DECIZIE nr.128 din 16 noiembrie 1994
privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 86/8 mai. 1995

Victor Dan Zlătescu - președinte
Mihai Constantinescu - judecător
Ioan Muraru - judecător
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 din Codul penal, ridicată de condamnatul Bularca Ion în Dosarul nr. 577/1994 al Judecătoriei Brașov.
Dezbaterile au avut loc în ședința din 2 noiembrie 1994, în prezența Ministerului Public, în lipsa părții legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea Constituțională, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 9 noiembrie 1994 și apoi pentru 16 noiembrie 1994.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele: Prin Încheierea din 5 mai 1994, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. 577/1994, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 60 din Codul penal, ridicată de condamnatul Bularca Ion.
În susținerea excepției, acesta arată că a fost condamnat pentru o infracțiune săvârșită în paguba avutului obștesc și "față de faptul că nu există un act normativ care să împiedice soluționarea cererii pentru liberare condiționată în baza art. 59 din Codul penal” solicită trimiterea cauzei la Curtea Constituțională pentru ca aceasta să se pronunțe "cu privire la admisibilitatea cererii”.
Instanța de judecată, exprimându-și opinia, apreciază că, întrucât prin Decizia Plenului nr. 1 din 7 septembrie 1993 Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la "oportunitatea cap. IV din partea specială a Codului penal”, tot aceasta este în măsură să se pronunțe și cu privire la art. 60 din partea generală a aceluiași cod.
Curtea Constituțională, potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului și pe cel al Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Senat se apreciază că excepția este neîntemeiată, deoarece pedeapsa ce trebuie executată nu poate fi modificată în cadrul unei proceduri specifice executării pedepsei.
Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că, în această materie, dispozițiile legii penale sunt "discriminatorii, mai severe cu privire la situația inculpatului condamnat pentru infracțiuni contra avutului obștesc, față de cei condamnați pentru infracțiuni contra avutului personal sau particular”. În raport cu Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 7 septembrie 1993, prin care s-a decis că dispozițiile Codului penal referitoare la infracțiunile contra avutului obștesc sunt abrogate parțial, urmând a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, Guvernul consideră că urmează să se examineze și excepția de neconstituționalitate ridicată de Bularca Ion.
Camera Deputaților nu a comunicat punctul său de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului și Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 59-60 din Codul penal raportate la prevederile constituționale și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:
Prin Încheierea din 5 mai 1994, formulată în Dosarul nr. 577/1994, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 din Codul penal privind liberarea condiționată în cazuri speciale, respectiv al infracțiunii de furt în paguba avutului obștesc, prevăzută în art. 224 din Codul penal.
Din conținutul încheierii rezultă că excepția a fost ridicată la cererea condamnatului Bularca Ion, care are de executat o condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de furt în dauna avutului obștesc, prevăzută în art. 224 din Codul penal.
Ținând seama că, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța de judecată, rezultă că excepția privește întreg conținutul art. 60 din Codul penal.
În conformitate cu art. 59 alin. 1 din Codul penal, privind liberarea condiționată, "după ce a executat cel puțin jumătate din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin două treimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei”.
În mod derogatoriu, potrivit art. 60 alin. 1 din Codul penal, se prevede că în legătură cu condamnările pentru infracțiuni contra avutului obștesc "liberarea condiționată prevăzută în art. 59 alin. 1 poate fi acordată numai după ce condamnatul a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul când aceasta nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi, în cazul pedepsei închisorii mai mari de 10 ani”.
Potrivit prevederilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, obiectul excepției de neconstituționalitate îl poate constitui numai o prevedere dintr-o lege sau ordonanță, de care depinde judecarea cauzei. În speță, întrucât condamnarea pentru care se cere liberarea condiționată privește executarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 224 din Codul penal - furt în dauna avutului obștesc - Curtea Constituțională urmează a se pronunța numai cu privire la art. 60 alin. 1 din Codul penal, celelalte alineate ale acestui articol nefiind relevante în soluționarea de către instanță a procesului.
Cu referire la dispozițiile alin. 1 al art. 60 din Codul penal, se reține că Plenul Curții Constituționale, prin Decizia nr.1 din 7 septembrie 1993, a decis că dispozițiile Codului penal referitoare la infracțiunile contra avutului obștesc, deci și cele ale art. 60 alin. 1 sunt abrogate parțial, urmând a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice. Totodată, prin Decizia nr.33 din 26 mai 1993, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.278 din 30 noiembrie 1993, Curtea Constituțională a statuat că, în ce privește art. 224 din Codul penal - furtul în dauna avutului obștesc -, pedeapsa prevăzută de lege este aplicabilă numai pentru protecția penală a proprietății publice.
Din examinarea art. 59 și 60 din Codul penal rezultă că acestea au prevăzut situații diferite referitoare la liberarea condiționată, în funcție de faptul dacă este vorba de infracțiuni contra avutului obștesc, respectiv public sau privat.
Ca atare, instanța de executare nu este ea cea competentă să stabilească calificarea juridică a faptelor și pedepsele, ci doar să pună în executare.
Deoarece condamnatul a fost pedepsit pentru o infracțiune care în momentul judecării era considerată contra avutului obștesc, iar Curtea Constituțională a decis că textele privitoare la avutul obștesc sunt abrogate parțial, în speța concretă, ca și, de altfel, în principiu, trebuie să se facă aplicarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia în procesele penale, decizia definitivă prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau a unei ordonanțe constituie temei legal pentru rejudecarea cauzelor în care condamnarea s-a pronunțat pe baza prevederii legale declarate ca neconstituțională.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite în parte excepția de neconstituționalitate ridicată de Bularca Ion în Dosarul nr. 577/1994 al Judecătoriei Brașov și constată că prevederile referitoare la condamnările pentru infracțiuni contra avutului obștesc ale art. 60 alin. 1 din Codul penal sunt parțial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, urmând să fie aplicate numai condamnărilor pentru infracțiuni privind bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice, cu aplicarea prealabilă a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 47/1992.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința din 16 noiembrie 1994.

PREȘEDINTE
prof. dr. Victor Dan Zlătescu

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu


Duminică, 29 martie 2020, 19:01

Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.