice este posibil, domnilor, cu condiția ca și plantele, după alegerile din noiembrie, să-și fi schimbat stadiile de vegetație, așa cum actuala putere și-a uitat promisiunile electorale.

Pentru îndeplinirea dorinței unora din actuala putere de a aduce agricultura la situația din perioada interbelică, s-au elaborat și câteva proiecte legislative, ca de pildă Circulația juridică a terenurilor și arendarea. Acestea au fost trimise Parlamentului numai după ce s-au abrogat alte legi care creau anumite facilități micului proprietar, spre exemplu, Legea nr.83. Proiectele respective vizează, în special, vînzarea și cumpărarea, arendarea terenurilor, în totală contradicție cu promisiunile electorale, pe fondul de sărăcire al populației, facilitând accesul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate.

Prin aceste legi, actuala putere se recompensează față de cei care le-au susținut o campanie electorală de peste 7 ani, în timp ce bieților proprietari autohtoni nu le rămâne decât șansa de a deveni argați. Pentru a fi siguri de ireversabilitatea procesului demolator, s-a trecut acum în pragul uneia din cele mai dificile campanii agricole, la lichidarea specialiștilor.

Domnule prim-ministru,

În alocuțiunea de marți, spuneați, printre altele: pentru prima oară, indicatorii realizați în sectorul privat depășesc sensibil ce s-a realizat în sectorul de stat. Țăranii individuali au încheiat însămânțările pe circa 94% din terenuri, iar fostele IAS pe 87. Într-adevăr, măreață izbândă, numai că, în cifre absolute, lucrurile stau cu totul altfel: suprafața cea mai mare rămasă neînsămânțată este în sectorul privat, respectiv peste 200.000 de hectare, în timp ce cele 96.000 de hectare din sectorul de stat sunt ocupate cu furaje anuale, care se recoltează în această lună, după care se vor semăna alte furaje.

Este adevărat că dumneavoastră nu aveți de unde să cunoașteți aceasta, dar nici să luați de bune gogoșile sfătuitorilor, pe care, mai departe, să le vindeți populației!

Am apreciat pregătirea juridică a dumneavoastră, mai ales prin modul în care reușiți să ocoliți Parlamentul, dar, vă rog, nu încercați să jonglați și cu cifrele, întrucât aveți consilieri incompetenți sau, de ce nu, rău intenționați.

(Aplauze în partea stângă a sălii)

Acum sunteți puși în situația de a încerca o modificare a Legii nr.18. Și cum pământul nu prea mai ajunge, pentru a nu risca să împărțiți și teritoriile vecinilor și cine știe în ce dandana să ne mai implicați, îi rog pe colegii parlamentari să vă ajute să vă reluați locul la Primăria Capitalei, spre binele agriculturii românești și, de ce nu, și a bucureștenilor.(Aplauze.)

Domnul Ion Diaconescu:

Are cuvântul domnul Berciu Ion, PNTCD. Va urma domnul Triță Făniță, PD.

Domnul Ion Berciu:

Domnilor președinți,

Domnilor parlamentari,

Domnilor reprezentanți ai Executivului,

Ceea ce inițiatorii actualei Moțiuni de cenzură doresc a face, ceva sublim, se transformă în ceva ridicol. E de fapt, efortul neputinciosului ce dă cu pietre în pomul roditor.

Dar, așa ca și la celelalte moțiuni, e drept, simple și fără importanță, așa cum foarte bine le caracteriza domnul președinte Diaconescu, cei ce se postează în situația de continui perdanți, e recomandabil a schimba partitura, a-și schimba purtătorii de vorbe, a-și aduce aminte că disciplina de partid proprie partidului clientelar funcționează doar când ești la putere.

Ar fi mai bine a fi constructivi, ar fi mai bine a fi cooperanți, ar fi mai bine să înțeleagă că gălăgia pe care o fac se stinge într-o singură încăpere. Strada, electoratul, în speță poporul român, rămâne consecvent votului pe care l-au dat în noiembrie 1996. (Rumoare) Nu v-a mai vrut, domnilor, a dorit schimbarea în bine și, așa cum un moț vizionar, la sărbătoarea de pe Muntele Găina, în iulie 1996, ascultându-l pe domnul Ciorbea, a acoperit cu glasul său puternic mulțimea, cu îndemnul: "Dăi, înainte, Victoraș!"

Pentru acest popor vlăguit de constrângerile dictaturii comuniste, trecut prin genocidul alimentației raționale a lui Mincu, noi, cei care susținem acest Guvern al veritabilelor forțe democratice, nu putem face altceva decât să-l sprijinim, să-l ocrotim, să-l înțelegem atunci când poate mai și greșește și să ne bucurăm atunci când constatăm că toate țările spre lumea cărora tindem a ne apropia ne ajută, ne conseiază și ne remarcă că am reușit să intrăm pe drumul drept al societății capitaliste.

Nu cred că e nevoie a reveni cu acele cifre care ne prezintă adevărata stare a ființei biologice române.

Ne aflăm pe ultimul loc din Europa, domnilor. Concurăm cu țări africane. Ne-am obișnuit a critica de pe poziții radical-naționaliste pe cei ce ne arată că România este o țară minunată și bogată, cu oameni săraci, cu oameni blânzi și buni, dar prădați de peste o jumătate de veac.

De aceea e nevoie de reformă, de aceea e obligatoriu a face reformă și în domeniul sanitar. De aceea e normal a dori să ajungi peste un timp să contrazici un expert olandez, care spune: domnule, în România nu sunt fezabile asigurările private de sănătate, atât timp cât la acestea doar 1 până la 2 la sută din populație ar putea avea posibilitatea să le utilizeze, în comparație cu Olanda, unde acest raport este de 40 la sută.

