LEGE nr.159 din 28 iulie 1998
privind cooperarea autorităților române cu Tribunalul Internațional pentru urmărirea persoanelor presupuse a fi responsabile de grave violări ale dreptului internațional umanitar, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând cu anul 1991
Textul actului publicat în M.Of. nr. 283/31 iul. 1998

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispoziții generale

Art. 1. - România cooperează, prin autoritățile sale competente și în condițiile prezentei legi, cu Tribunalul Internațional pentru urmărirea persoanelor presupuse a fi responsabile de violări grave ale dreptului internațional umanitar, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii începând cu anul 1991, înființat în temeiul Rezoluției 827/1993 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite.

Art. 2. - Dispozițiile prezentei legi se aplică persoanelor aflate pe teritoriul României, presupuse a fi responsabile pentru fapte grave, incriminate de legea penală română, care, în sensul art. 2-5 din Statutul Tribunalului Internațional, constituie grave încălcări ale convențiilor de la Geneva din anul 1949, violări ale legilor sau cutumelor, genocid sau alte crime împotriva umanității.

Art. 3. - Procedura de cooperare se declanșează la cererea Tribunalului Internațional.

Art. 4. - Ministerul Justiției este autoritatea centrală competentă să primească cererile Tribunalului Internațional, să le verifice sub aspectul regularității formale și să le transmită neîntârziat spre rezolvare organelor judiciare competente.

Art. 5. - Tribunalul Internațional va fi informat, la cererea sa, de către Ministerul Justiției asupra cauzelor în curs de urmărire penală sau de judecată ce au ca obiect infracțiuni de competența acestui tribunal, precum și cu privire la persoanele condamnate pentru alte asemenea infracțiuni, aflate în executarea pedepselor în România. În acest scop, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și Ministerul de Interne vor furniza Ministerului Justiției datele pe care le dețin și care prezintă relevanță pentru soluționarea cererilor primite de la Tribunalul Internațional.

CAPITOLUL II
Competența organelor judiciare române

Art. 6. - Cauzele care au ca obiect infracțiuni ce intră în competența Tribunalului Internațional, aflate în curs de urmărire penală sau de judecată în România, vor fi trimise Tribunalului Internațional, conform art. 9 alin. 2 din statutul acestuia, care prevede prioritatea de jurisdicție în favoarea tribunalului.

În acest scop, procurorul sau instanța de judecată, după caz, se desesizează și înaintează dosarul la Ministerul Justiției spre a fi trimis Tribunalului Internațional.

Art. 7. - Persoana care a suferit o vătămare prin vreuna dintre infracțiunile de competența Tribunalului Internațional se poate constitui parte civilă împotriva învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente, prin introducerea unei acțiuni civile la instanța română în raza căreia aceasta domiciliază.

Acțiunea civilă urmează a fi soluționată în temeiul hotărârii penale definitive a Tribunalului Internațional, care are autoritate de lucru judecat în fața instanței române cu privire la răspunderea penală a condamnatului.

CAPITOLUL III
Examinarea și soluționarea cererii de arestare și predare a persoanei arestate

Art. 8. - Cererea Tribunalului Internațional având ca obiect arestarea și predarea persoanei presupuse a fi responsabilă de violări grave ale dreptului internațional umanitar, împreună cu copia de pe actul de acuzare și cu celelalte documente însoțitoare vor fi transmise de Ministerul Justiției spre soluționare, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sau instanței sesizate cu judecarea cauzei. Dacă mandatul de arestare emis de Tribunalul Internațional sau de procurorul său nu poate fi pus în executare, Ministerul Justiției va comunica Tribunalului Internațional impedimentele ce au determinat neexecutarea mandatului.

Art. 9. - Mandatul de arestare emis de Tribunalul Internațional sau, după caz, de procurorul acestuia se aduce la îndeplinire în urma identificării persoanei în cauză, prin luarea măsurii arestării preventive, în condițiile prevăzute de legea română.

Persoana arestată, dacă consideră că măsura luată împotriva sa este nelegală, are dreptul să se adreseze cu plângere instanței române competente.

Măsura arestării este notificată de îndată Tribunalului Internațional de către Ministerul Justiției.

Art. 10. - Predarea persoanei arestate se va face la data și în locul stabilite de Tribunalul Internațional și de Ministerul Justiției.

În actul de predare se va arăta durata arestării preventive, în scopul deducerii ei în caz de condamnare. Predarea persoanei arestate se face fără a se recurge la procedura extrădării și va avea loc cu precădere față de orice impediment legal ce ar rezulta din legea română sau din convenții la care România este parte. Dispozițiile prezentei legi, referitoare la predare, se aplică și în cazul în care persoana presupusă a fi responsabilă de violări grave ale dreptului internațional umanitar, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii, se află în executarea pedepselor aplicate pentru alte infracțiuni decât cele care sunt de competența Tribunalului Internațional. Predarea persoanei aflate în executarea pedepsei întrerupe cursul prescripției executării, prevăzut de legea penală română.

CAPITOLUL IV
Soluționarea altor cereri și transmiterea unor date din dosarele penale

Art. 11. - Organele judiciare române au obligația de a soluționa și alte cereri ale Tribunalului Internațional având ca obiect: identificarea unor persoane care pot fi martori sau experți în cauzele aflate pe rolul acestuia, ascultarea martorilor menționați în cerere, ridicarea și păstrarea înscrisurilor, confiscarea obiectelor care au servit la săvârșirea infracțiunii, în vederea trimiterii lor Tribunalului Internațional. De asemenea, acestea vor indisponibiliza bunurile sau valorile obținute prin săvârșirea infracțiunii comise pe teritoriul fostei Iugoslavii, pentru a fi restituite persoanei păgubite, și vor administra alte asemenea acte utile soluționării cauzei.

Art. 12. - Cererile Tribunalului Internațional prevăzute la art. 11, împreună cu documentele însoțitoare primite de Ministerul Justiției se vor trimite Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, care va lua măsurile necesare pentru soluționarea lor.

Actele administrate de către organele de urmărire penală vor fi transmise Tribunalului Internațional prin intermediul Ministerului Justiției.

CAPITOLUL V
Dispoziții finale

Art. 13. - Prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Codului penal și ale Codului de procedură penală, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții contrare.

Art. 14. - Legea intră în vigoare la 10 zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se aplică până la încetarea activității Tribunalului Internațional pentru urmărirea persoanelor presupuse a fi responsabile de grave violări ale dreptului internațional umanitar, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaților în ședința din 30 septembrie 1997, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

P. PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR Andrei Ioan Chiliman

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința din 29 iunie 1998, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituția României.

P. PREȘEDINTELE SENATULUI Cristian Dumitrescu

București, 28 iulie 1998.
Nr. 159.


Joi, 22 octombrie 2020, 04:13

Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.