DECIZIE nr.52 din 18 mai 1994
privind soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 249 din Codul penal
Textul actului publicat în M.Of. nr. 29/8 feb. 1995

Victor Dan Zlătescu - președinte
Mihai Constantinescu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 249 din Codul penal, invocată de inculpatul Meregiu Gavrilă în Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea, cu care Curtea Constituțională a fost sesizată prin Încheierea din 3 august 1993 a acestui tribunal.
La apelul nominal, părțile lipsă.
Procedura legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele completului dă cuvântul procurorului, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca vădit nefondată, deoarece, în esență, consideră că speța ridică o problemă de încadrare juridică a faptei, iar nu de constituționalitate.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

deliberând asupra excepției de neconstituționalitate invocate, reține următoarele:

La termenul de judecată din 3 august 1993 inculpatul Meregiu Gavrilă a ridicat, în Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea, excepția de neconstituționalitate a art.
249 din Codul penal, susținând că prevederile acestui articol cer ca subiectul activ al infracțiunii să aibă calitatea de funcționar, iar el îndeplinește funcția de șofer.
Exprimându-și opinia, Tribunalul Tulcea consideră că art.
249 din Codul penal este neconstituțional și, în consecință, abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție. Consideră, de asemenea, că, în speță, inculpatul a pus în discuție incidența prevederilor art. 249 din Codul penal cu fapta pentru care a fost trimis în judecată, aspect ce intră în competența de soluționare a instanței judecătorești.
Curtea Constituțională, potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Guvern se contestă competența Curții Constituționale în soluționarea excepției invocate, considerând că aceasta nu este o problemă de ordin constituțional, ci o chestiune de interpretare juridică, de competența instanțelor judecătorești. Pe fond se susține că, atât noțiunea de obștesc, folosită în art. 145 din Codul penal, cât și categoria juridică de avut obștesc, nu sunt contrare Constituției, aceasta din urmă având o sferă mai largă decât conceptul de avut public în care se identifică doar bunurile proprietății publice. De altfel, practic, problemele legate de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor penale referitoare la avutul obștesc au fost rezolvate prin Decizia Curții Constituționale nr. 38/1993.
Senatul și Camera Deputaților nu au comunicat punctul lor de vedere.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, reține următoarele:
În temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 3 și art. 26 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională constată că este competentă să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate invocate. Faptul că Tribunalul Tulcea, în opinia exprimată, a considerat că prevederile art.
249 din Codul penal sunt neconstituționale și, în consecință, abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, nu este de natură să atragă necompetența Curții, de vreme ce instanța de judecată nu a statuat aceasta prin dispozitivul Încheierii din 3 august 1993, ci a sesizat Curtea Constituțională. În consecință, sub acest aspect, Tribunalul Tulcea s-a desesizat de soluționarea excepției, aceasta revenind Curții Constituționale.
Cât privește problema de fond, neconstituționalitatea prevederilor art. 249 din Codul penal, ipoteza avută în vedere la invocarea excepției este cea referitoare la paguba cauzată avutului obștesc.
Analizând constituționalitatea prevederilor din Codul penal referitoare la infracțiunile contra avutului obștesc, se constată că noțiunea de avut obștesc nu se confundă cu noțiunea de proprietate, atât timp cât desemnează un interes general al societății și vizează proprietatea publică.
Actualele dispoziții constituționale - art. 135 alin. (2) din Constituție - consacră două forme de proprietate publică și privată, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.
Alin. (4) și (5) ale art. 135 din Constituție desemnează bunurile ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice și regimul juridic aplicabil acestora.
Referitor la proprietatea privată, Constituția prevede în art.
41 alin. (2) că aceasta este ocrotită în mod egal, indiferent de titular. Subiectele acestui drept de proprietate sunt atât statul, cât și cetățenii, precum și regiile autonome.
Bunurile regiilor autonome și ale societăților comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privată, deoarece, potrivit art. 5 și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, titularul dreptului de proprietate este regia autonomă sau societatea comercială. Statul este un simplu acționar care deține o cotă-parte din capitalul social ce nu se confundă cu patrimoniul persoanei juridice, cu atât mai mult cu cât, potrivit Legii privatizării societăților comerciale nr. 58/1991, în următorii ani va avea loc un proces de înstrăinare a acțiunilor deținute de stat.
Față de dispozițiile art. 41 și art. 135 din Constituție, termenul de avut obștesc urmează a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute în art. 135 alin. (4) din Constituție.
Constatarea abrogării parțiale a acestor dispoziții este consecința constituțională prevăzută de art. 150 alin. (1) din legea fundamentală, în cazul contrarietății unei legi preconstituționale cu prevederile Constituției.
În cazul legilor anterioare Constituției, neconstituționalitatea are un caracter specific, întrucât are o cauză posterioară legii, ce constă în contradicția sa cu textul noii Constituții, ceea ce conduce la abrogarea legii anterioare, potrivit art.
150 alin. (1) din legea fundamentală.
În sensul celor arătate este și Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 7 septembrie 1993, prin care s-a constatat că dispozițiile din Codul penal, referitoare la infracțiunile contra avutului obștesc, sunt abrogate parțial potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție și, în consecință, acestea urmează a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.
În cazul în care, ca în speță, este contestată atât calitatea de funcționar a inculpatului, cât și tipul de proprietate
- publică sau privată - a societății păgubite, competența de soluționare a litigiului revine, exclusiv, instanței de judecată, respectiv Tribunalului Tulcea, care trebuie să facă o corectă aplicare a legii.
Dacă Curtea Constituțională ar soluționa problema de fond, ar însemna să se substituie instanței judecătorești în rezolvarea litigiului, ceea ce este contrar prevederilor art. 144 din Constituție.
Ca urmare, excepția de neconstituționalitate ridicată de Meregiu Gavrilă va fi admisă, constatându-se că dispozițiile art. 249 din Codul penal sunt parțial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, el urmând a fi aplicat numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, care formează obiectul exclusiv al proprietății publice.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin.(1) lit. A. c), art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Meregiu Gavrilă în Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea și constată că dispozițiile art. 249 din Codul penal sunt parțial abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, acestea urmând a se aplica numai cu privire la bunurile prevăzute de art. 135 alin. (4) din Constituție, bunuri ce formează obiectul exclusiv al proprietății publice.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 1994.

PREȘEDINTE
dr. Victor Dan Zlătescu

Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu


Duminică, 29 martie 2020, 19:29

Declinare de raspundere: Informațiile publicate în aceasta rubrică, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.