Din aceste considerente, și nu numai, această moțiune, care nu urmărește decât căderea unui Guvern ce dorește să facă o veritabilă reformă și nu o pastișă, ca cea de pe vremea regimului Iliescu-Văcăroiu, nu are sorți de izbândă și nu va avea alt efect decât întărirea poziției actualului Executiv și iremediabila caracterizare a moționarilor drept atemporali și antireformiști.

Este, de fapt, o urmare firească a aceleiași lipse de credibilitate, este o urmare a ceea ce s-a dorit a se înțelege prin fabula lupului moralist.

Atât timp cât actuala Opoziție a generat dezastrul economic actual, atât timp cât actuala Opoziție a oblăduit corupția și jaful, atât timp cât aceleași persoane ce au condus țara prin diversiune încearcă azi să tragă pe alții la răspundere, revin și eu la același îndemn: "dă-i înainte, Victoraș, că mergi bine".

În încheiere, doresc și eu să vă dau două vești, ca și vorbitorul în alb - una bună: sub guvernarea Ciorba va fi mai bine; și una rea: în sensul funcționării statului de drept, va trebui în viitor să tratăm Opoziția.

Vă mulțumesc. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Are cuvântul domnul Triță Făniță, PD, și va urma domnul Alexandru Morțun, PNL. (Rumoare)

Este domnul Triță Făniță în sală?

Voci din sală:

La siloz! Cumpără grâu! Face rezervă pentru Guvernul Ciorbea!

Domnul Ion Diaconescu:

Atunci, domnul Alexandru Morțun. Vă rugăm. Și se pregătește, dacă nu vine domnul Triță Făniță, domnul Francisc Bárányi, UDMR.

Domnul Alexandru Ioan Morțun:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Onorabili domni miniștri,

Doamnelor și domnilor,

Vreau să vă spun că în acest moment sunteți cu toții martori la un fenomen care va intra categoric în cartea recordurilor. Pentru prima dată, în viața parlamentară mondială, vom asista la două moțiuni de cenzură în trei zile. Este normal că graba de a întocmi două moțiuni într-un interval atât de scurt a dus la greșeli grave de întocmire, care au aruncat în deriziune însuși textul acesteia.

Dacă nu ar fi fost în mod pasional angajați în vânarea presupuselor greșeli, inițiatorii ar fi putut măcar să se documenteze corect și cinstit în conceperea acesteia, pentru aceasta având nevoie, însă, de bună-credință. Încă de la punctul 1 se comite o eroare fundamentală, vorbindu-se despre "înrăutățirea fără precedent a stării de sănătate a populației din România". (Rumoare)

Fără a avea, domnilor, pretenția că sănătatea românilor este corespunzătoare, simpla citire a indicatorilor demografici, care se găsesc la îndemâna oricui, aruncă în deriziune enunțul. Studiind aceste cifre statistice, semnatarii la comandă ar fi constatat faptul că în comparație cu trimestrul I al anului 1996, când destinele sănătății erau conduse de o semnatară a moțiunii, în perioada similară a lui 1997, când "s-a înrăutățit fără precedent starea de sănătate a populației", natalitatea în România a crescut, mortalitatea generală a scăzut cu două procente, iar sporul general al populației s-a amelionat, domnilor.

Dânșii trebuie să ne spună clar dacă ne consideră acum vinovați ori de faptul că s-au născut mai mulți oameni, ori că au murit în România cu 12 mii mai puțin?

Noi, cu toată seriozitatea, ne asumăm doar vina că nu am preluat, domnilor, puterea înainte, când mortalitatea generală atinsese, într-adevăr, cifra neîntâlnită de aproape 16 la mie. Unii dintre semnatari, medici fiind, protestează acum împotriva accesului greu la medicamente și pentru disponibilizările de personal din sistemul de sănătate.

Vreau să le reamintesc că, în urmă cu două luni, au avizat în unanimitate - repet, în unanimitate; mă refer la cei din Comisia de sănătate a Senatului, favorabil proiectul Bugetului de stat pe anul 1997 pentru Ministerul Sănătății. Tot dânșii, tot sub semnătură, tot în unanimitate, au considerat reducerea numărului de 27.346 de persoane drept dorință, în fine, a Ministerului Sănătății de a începe restructurarea asistenței medicale, sanitare în România. Există semnăturile lor pe această hârtie.

Iată că acum, tot dânșii critică lucruri pe care le-au aprobat, lucru care mă face să cred că nu grija față de omul bolnav și personalul sanitar îi animă, ci exploatarea acestor inerente drame și dureri umane, în scop politic.

Și, dacă până acum a fost vorba de lipsă de documentare și de voită uitare, la punctul 8 al Moțiunii se atentează chiar la elementară morală, vorbindu-se despre cederizarea structurilor, în detrimentul intereselor cetățeanului. Deși, personal, n-am dorit și nu doresc să mă repet, fac apel la memorie și la un document pe care însuși vi l-am prezentat în urmă cu două luni. Un partid, fost de guvernământ, care în '95 permitea conducătorilor săi județeni exprimări organizatorice de genul: prefecturile să atragă primarii spre PDSR, instituțiile descentralizate - agricultură, învățământ, sănătate - să contribuie la înființarea de organizații, să fie înființate organizații la nivelul societăților comerciale și regiilor, ai căror manageri trebuie să răspundă de atragerea de noi membri și de strângerea cotizațiilor, nu cred că au căderea morală să vorbească de cederizare și mai ales de interesul cetățeanului român.

Cei care în același document pe care vi l-am prezentat vorbesc despre protecție socială pentru membrii PDSR și subordonații lor, nu sunt cei chemați astăzi să vorbească despre protecție socială pentru întregul popor român.

Fără să aibă remușcări și să se gândească la trecut, inițiatorii Moțiunii enunță: "Există un pericol real ca populația, percepând eșecurile actualei guvernări, să-și piardă încrederea în valorile și instituțiile democratice".

Doamnelor și domnilor,

Vă putem spune, cu toată seriozitatea că, dacă timp de 7 ani, sub catastrofala dumneavoastră guvernare, nu și-a pierdut-o, este clar că poporul român are vocație democratică.

În încheiere, doamnelor și domnilor semnatari, în viitorul apropiat, probabil astăzi sau luni, când veți mai înainta o moțiune de cenzură, eu vă sfătuiesc prietenește: a) să studiați cifrele statistice; b) să excludeți de la semnături pe cei ce cu puțin timp în urmă au semnat exact contrariul; c) în limita posibilităților, dacă aveți rezerve, este recomandabil să-și exprime puncte de vedere cei ce nu au a se simți vinovați de starea în care a fost lăsată națiunea.

Doamnelor și domnilor,

Unul dintre semnatari, și nu oricine, spunea că Guvernul să-și poarte crucea. Da, domnilor, solidari cu premierul Ciorbea și cu Guvernul pe care-l conduce, vom purta crucea pe care dumneavoastră ați pus-o în spinarea poporului român.

În încheiere, vreau să fac un comentariu pe baza unui anunț făcut la un post de televiziune privat, de maximă audiență în România. Se spunea acolo că, introducând deodată două moțiuni de cenzură, în cazul respingerii acestora, Opoziția va fi pusă la colț pentru multă vreme.

Eu vreau să vă spun că nu noi, nu noi suntem capabili să punem Opoziția la colț. Opoziția este pusă la colț de însuși poporul român pentru tot ceea ce a făcut în decembrie 1996. Mulțumiți poporului român că la acel colț nu se găsesc și coji de nuci.

Vreau să vă spun, pentru că tot se primesc aici în sală scrisori, am primit și eu una, la fel de veridică ca și cele prezentate, de la Ion Tribunu din Pocraca. Domnia sa a auzit la radio cum că Partidul România Mare se abține de la noua moțiune de cenzură. Supărat, violent de supărat, Ion Tribunu ne întreabă, având în vedere parazitarea postului, probabil tot de către CDR: PRM se abține sau de-abia se ține? (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Are cuvântul nu domnul Francisc Bárányi, ci domnul Gheorghe Frunda, de la UDMR. Și va urma domnul Costică Ciurtin, de la PUNR.

Domnul Gheorghe Frunda:

Vă mulțumesc.

Domnule președinte,

Domnule premier,

Doamnelor și domnilor senatori și deputați,

Domnilor miniștri,

Stimați invitați,

Punctul 7 al Moțiunii de cenzură acuză Guvernul că cedează în mod sistematic și iresponsabil presiunilor autonomiste și separatiste, practicând tranzacții politicianiste ce pun în pericol chiar unitatea statului român, îndeosebi prin proiectul Legii învățământului și al Legii administrației publice locale.

Susținerile cenzorilor programului guvernamental sunt, pe cât de grave, pe atât de neadevărate și dovedesc încă o dată duplicitarismul politicii Guvernului Văcăroiu, în special, și a regimului Iliescu, în general.

Cei care ați periclitat șansele europenizării politice a României sunteți dumneavoastră, semnatarii Moțiunii de cenzură, iar noi, actuala majoritate parlamentară, încercăm să îndreptăm greșelile dumneavoastră. Dar cel mai grav prejudiciu l-ați cauzat prin duplicitarismul dumneavoastră partenerilor străini. Organismelor internaționale le promiteați îndeplinirea standardelor europene în materie, promisiuni pe care le-ați uitat în chiar momentul semnării documentelor internaționale, adoptând apoi legi care încălcau grav prevederile documentelor internaționale pe care le-ați semnat și uneori le-am ratificat în Parlament.

Domnul Marțian Dan (din sală):

Care-s alea?

Domnul Gheorghe Frunda:

Acum urmează.

La 29 iunie 1990, ați semnat documentul final al Reuniunii de la Copenhaga asupra dimensiunii umane a CSCE. La 28 septembrie 1993, ați acceptat celebra Recomandare 1201 în legiferarea și aplicarea drepturilor minorităților naționale. La 1 februarie 1995 ați semnat Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale, devenită între timp Legea nr.33 din 1995, iar la 16 septembrie 1996 ați semnat Tratatul de înțelegere, cooperare și bună vecinătate cu Republica Ungară, devenit între timp Legea nr.113 din 1996.

Toate aceste documente internaționale, ca și Carta Europeană Autonomiei Locale și Carta Europeană a Limbilor Regionale și Minoritare, ambele semnate de către Guvernul Văcăroiu, asigură comunităților etnice și minorităților naționale din România dreptul la educație în limba maternă la toate nivelurile și în toate formele de învățământ, dreptul folosirii neîngrădite, oral sau în scris, în viața privată și publică, în administrație, în justiție și în celelalte domenii ale vieții publice, dreptul folosirii inscripțiilor bilingve și a denumirilor istorice ale localităților, acolo unde minoritățile naționale trăiesc în mod tradițional, sau în proporție substanțială, dreptul folosirii simbolurilor și imnurilor minorităților naționale, dreptul la păstrarea, dezvoltarea și exprimarea identității minorităților naționale.

Dumneavoastră, cei care astăzi sunteți în Opoziție, - și sper că veți mai fi o bună bucată de vreme -, v-ați obligat pe plan internațional să asigurați aceste drepturi pentru noi, minoritățile naționale din România. Pe plan național, însă, ați adoptat legi discriminatorii. De exemplu, Legea învățământului și Legea administrației publice locale, care lezează grav drepturile minorităților naționale din România, încercând să faceți din noi cetățeni de gradul doi.

Actuala coaliție guvernamentală, prin modificarea acestor legi și adoptarea altor acte normative, nu face altceva decât să înlăture discriminările existente, să aplice prevederile tratatelor internaționale, semnate de către dumneavoastră, să asigure egalitatea tuturor cetățenilor țării, să ajungă la o stare de normalitate.

Politica Guvernului în domeniul minorităților naționale nu numai că nu periclitează unitatea statului român, dar stabilizează climatul de normalitate și accelerează integrarea țării în structurile euroatlantice și europene.

Această politică este într-adevăr euroconformă, conservând pe de o parte toleranța transilvană seculară, și preluând, pe de altă parte, experiența țărilor europene democratice.

Cu excepția câtorva patriotarzi demagogi și a câtorva mici partide politice naționalist-șovine, cărora le este teamă că, odată problema maghiară rezolvată, își pierd însăși rațiunea de a mai fi, este în interesul cetățenilor acestei țări normalizarea relațiilor dintre majoritatea românească și minoritățile naționale din România.

Doamnelor și domnilor, a trecut vremea când fumam una și spuneam alta, cum scria Tudor Arghezi, tot așa cum a trecut și vremea naționalismului primitiv intolerant, definit de Ady Endre drept "patriotismul proștilor".

Vă mulțumesc pentru atenție. (Aplauze în partea dreaptă a sălii)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Are cuvântul domnul Costică Ciurtin și se pregătește doamna Hildegard Puwak.

Domnul Costică Ciurtin:

Domnilor președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Domnule prim-ministru,

Observ că avem un Guvern șugubăț. Ne ține din pilde în pilde. E bună! De la Göring la Churchill, de la Napoleon la Hitler și așa mai departe.

Dar mi-aș permite să zic, nu știu, peștele se împute de la cap sau Ciorbea de la Guvern? Și invers.

Și, pentru ca să fim în tonul primului-ministru, am să încep și eu să fiu șugubăț.

Studiind cu atenția cuvenită programul electoral și apoi schița de guvernare pe 6 luni, prezentată Parlamentului, am fost încântat să constat că în România va curge lapte și miere, că tot cetățeanul se va îmbelșuga, că toate relele perioadei de tranziție vor fi estompate, fericirea și bucuria se vor întinde peste toată țara, vom dansa și vom cânta, preamărind coaliția guvernamentală, aducătoare de speranțe. Dar, vai! Câtă diferență între a promite și transpunerea în fapte reale a sloganului electoral!

Reforma și angajamentele ce trebuiau să restructureze din temelii întreaga viață socio-economică au rămas un singur deziderat și au fost uitate. Și, totuși, ea s-a făcut simțită acolo unde nu trebuia, în viața socială, lovind necruțător toate profesiunile și cu deosebire intelectualitatea românească.

Programul de reformă în întreg învățământul a demarat în ce are el mai rău, cu Legea Bugetului de Stat, care cuprinde disponibilizarea unui număr însemnat de cadre didactice și neacoperirea financiară a posturilor rămase temporar vacante.

De altfel, domnilor, această politică și practică nu este străină actualilor guvernanți, pentru că, domnule Ciorbea, asemenea măsuri au mai fost luate împotriva corpului didactic acum 65 de ani, când Partidul Național Tărănesc cârmuia țara.

Este de neconceput ca unui sector ca învățământul, declarat prioritate națională, prin măsurile preconizate, să se submineze însăși temelia civilizației românești, scoțând în afara procesului instructiv-educativ aproximativ 60 de mii de persoane, din personalul didactic, efectiv, vreo 13 mii, neacoperirea a 48 de mii de posturi didactice vacante, blocarea ținerii de concursuri pentru ocuparea acestora cu personal didactic titular, iar, ca urmare a modificărilor aduse Legii învățământului, va îngroșa numărul șomerilor personalul didactic românesc înlăturat din gimnazii, licee, școli profesionale și universități pe criterii etnice, promovând un învățământ segregaționist.

Vă întreb, domnilor guvernanți, cum respectați promisiunea din campania electorală și din program, privind alocarea a cel puțin 6 la sută din PIB pentru învățământ, când este știut că nici procentul de 4 la sută înscris în lege nu a fost onorat?

Ba, mai mult, măsurile luate de Guvern blochează și posibilitatea de angajare a tinerilor absolvenți din anul școlar 1997-1998, când, de pe băncile universităților, vor ieși două promoții, îngroșând numărul șomerilor, care, dezorientați și fără sprijin, vor lua drumul pribegiei europene.

Domnilor, salariile în învățământ sunt o batjocură la adresa celor care cresc, formează și educă pe viitorii purtători ai culturii naționale. Tergiversarea definitivării Statutului cadrelor didactice și punerea lui în aplicare într-o perioadă de 3 ani constituie un nou mod de umilire a acestei categorii sociale, desconsiderată timp de 50 de ani și pe care dumneavoastră, actualul Guvern, o continuați.

Bursele elevilor și studenților sunt sub limita acoperirii cheltuielilor necesare pentru masă și cazare. Condițiile din școli, cămine, cantine sunt deplorabile. Materialul didactic lipsește cu desăvârșire. Planurile școlare, programele școlare și manualele sunt compilări de teorii și idei inaplicabile, care provoacă repulsie, supraîncarcă și îngreunează procesul predării și asimilării.

Iată, domnilor, câteva direcții în care ministerul de resort trebuia să acționeze și nu a făcut-o! Iată de unde trebuia începută reforma!

S-a afirmat foarte serios că, odată semnat Tratatul cu Ucraina, ne putem apuca de reformă. Oare acesta să fi fost motivul pentru care reforma nu s-a derulat?! Pentru care actuala Putere nu și-a onorat promisiunile?!

Și vă mai întreb, domnilor guvernanți, ce se va întâmpla dacă mâine vom începe tratative pentru încheierea unui tratat cu Rusia, care va dura 5 ani de zile? Veți mai găsi alt motiv?

Dar, să fim optimiști. Pentru că ministerul derulează reforma prin schimbarea denumirii lui și modificarea Legii învățământului, satisfăcând toate pretențiile aberante ale UDMR-ului, de parcă numai maghiarii ar fi minoritate în România! (Rumoare; comentarii în partea dreaptă a sălii)

.... peste doi ani de zile sunteți distruși complet ...

Prin modificările aduse în special art.8 și Cap.XII, se inversează întreaga concepție despre învățământul românesc. Ministerul Învățământului consideră mai necesar să stipuleze în primul alineat al acestui articol că învățământul de toate gradele se desfășoară în limbile minorităților naționale, precum și în limbi de circulație internațională. Mergând pe această idee, limba română va fi studiată, și nu însușită, la fel ca orice altă limbă străină și nu cea oficială în România.

Domnule prim-ministru, vă întreb, pentru că suntem la câțiva kilometri, Ponor și Ponorul celălalt din județul Cluj, aveți habar de faptul că s-a început maghiarizarea românilor din Sângeorzul de Pădure, prin facturările la RENEL și ROMGAZ?

Domnul Gheorghe Frunda (din sală):

Minciună!

Domnul Costică Ciurtin:

Știți că examenele pentru ocuparea posturilor în județul Mureș se țin în limba maghiară? Știți că tricolorul românesc a fost luat de pe Primăria din Târgu-Mureș?

Domnule prim-ministru, știți că un subaltern al dumneavoastră a plecat la Satu-Mare, secretarul de stat din Ministerul Sănătății, și a făcut ședință în limba maghiară?

Ce faceți, domnule prim-ministru? Ce face moțul de onoare al Munților Apuseni?

Domnilor guvernanți și domnule prim-ministru, România face mai mult decât cere în privința minorităților, chiar Europa, în ansamblul ei. Că suntem mai europeni decât europenii, poate fi bine. Dar exagerările devin păcătoase și rele.

În acest context, vă întreb: ce fel de viitor slujește noul proiect de lege? Viitorul integrării europene? Nicidecum. Pentru că minoritarii maghiari se integrează separându-se, începând cu grădinița, până la terminarea studiilor universitare.

De aceea, atragem atenția Guvernului că, procedând astfel, creează premisele unei federalizări a statului pe criterii etnice și lingvistice și subminează înseși bazele statului unitar național.

Deci, domnilor guvernanți, în final, consider că reforma în învățământ trebuie s-o realizați pornind de la optimizarea acestuia, a alocării resurselor, a modernizării lui, a evaluării și autoevaluării, ca procese complexe continue și obiective, și nu cu paleative conjuncturale.

Domnule prim-ministru, puterea pe care o aveți în momentul de față nu trebuie folosită hulind poporul și forțele politice existente. Vă rugăm să colaborați și să conlucrați cu acestea spre binele tuturora și al țării.

Iată de ce, având în vedere cele spuse de mine până acum, că una faceți, alta vorbiți, respectuos cer: dați-vă demisia și demisia întregului Guvern. (Aplauze în partea stângă a sălii)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim.

Are cuvântul doamna Hildegard Puwak. Va urma domnul Ioan Mureșan, PNTCD.

Doamna Carola Hildegard Puwak:

Domnilor președinți,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Acum o jumătate de an aici, în această sală, domnul prim-ministru ne prezenta drept program socio-economic pe termen scurt un text intitulat "Măsuri prioritare pentru primele 6 luni de guvernare", în are se face de mai multe ori sublinierea că obiectivul principal constă în stoparea degradării socio-economice, ameliorarea vieții populației, în special a categoriilor defavorizate.

Acum au trecut cele 6 luni. Astăzi am auzit aici lucruri, pe care, mă întreb, dacă domnul prim-ministru, în numele Guvernului pe care dumneavoastră, domnilor și doamnelor parlamentari ai puterii, l-ați investit, le-a rostit, convins că spune adevărul. Faptele confirmă o altă concluzie - lipsa de interes a Guvernului pentru realizarea măsurilor sociale. Problematica socială nu a constituit de la bun început o preocupare pentru acest Guvern. Ați venit în fața noastră zilele trecute, domnule prim-ministru, și ne-ați spus: "Am reușit". Ce ați reușit de fapt? Ați reușit cea mai indezirabilă performanță. Ați adus populația la cel mai scăzut nivel de trai după decembrie 1989, după ce se făcuseră pași semnificativi spre un trai mai bun.

În campania electorală le-ați sădit oamenilor speranța că viața lor va fi tot mai bună. Dacă parcurgem acum raportările Comisiei naționale pentru statistică, trebuie să recunoașteți că programul dumneavoastră este nerealizat. Ați aplicat o politică economico-socială, pe care o numiți cu nonșalanță, domnule prim-ministru, "Modelul românesc de reformă". În realitate, această politică v-a fost impusă de specialiștii străini, reprezentând alte interese decât ale societății românești. O dovedește faptul că ați redus dramatic puterea de cumpărare a populației, scăzând salariul real în 6 luni cu 38% și pensia medie reală cu 35%. Deci, nu le-ați indexat automat în raport cu rata inflației, așa cum v-ați angajat. Nu v-a interesat cum trăiește acest popor și care-i sunt așteptările. Se vede că acest popor reprezintă o cantitate neglijabilă pentru specialiștii care țin loc de Guvern în România. Ne-ați explicat astăzi, domnule prim-ministru, cu argumente pe care le-ați vrut științifice, cât sunteți de fericit, pentru că ați reușit să aduceți țara în 6 luni la nivelurile veniturilor reale din 1993 și 1994, când începea relansarea economică, după dezastruoasa guvernare Roman. Aceasta este marea dumneavoastră performanță?

V-ați angajat că veți asigura o alocație de stat pentru copii de 50 000 de lei pe lună. Acum, la o rată a inflației de 90%, alocația pentru copii ar fi trebuit să fie de 100 000 de lei. Peste puțin timp, ea va reprezenta cu siguranță mai puțin decât la investitura dumneavoastră. Nici alocația suplimentară, pe care intenționați s-o dați de la 1 iulie nu va avea în realitate nici un efect pentru oameni.

Ați recunoscut, domnule prim-ministru, că ați pierdut legătura cu oamenii. Bănuiesc că i-ați avut în vedere, în primul rând, pe cei din categoriile defavorizate, față de care v-ați angajat să le asigurați protecția. Dar cum ați procedat? Ați planificat pentru 1997 un regres economic și ați renunțat practic la plata ajutoarelor sociale. Acești oameni au primit doar lamentările dumneavoastră, că presa nu vă ajută în potențiada pe care ați regizat-o de 6 luni. Este încă o dovadă că protecția socială a fost în aceste luni doar mimată.

Ați subminat traiul zilnic, domnule prim-ministru, prin distrugerea agriculturii românești, acceptând măsuri de politică agrară impuse de Banca Mondială, cu totul contrare celor promovate de Uniunea Europeană, în care dorim să ne integrăm. Ați disprețuit producătorul agricol, anulându-i toate facilitățile, înrăutățindu-i, astfel, puternic, condițiile de viață.

Stimați colegi parlamentari,

Vă trebuie dovezi că populația se hrănește din ce în ce mai prost și este forțată se renunțe la cumpărarea de bunuri de consum și la servicii strict necesare?

Vă invit să consultați buletinul statistic din luna aprilie. Ați afirmat astăzi, domnule prim-ministru, că în 1996 consumul populației s-a situat cu mult sub limita decenței. Unde l-ați adus acum, domnule prim-ministru, când puterea de cumpărare s-a redus cu 35%? Aceasta este politica dumneavoastră pe care vă rugăm să nu o mai promovați, dacă vreți binele poporului. Nu există nici un fel de justificare pentru asemenea politică, pentru că o asemenea politică nu înseamnă reformă, ci doar formă mascată de acaparare a resurselor țării, pentru a impune o anumită putere politică.

Toate aceste efecte negative sunt dovada politicii antisociale, pe care Guvernul CDR-USD-UDMR o promovează, a ruperii clasei politice pe care o reprezentați, de interesele populației și mai ales, de cei nevoiași, de cei săraci, care așteaptă degeaba aplicarea măsurilor anunțate pentru combaterea sărăciei.

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Prezenta moțiune de cenzură nu este semnată doar de 140 de parlamentari ai opoziției. Ea este semnată de toți cetățenii onești ai acestei țări, pe care i-ați înșelat prin promisiuni, i-ați desconsiderat prin acțiunile și măsurile dumneavoastră, în contradicție totală cu ceea ce ați înscris în așa-zisul dumneavoastră program. (Vociferări în sală)

Iată de ce, este pe deplin justificată demiterea acestui Guvern și formarea unui alt Guvern, capabil, profesionist și moral, care să asigure progres economic și condiții normale de viață, care să nu improvizeze reforme globale și modele, pe baza unor cunoștințe economice îndoielnice și a unor interese ascunse.

Stimați colegi parlamentari reprezentând Puterea,

Acestea sunt o parte din argumentele care ne îndreptățesc să votăm moțiunea de cenzură. Sperăm că prin vot, ne veți fi alături, pentru a salva țara și, de asemenea, statutul nostru de apărători ai intereselor cetățenilor acestei țări.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Opoziției)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, doamnă.

Are cuvântul domnul Ioan Mureșan - PNȚCD și va urma doamna Rodica Stănoiu - PDSR.

Domnul Ioan Mureșan:

Domnule președinte al Camerei Deputaților,

Domnule prim-ministru,

Doamnelor și domnilor,

În practica constituțională parlamentară, inițierea unei moțiuni de cenzură de către Opoziție, este un prilej ca în plenul Parlamentului să se declanșeze o dezbatere politică majoră, în urma căreia să se degajeze soluții pentru problemele cu care se confruntă societatea românească, pentru că reușita acestui demers de guvernare, nu va fi numai o victorie a actualei majorități, ci va fi o victorie a tuturor românilor.

Din acest punct de vedere, ne-am fi așteptat ca o instituție parlamentară respectabilă, care este Opoziția, din Parlamentul României, să ne propună un text care să cuprindă, în primul rând, adevăruri și apoi, să propună soluții, acolo unde ele se impun. Pentru că, recunoaștem, că nu în toate problemele, cu care am fost confruntați, am găsit soluțiile optime.

Constatăm, dimpotrivă, că textul moțiunii, așa cum a fost el prezentat în Parlamentul României, conține foarte multe acuze, expuse într-o formă deosebit de agresivă, iar soluțiile alternative lipsesc cu desăvârșire. El, textul, trădează fără putință de tăgadă, că cei care l-au inițiat și l-au prezentat în Parlament aparțin unei alte lumi, o lume a intoleranței, o lume marcată de minciună și fals, o lume care a refuzat deschiderea spre exterior, o lume care a refuzat și refuză să privească adevărul în față, bărbătește. Și, pentru că textul moțiunii, așa cum am mai spus, cuprinde prea multe neadevăruri și nu voi încerca eu acum să fac un inventar al acestora, a făcut acest lucru, foarte bine, domnul prim-ministru, domnul Victor Ciorbea și alți vorbitori dinaintea mea - am să încerc doar să le aduc aminte semnatarilor moțiunii, că legat de afirmația: "Guvernul nu a propus strategii în domeniul politicii industriale, investiționale și comerciale, atunci când în fața Parlamentului, Cabinetul Ciorbea, și-a cerut abilitarea cu Programul de bază, de macrostabilizare și de dezvoltare a României, până în anul 2000, el a prezentat cele 5 elemente, pe care se bazează politica industrială a actualului Guvern. Sprijinirea ajustării întreprinderilor mari din industriile cele mai neeficiente, care nu au perspective imediate de privatizare, au probleme financiare, prezintă un grad redus de utilizare a capacităților de producție, și dețin o pondere însemnată în ocuparea mâinii de lucru într-o regiune, dezvoltarea dialogului social, promovarea de politici regionale și locale de dezvoltare. Oferta serviciilor de sprijin, legislație adecvată, servicii informaționale, oferta infrastructurilor de bază, aprovizionarea cu energie și apă, rețelele de transport și telecomunicații, oferta serviciilor de învățământ, legate de recalificarea și reconversia profesională a mâinii de lucru și apoi, sprijinirea exportului, în general, pe baza principiului neutralității stimulentelor între industrii, sprijin financiar, negocieri strategice la nivel interguvernamental. Definirea politicii industriale, în conformitate cu direcțiile menționate anterior, corespunde orientării actuale a Uniunii Europene și se încadrează în prevederile Acordului de ascoiere a României la Uniunea Europeană. Acordul permite intervenționismul pe termen scurt doar în scopul restructurării industriilor ineficiente, caz în care intervenția trebuie îndreptată ca măsură de protecție socială. La baza politicii Guvernului în economie, și, mai cu seamă, în industrie, stă adevărul despre întreprinderi, adevărul depsre pierderile acestora, adevărul despre posibilitățile de desfacere a produselor pe piața internă sau externă, despre managementul acestor întreprinderi, despre tehnologiile și forma de organizare a acestora. Vorbesc semnatarii moțiunii, de opțiuni antinaționale în domeniul politicii industriale. Politica antinațională în acest domeniu, înseamnă, domnilor, menținerea de subvenții, dirijarea de fluxuri financiare în exclusivitate pentru plata salariilor și nu pentru retehnologizare, practică pe care o credem de mult apusă, pentru întreprinerile cu management prost cu tehnologii învechite, mari consumatoare de materii prime și energie. Și, pentru că toate aceste pierderi sunt plătite din buzunarul cetățenilor, noi am promis în campania electorală că vom înceta această practică pentru totdeauna.

Doamnelor și domnilor,

În scurtul timp, de când Guvernul se află în exercițiu, acesta a luat o serie de măsuri, dintre care amintesc, pentru dumneavoastră, câteva mai importante: liberalizare prețurilor, pentru a crea condiții egale de evaluare a eficienței activității economice, întărirea disciplinei financiare, transformarea regiilor în societăți comerciale și companii naționale și pregătirea acestora pentru privatizare, reducerea taxelor vamale la o serie de produse industriale și agricole, pentru a dezvolta un mediu concurențial, în care să se antreneze industria românească, promovarea cooperării economice și industriale cu țările din centrul și estul Europei, precum și liberalizarea accesului pe această piață, în baza Acordului de aderare a României la CEFTA.

În domeniul transporturilor, obiectivele strategice ale Guvernului au fost legate de modificarea coridoarelor de transport care intersectează România de la est la vest, de la nord la sud, de la Constanța la Arad, de la București, Iași, Chișinău, astfel încât interesele naționale să se armonizeze cu cele europene.

În domeniul comunicațiilor, a început procedura de privatizare a celei mai atractive regii, Regia "Romtelecom", iar zilele trecute a luat ființă o instituție, care se cerea de multă vreme a fi necesară, Inspectoratul General al Comunicațiilor.

Iată de ce, Guvernul Ciorbea trebuie sprijinit în demersul lui de guvernare, nu numai de majoritatea parlamentară, ci de toate forțele politice conștiente și responsabile, că aceasta este calea dreaptă care nu are altă alternativă, pe care trebuie să pășească România. Și dacă afirmăm cu tărie, că nu există alternativă la actualul demers de guvernare, noi, cei din majoritatea parlamentară suntem hotărâți să sancționăm orice abateri de la acest demers, pentru că, coaliția politică, aflată astăzi la putere în România, are alternative pentru oamenii chemați să ducă acest demers la guvernare și la bun sfârșit. Și aceasta, pentru ca în final, România să-și ocupe locul meritat în marea familie a națiunilor europene, cu demnitate și cu mândrie. (Aplauze din partea Puterii.)

Domnul Ion Diaconescu:

Vă mulțumesc.

Are cuvântul, în continuare, doamna Rodica Stănoiu - PDSR și apoi va urma domnul Varujan Vosganian - PNȚCD și Civic- Ecologist.

Doamna Rodica Stănoiu:

Domnule președinte,

Domnule prim-ministru,

Domnilor miniștri,

Doamnelor și domnilor parlamentari,

Pornind de la Granada, ajunși la o răscruce de drumuri, în care poți atinge Madridul pe două căi, am ales, fără ezitare, pe cea care străbate o regiune aridă, arsă de un soare copleșitor, numită La Mancha - unde la fiecare cotitură aștepți să apară eroii nemuritori ai lui Cervantes. Omenirea ar fi fost infinit mai tristă fără ei, iar unii dintre noi socotim că spiritul lor nu trebuie nicicând să piară, cu atât mai mult, atunci când morile de vânt, printr-o ciudată migrație, au proliferat peste noapte pe aceste meleaguri carpatine, purtând inscripții, care de care mai ciudate, precum Contractul cu România. Acesta este răspunsul, pe care îl dau acum, domnului senator Dumitrașcu la o întrebare pe care mi-a adresat-o într-un context, în care, printr-un exercițiu de democrație cel puțin bizar, eram condamnată la muțenie și acesta este și răspunsul, pe care îl dau astăzi celor care-și permit să taxeze drept hazlie, o moțiune de cenzură, ce reprezintă, dacă am în vedere numai electoratul PDSR-ului, cei 5 450 000 de români. Istoria se face și cu asemenea eroi. Este o istorie frumoasă și adevărată.

Din faimosul Contract cu România, exprimat în mai multe programe sau miniprograme, iar mai recent într-o declarație de intenție numită "Model global" - invidiat, zice-se, pe mapamond, nu m-aș opri asupra acelor capitole, cele mai numeroase, de altfel, în care autorii socotesc că lumea începe cu ei, de altfel, cu Fondul Mondial, ci asupra acelor capitolașe sau mai degrabă anexe, în care aceeași autori consideră dimpotrivă, că lumea se sfârșește cu ei.

În prima declarație politică făcută în Senatul României, imediat după alegeri, cu ocazia constituirii Comisiilor permanente, îmi exprimam nedumerirea, în raport cu lipsa totală de interes a reprezentanților arcului guvernamental față de problematica drepturilor omului. Nedumerirea a devenit astăzi certitudine. Voi lăsa la o parte anexa din contract, privind drepturile femeii, atâta timp cât domnii noștri politicieni, aflați la putere, vor trăi cu nostalgia doamnei Lalumiere și nu-și vor precupeți eforturile să obțină bunăvoința doamnei Fischer, dar mai ales a doamnei Allbright, neoferind, în schimb, nici-o șansă uneia dintre colegele domniilor lor, căreia să i ne putem adresa astăzi cu "doamnă ministru".

Chestiunea nu mai merită discutată. Rămâne însă un spațiu extrem de important, în care derapajul actualei puteri către forme de guvernare de tip totalitar este mai mult decât evident. Acestea se manifestă atât în îngustarea până la anulare a problematicii drepturilor omului, dar mai ales în metodele folosite de încălcare a acestor drepturi. Restituțio in integrum - constituie astăzi unica, dar unica preocupare a actualilor guvernanți, dar și aceasta numai pentru categorii bine stabilite. Nu am auzit astfel un cuvânt despre milioanele de oameni cărora le-au fost demolate casele, iar drept despăgubire au primit echivalentul unei jumătăți de butelii de aragaz.

Dintre modelele de control social, bazate fie pe respectarea normelor și tradițiilor, fie pe schimbul de mărfuri și servicii, și în sfârșit, pe folosirea fricii și coercițiunii, este fără dubiu, că actuala Putere a optat pentru ultimul dintre acestea. Încălcarea repetată a Constituției și a legilor țării, atingerea adusă unor principii generale ale statului de drept, politizarea excesivă a tuturor structurilor administrației publice centrale și locale, ingerința politicului în sfera puterii judecătorești îi determină pe tot mai mulți oameni să-și rememoreze perioada de tristă amintire a anilor '50. Țintele nu mai sunt însă torționarii acelor vremuri, i-am uitat, ci membrii și simpatizanții PDSR. Se recunoaște că algoritmul politic justifică numirea în posturi a unor oameni ai actualei Puteri. Raționamentul nu este însă dus până la capăt și nu se recunoaște că cei îndepărtați, firesc, plătesc pentru opțiunile lor politice. Procesul de epurare politică a fost și este escaladat, mai ales în momentul în care s-a aflat că PDSR-ul procedează la o restructurare a partidului. Oamenii sunt intenționat intimidați, înfricoșați. Se mai poate vorbi în aceste condiții de respectarea pluralismului politic în România?

Un inspector general, care obține cea mai mare notă pe țară, este schimbat din funcție, pentru că este membru PDSR. Directori de direcții sanitare, stimați și apreciați de populație, devin peste noapte incompetenți. Disponibilizările din sănătate și învățământ aduc o gravă atingere viitorului acestei țări. În miez de noapte, purtători de cagule, fac descinderi pentru motive imaginare. Președintele uneia dintre cele mai importante bănci din România este tratat ca ultimul borfaș. Flagrantele delicte se înmulțesc. Poliția, după o perioadă în care părea să-și fi înțeles adevăratul loc în societate, începe să semene tot mai mult cu fosta miliție și face justiție în România. Prezumția de nevinovăție devine în aceste condiții o iluzie deșartă. Exemplele pot continua, dar gravitatea faptelor nu se evaluează, mai ales în acest domeniu, funcție de numărul victimelor. Ceea ce deosebește o democrație reală de un simulacru de democrație sunt mai ales limitele impuse sau mai ales limitele pe care Puterea și le impune, pentru ca să nu-i fie îngăduit orice.

Marea eroare a PDSR-ului a fost aceea de a fi crezut că în cei 7 ani de la revoluție, democrația în România a fost suficient de consolidată ca să permită o alternanță la putere normală. (Vociferări în sală din partea Puterii.)

În locul acesteia, ne aflăm însă în fața unui contract dictat, în care una din părți încearcă cu brutalitate și cu aroganță să-și impună clauzele. Aceasta este unica semnificație a sintagmei - singura alternativă posibilă - posibilă cu forța .

Nu distrugeți, domnilor, democrația sub motivul că o apărați. (Vociferări din partea Puterii.)

Este mult mai onorant să vă comportați ca adevărați bărbați, pentru că nu există o femeie în Guvern, și să părăsiți scena.

Vă mulțumesc. (Aplauze din partea Opoziției.)

Domnul Ion Diaconescu:

Mulțumim, doamnă. Ne oprim aici și vom relua la orele 14,30 dezbaterile și în ordinea următoare, ca să fiți pregătiți: domnul Varujan Vosganian, domnul Triță Făniță care a revenit, domnul Viorel Pană, domnul Stelian Pop, doamna Daniela Popa, domnul Cristea Gheorghe, domnul Paul Păcuraru, domnul Acsinte Gaspar, domnul Adrian Vilău etc. Lista este foarte lungă.

Rugăm membrii Birourilor permanente să vină la Sala "Brătianu" pentru câteva minute.

Adresa poștală: Palatul Parlamentului, str.Izvor nr.2-4, sect.5, București duminică, 12 iulie 2020, 20:25
Telefoane (centrala): (021)3160300, (021)4141111
E-mail: webmaster@cdep.ro